582 matches
-
am primit iertarea deplină, că n-am arătat roade vrednice de pocăință; rodul pocăinței este nepătimirea sufletului; nepătimirea este ștergerea păcatului ... ” (La Evanghelia după Matei, cap.7) Vezi, frate, cum se dobândește pocăința adevărată? Vezi cu ce osteneli, cu ce nevoințe și sânge se câștigă iertarea adevărată a păcatelor? Cum spui tu „lasă să fac păcate, că tot mă spovedesc și mă căiesc pe urmă” ca și cum pocăința ar fi un lucru atât de ușor? De aceea, de acum înainte ia aminte
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
s-o facă. “Nebunia” de a părăsi totul și de a intra în mănăstire era taxată ca atare de părinți, prieteni, rude, profesori, chiar și de cei pe care-i află în mănăstire, monahi prin haină, dar nu prin străduințăși nevoință. “Nu mai era nevoie să mă fac nebun pentru Hristos”, spune autorul, “pentru că și așa toată lumea mă considera nebun”(pg.111 ). Fratele Victor Moldovanu reface pas cu pas traseul Părinților din Pateric: căderea în păcat, remușcările conștiinței, părăsirea lumii și
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
Editura „România Creștină”, București, 1997 (prima ediție - demult epuizată - și reeditată la Editura „Lumea Credinței”); Este de așteptat, de crezut și de sperat ca reeditarea volumului „Ce este moartea?”, adresat unui public mai larg, să retrezească interesul pentru întreaga sa nevoință mărturisitoare, ce-l recomandă ca pe una dintre cele mai de seamă figuri monahale românești din vitrega - dar plina de învățăminte - istorie românească a secolului 21. „Frumosul divin în opera lui Dostoievski”, Editura „Discipol”, București, 1998 (cel mai important studiu
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
la Școala Frației Ortodoxe Adormirea Maicii Domnului . Aici învață limba greacă, latina, slavona bisericeasca și polona, devenind unul dintre poligloții vremii. În anul 1649 s-a călugărit la Mănăstirea Probota, primind numele Dosoftei. Iubitor de înțelepciune și vrednic împlinitor al nevoințelor călugărești, Cuviosul Dosoftei a sporit în dragoste și rugăciune, devenind părinte duhovnicesc și începător al obștii de la Probota. Într-o însemnare în limba română el scrie la 14 septembrie 1649: Ieromonah Dosoftei de la Pobrata, feciorul lui Leontar Barilovici , iar alături
DOSOFTEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366952_a_368281]
-
1649: Ieromonah Dosoftei de la Pobrata, feciorul lui Leontar Barilovici , iar alături, în limba greacă: Dositheos, ieromonah, fiul lui Leontar Barila și al Misirei . Timp de mai mulți ani învățatul egumen a călăuzit pe monahi la Hristos, întărindu-i în buna nevoință și în cunoașterea Sfintei Scripturi. A dezvoltat mult școala mănăstirii Probota și a crescut mulți ucenici luminați, aducând în obștea sa o adevărată înnoire duhovnicească. Datorită prestigiului său de cărturar și virtuților care-i luminau chipul și faptele, ieromonahul Dosoftei
DOSOFTEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366952_a_368281]
-
lumină și fericire. Și este firesc să fie așa, căci sufletele drepților se află împreună cu îngerii chiar de pe pământ. Iată ce scrie Sfântul Efrem Sirul despre moartea dreptului: "Drepții și asceții se bucură în clipa morții, având înaintea ochilor faptele nevoinței lor, privegherile, posturile, rugăciunile, lacrimile; sufletele lor simt o mare bucurie când sunt chemate să iasă din trup și să reintre în repausul lor veșnic.". "Moartea păcătosului este cumplită ." (Ps. 33, 21) - este însăși mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu. Și pentru
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
noi înșine și nu prin sfințenia lui Iisus Hristos; ori când primim împărtășania fără a o raporta la întreaga viață ca rațiune a ei, și, de asemenea, ca putere a transformării vieții, că intrarea inevitabilă pe "cărarea cea îngustă"a nevoinței și a strădaniei. A realiza aceasta, nu doar cu mintea noastră ci cu întreaga noastră ființă, a ajunge la pocăință - care ne deschide ușile împărăției - acestea reprezintă adevăratul sens și cuprins al pregătirii noastre pentru Sfânta Împărtășanie. Este bine știut
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
au împletite cu ele întristările, ostenelile, necazurile, însă pe măsura acestora este și mângâierea din partea lui Dumnezeu. Cuviosul Nichita Stithatul ne arată că ostenelile sunt la început sau începătorilor, pricinuitoare de durere. Cei de pe treapta de mijloc, deprinși fiind cu nevoința, descoperă în răbdarea lor o anumită plăcere și o liniște neînțeleasă. Iar pe cei în care s-a sălășluit, prin lucrarea deplină a virtuților în Duhul Sfânt, ele îi umplu de o bucurie și o veselie negrăită, deschizându-li-se
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
