349 matches
-
române se sprijină esențialmente pe un spirit critic deficitar, parcă mai retardat decât însăși literatura. Ea se lasă manipulată de propria conștiință, alterată și șovăitoare. Literatura română (întârziată, desincronizată și defazată) este, în parte, creația unui spirit critic orbit și nevolnic, creația unui spirit critic aflat uneori „sub narcoză”, alteori „sub anestezie”. Critica a înregistrat și „agonia”, „dezertarea”, „autosuspendarea”, „diminuarea”, „anemierea” spiritului critic, iar „după Revoluție, agonia spiritului critic din ultimele decenii s-a transformat în moartea lui”. În marea lor
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
ea să încerce să scape și de bucata de bumbac ce mai stătea împotriva împlinirii descătușării din lanțurile chinuitoare ale abstinenței, mai ales când simțea forța sfredelitoare a inamicului ce bătea la poarta larg deschisă, apărată de un simplu străjer nevolnic precum chilotul lui Mircea. Scăpând și de acest obstacol împotriva împliniri nevoilor stringente ale celor doi tineri, mâna ei feminină și foarte pricepută, așezată pe o parte foarte masculină a trupului partenerului, îl aduse cât mai aproape de cuptorul ce dogorea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
fiecare-n timp, sub o lumină sumbră, se stinge în durere și-n Dumnezeu nu crede. Striviți lumina-n zori ce văruie vitrine! În cerul mov s-au cuibărit atâția nervi acizi; firescul omenesc s-a scurs pe căi meschine: nevolnice făpturi stau strâmbe-n cioburi de oglinzi. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: OGLINZILE / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1242, Anul IV, 26 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
OGLINZILE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341570_a_342899]
-
și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după el. Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul de-a rămâne prizonierul gheții. Gerul își intensifică tăria, vântul suflă tot mai tare. Întreaga suprafață de apă se cristaliză instantaneu, prinzând puiul de lebădă în ghearele necruțătoare ale gheții
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
noastre Că pe o evadare dintr-un crud sistem Curând am să te uit și-n plină toamnă Durere-ți sunt când tu îmi ești blestem. Trimite-mi toamnă că pe-o împăcare Capitulând durerilor din noi Suntem mult prea nevolnici în iubire Însă suntem fantastici la război. Suntem înfrânți și fiecare pierdem Ce-am investit o viață, într-o zi. ............................................ Trimite-mi toamnă disperării noastre Când încă știi unde mă poți găsi. Referință Bibliografica: Trimite-mi toamnă / Nuța Istrate Gangan
TRIMITE-MI TOAMNA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340630_a_341959]
-
Viața este asemenea curbei lui Gauss, ascendentă firesc până la apogeu, dar accidental bulversată de întâmplări catastrofice cum ar fi pierderea facultăților mintale, când omul cade în starea aceea ce nu este nici viață, nici moarte, ci somn: „S-a prăbușit nevolnic, sugrumat/ de o bizară stare de rău/ În tinerețe îi fusese atât de bine,/ încât și uitase definiția tristeții” - („Incident pe curba lui Gauss”) După ce am lecturat volumul acestei tinere poete, oprindu-mă asupra unora dintre poeme, în mod special
MIHAELA OANCEA (“SOLZII NEGRI AI TIMPULUI ALB” – EDITURA “DESTINE” – BUCUREȘTI, 2015) de DORINA STOICA în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342866_a_344195]
-
zăvorâte. Copila, de oboseală și de deznădejde, căzu moale precum cârpa dinaintea gardului și adormi adânc. Se trezi la primul cântat al cocoșilor. Înfrigurată, bătu câteva mătănii după o fierbinte rugăciune către Sfânta, în care își cerea iertare că fusese nevolnică și n-ajunsese la ea... Porni apoi spre casă. Și, cum mergea, își aduse aminte ce visase. Parcă se vedea cum împinsese ușor, întâi poarta, apoi ușa bisericii, cum intrase și, lăsându-se în genunchi lângă raclă, se rugase cu
MIRACOLUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344080_a_345409]
-
și căutând moluște sau peștișori. Gerul strângea tare și vântul sufla cu putere șuierând printre stufuri. Sesizând pericolul înghețării apei, gânsacul dominant ieși pe un plaur din turbă și stuf, cu întregul cârd de lebede după el. Doar un pui nevolnic și neexperimentat mai rămăsese să caute de mâncare, ignorând pericolul de-a rămâne prizonierul gheții. Gerul își intensifică tăria, vântul suflă tot mai tare. Întreaga suprafață de apă se cristaliză instantaneu, prinzând puiul de lebădă în ghearele necruțătoare ale gheții
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