doua formă de asceză suplinește lipsa sau insuficiența celei dintâi, adică trupească, împlinând și copletând slabele eforturi ascetice cele dintâi. Boala, spun Sfinții Varsanufie și Ioan, i se socotește de către Dumnezeu, celui ce o suportă cu răbdare și mulțumire, „în loc de nevoință (asceză) sau chiar mai mult”62. Un astfel de creștin „culege din răbdarea aceasta rodul mântuirii”63. De aceea, acești Sfinți Părinți ne dau următorul sfat: - „Rabdă, mulțumind, și vei fi miluit degrabă de Dumnezeu”64. Prin pocăință creștinul se
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
bolii ține de „preștiința lui Dumnezeu”68. Sfântul Ioan Scărarul ne încredințează că există două feluri de boli, în ceea ce privește rostul sau finalitatea lor: - boala pentru curățirea de păcate și cea venită pentru smerirea cugetului. Dumnezeu smerește trupul celui trândav la nevoință, printr-o nevoință mai dureroasă - boala 69. Prin aceasta se arată că adevăratul scop al bolilor trupului este sănatatea sufletului. Cu cât sufletul este mai afundat în patimi, cu atât sunt mai intense nevoințele și încercările sale, până când va ajunge
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
preștiința lui Dumnezeu”68. Sfântul Ioan Scărarul ne încredințează că există două feluri de boli, în ceea ce privește rostul sau finalitatea lor: - boala pentru curățirea de păcate și cea venită pentru smerirea cugetului. Dumnezeu smerește trupul celui trândav la nevoință, printr-o nevoință mai dureroasă - boala 69. Prin aceasta se arată că adevăratul scop al bolilor trupului este sănatatea sufletului. Cu cât sufletul este mai afundat în patimi, cu atât sunt mai intense nevoințele și încercările sale, până când va ajunge să-și redobândească
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
Dumnezeu smerește trupul celui trândav la nevoință, printr-o nevoință mai dureroasă - boala 69. Prin aceasta se arată că adevăratul scop al bolilor trupului este sănatatea sufletului. Cu cât sufletul este mai afundat în patimi, cu atât sunt mai intense nevoințele și încercările sale, până când va ajunge să-și redobândească subțirimea și pacea sa, ascultarea față de suflet. Un suflet revoltat, tiranizat de patimi care doar aparent procură plăcere, este „domesticit” și supus prin încercări grele, proporționale cu grosimea și consistența lucrărilor
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
-și va opri la infinit izvorul revărsării darurilor Sale față de noi, iar atunci când vom fi vizitați de El, de Însuși Mîntuitorul sufletelor noastre, vom simți o fericire și o pace mai presus de durere și de suferință, de lacrimă și nevoință. Vom conchide, împreună cu Sfântul Apostol Pavel ca „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu - Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu noi, cu toți. Amin.” Note Bibliografice: 1 - Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoințe, în Filocalia sau
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
de lacrimă și nevoință. Vom conchide, împreună cu Sfântul Apostol Pavel ca „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu - Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu noi, cu toți. Amin.” Note Bibliografice: 1 - Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoințe, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși. Traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Volumul X, Editura Istitutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
spune că demersul autentic într-o teologie a creației pleacă nu de la lume către Dumnezeu, ci de la Dumnezeu către lume, în urma experienței duhovnicești apofatice. Acest demers demonstrează primatul experienței spirituale în teologie, inclusiv în problematica extrem de complexă a cosmologiei. Necesitatea nevoinței ascetice și a experienței duhovnicești, indispensabile pentru a corecta raportarea în abordarea unei teologii a creației, este prezentată de teologul polonez Maciej Bielavski; cu privire la viziunea filocalică asupra lumii, la Părintele Dumitru Stăniloae: "Pentru Părintele Stăniloae cunoașterea raționalității lumii este insuficiența
DESPRE LUME IN VIZUNE FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366929_a_368258]
-
sfinte adică Trupul și Sângele Domnului sunt numai pentru sfinți. Răspunsul „Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos” arată că numai El este sfânt și izvor al sfințeniei dar „și noi suntem sfinți dar nu prin fire ci prin participare, prin nevoință și rugăciune” . Frângerea propriu-zisă a agnețului: ... A dat” - Ultima parte a Liturghiei, împărtășirea, este împlinirea și rațiunea de a fi a întregii slujbe care este o înălțare continuă spre acest moment suprem. Unirea cu Hristos înseamnă a vedea „lumina cea
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
București, 2003, p. 360. 26 Alexander Schmemann, Euharistia, p. 181. 27 Ibidem, p. 205. 28 Diac. Prof. Univ. Dr. N. Balca, Importanța catehetică a Sfintei Liturghii, în Biserica Ortodoxă Română , nr. 1-2/1958, p. 207. 29 Arhimandritul Sofronie, Despre temeiurile nevoinței ortodoxe, trad. de Ierom. Rafail, Alba Iulia, 1994, p. 28. 30 Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stăniloaie, Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 92. 31 Arhimandritul Sofronie, Despre rugăciune, trad. de Pr. Prof. Teoctist
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
S-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia și îndemnandu-l să primească nouă demnitate. Toată viața lui pământeasca a fost urzita din faptele iubirii. Și toată viața de după moarte, pe care o petrece în împărăția slavei celei veșnice, este închinata nevoinței slujirii oamenilor, căci nu e suflet care să se fi tânguit înaintea lui și să nu fi aflat răspuns în inima plină de iubire a Sfanțului Nicolae. Despre nenumăratele dovezi ale acestui fapt știe fiecare creștin ortodox. Potrivit tradiției, Sfanțul
SFÂNTUL NICOLAE ÎN TRADIȚIA CREȘTINĂ ȘI ÎN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368707_a_370036]
-
-și va opri la infinit izvorul revărsării darurilor Sale față de noi, iar atunci când vom fi vizitați de El, de Însuși Mântuitorul sufletelor noastre, vom simți o fericire și o pace mai presus de durere și de suferință, de lacrimă și nevoință, ori de vreo sminteală oarecare. Vom conchide, împreună cu Sfântul Apostol Pavel ca „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu - Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu noi, cu toți. Amin.” Așadar, constatăm și de aici faptul că
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
Este un realism, un adevăr și o realitate, o convingere ce o trăia fiecare sfânt părinte în planul vieții de zi cu zi. Sfântul Serafim de Sarov, de pildă, a văzut, din punct de vedere cotidian, în toate sfintele sale nevoințe învierea sa în Iisus Hristos, de aceea el întâmpina pe fiecare om cu cuvintele: „Hristos a înviat, bucuria mea!” Căci iată, în mijlocul istoriei stă pururea Învierea Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos - Marele Eveniment și Marea Taină a Creștinătății, a
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350339_a_351668]
-
întărești în părțile slabe!” Vezi tu, neamul Daphne n-a lăsat obiecte materiale prea multe, deși a dat mereu odoare și bani către mânăstiri, dar a lăsat altceva celorlalți călugări: convingerea că nu sunt singuri, părăsiți aici în pustie, că nevoința lor este cunoscută și prețuită în afară, că ea le dă celorlalți oameni forța de a rezista încercărilor vitrege, de a-și așeza viața pe niște valori perene. Seara, când stau singur în peșteră, la lumina slabă a unei lumânări
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
care Bunul Dumnezeu îl iubește nespus. Toate sistemele morale, filosofice și religioase au încercat să dea un răspuns satisfăcător cu privire la suferință. Și evident n-au reușit, fiindcă au confundat suferința care este o virtute creștină, cu durerea exprimată ca o nevoință biologică, ca o necesitate psihologică (boală, patimă, depresie, închipuire, deprimare, amăgire, înșelare,etc.). Sfântul Nichita Stihatul spunea că „atotreaua iubire de sine... pune în minte boli și pătimiri ale trupului, greu de vindecat” (Meditații la Medicina Biblică. Dr. Pavel Chirilă
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
și se silesc fiecare după tradiția sa, se străduie să fie creștini, să facă bine, să se roage, să se nevoiască... păi când întâlnesc monahi catolici care duc o viață atât de ascetică, de strictă, cu atâta rugăciune, cu atâta nevoință. Cum să spun că aceștia sunt rătăciți și că merg în Iad? Ferească-mă Dumnezeu.... să pot afirma asemenea lucruri! Stelian Gomboș: - Credeți că ne facem judecători... Mitropolitul Serafim Joantă: - Da, întra-adevăr, ne facem judecători! Eu am fost ajutat acolo
TRĂIND CU ADEVĂRAT CREDINŢA ORTODOXĂ, EA NE DUCE LA ÎMPLINIREA FIRII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349063_a_350392]
-
au retras din stăreție și și-au încheiat zilele că sihaștri, în peșteri sau chilii din apropiere, iar cel dintâi a refuzat cinstea de arhimandrit, rămânând până la capăt simplu ieroschimonah și lăsând un testament în care cheamă cu precădere la nevoința, pocăința și smerenie și, din care, iată spicuim și noi câteva îndemnuri, cum ar fi : " Fraților, aveți grijă de sufletele voastre, știind că aicea este vremea nevoințelor, iar dincolo a plăților și cununilor, si ca după trecerea acestei vieți nu
SCHITUL PRODROMU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349139_a_350468]
-
capăt simplu ieroschimonah și lăsând un testament în care cheamă cu precădere la nevoința, pocăința și smerenie și, din care, iată spicuim și noi câteva îndemnuri, cum ar fi : " Fraților, aveți grijă de sufletele voastre, știind că aicea este vremea nevoințelor, iar dincolo a plăților și cununilor, si ca după trecerea acestei vieți nu mai folosește la nimic pocăința. Să aveți dragoste între voi, să fiți smeriți, buni, ascultători și lesne iertători unii altora. Siliti-vă din toate puterile să păziți
SCHITUL PRODROMU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349139_a_350468]