el a plecat în țara lui, fără să mai întrebe de tine. Te-a părăsit ca un laș. Primăvara făcu ochii mari, descumpănită. Soare-Împărat continuă încurajat: - Și-acum, alege! Vei mai iubi un laș fugar sau vei iubi cenușa unui nevolnic, ucis în luptă dreaptă de un viteaz de-al nostru? - O, tată iubitor! Ajunge! Ticăloșia ta s-a cizelat, iar geniul tău cunoaște metode infernale pentru împlinirea fanaticei dorințe. De ce atâta vorbă, dacă așa ai gândit? Dă ordine și... gata
MĂRŢIŞOR-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340178_a_341507]
-
din gură în gură, multiplicat de ecouri apreciative, încât fusese oficializat, apărând în cuprinsul tuturor afișelor publicitare ! Aproape îi uitaseră numele! Însuși candelabrul își revărsa, parcă, mai darnic luminile celor două duzini de brațe, inundând cu ele până-n cel mai nevolnic ascunziș al camerei, arzând în dorul Seniorului! Dar cel mai dor îi era Sufleurului, umărului prietenos - cum îi zicea Seniorul. Dar cum altfel să-i fi zis?! Nu venea el primul? Nu pleca el ultimul? Cine-i pregătea partitura, după cum
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]
-
toate-aici, dar n-are milă. Legat prea strâns de avuții, gândește, Că dând fărâme celor oropsiți, Tatăl Preasfânt ofranda îi primește, E-un gest fățarnic, cât de mult greșește, Crezând că prin aceasta-s izbăviți! Era odat-un Lazăr, om nevolnic, Sărman, bolnav, dar cu credință mare, În crezul lui era mereu statornic, Dar cel avut era mereu datornic Lui Dumnezeu. Nici gând de vreo schimbare! Când veni clipa ruperii de glie, Sărmanul a fost luat la Dumnezeu, Bogatul lepădat pentru
DOAR LÂNGĂ TINE, DOAMNE SUNT ÎNTREG de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378968_a_380297]
-
în crâng. tu ești departe de mine,și de ce fugi Nic?! eu aștept disperată fără sa sper la nimic. cand erai lîngă mine te-am pierdut fără sens, și iubirile mari se destramă nebunesc. părăsiri din iubire, părăsiri din plictis, nevolnica minte ce ne-aruncă in abis. când te am ,când mă ai în inelul iubiri, curioși noi fugim ,in răpirea de inimi! ducem triste iubiri ,false și rătăcite, numai iubirea în doi nu se pierde nu minte. tu nu porți
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
în crâng.tu ești departe de mine,și de ce fugi Nic?!eu aștept disperată fără sa sper la nimic.cand erai lîngă mine te-am pierdut fără sens,și iubirile mari se destramă nebunesc.părăsiri din iubire, părăsiri din plictis,nevolnica minte ce ne-aruncă in abis.când te am ,când mă ai în inelul iubiri,curioși noi fugim ,in răpirea de inimi!ducem triste iubiri ,false și rătăcite,numai iubirea în doi nu se pierde nu minte.tu nu porți
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când zorii-și revarsă lumina zăludă În inima mea cu vulcanii încinși, Spre mine mă-ntorc însetată Și beau din nectarul caișilor ninși. Întorc iar clepsidra, durerea să curgă Fluidă, ca mierea ascunsă în stup, Nevolnic mi-e trupul pe ruguri Când patimi, în mine, sălbatic erup. Zenitul mă cheamă, să-i mângâi lumina Cu ochii, scântei pâlpâind în abis, Mă-nalț înspre tainica zare Cu sufletul-mugur întors dintr-un vis. Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsă
COPILUL DIN MINE ÎNVIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379599_a_380928]
-
false preamăriri și cu iluzii, să te înalți pe scări de idealuri calpe, găunoase, să-și urle-n sânge hoarde simiene, ca să scrâșnești cu idolii în brațe și să li te prosternezi cu umilință. Iar tu te zbați din nou nevolnic să re-nflorești în parte, la capătul materiei ingrate, transgalaxind dorinși și idealuri pure, electrizându-te de-aceleași mari speranțe, acolo-n asfinșt de infinit, cu patimi albe de lumini țesut, cu nemurire poate îmbrăcat, îmbobocind în foc de dor
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
cuceresc pentru un alt popor libertatea, sperând să-mpart - în al cui nume? - dreptatea sfântă. -Și-ai reușit? se iți sfidator-curios F. -După amare luni de zile, un foc m-a-ndepărtat din rândul celor vrednici. Am căzut silit în cohorta nevolnicilor... -Brrr, brrr, parcă simt miros de boală, tresare fără noimă aparent ascultătorul. Frânele ambulanțelor... vocile sanitarilor... gemetele răniților... Saci cu morți. Și brațul drept mă-junghie până la țipăt... Da, da, am fost lovit... Îmi amintesc perfect! Și, după ce-și
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
prieteni nevăzuți și un real imbold pentru noi născociri de suflet... <<Se prelinse ca o pisică prin bortă, scoarța copacului închizându-se în urmă-i, alungând și ultimul fir din lumina fierbinte a zilei... Se bucură de-așa întâmplare pentru nevolnicii săi ochi. Făcuți asemenea celor de om, n-aveau rost adevărat decât dincoace, doar aci atingând cu puterea lor zgomotele, simțind fiece aripă de căldură ori de răceală dinspre sortiții tărâmului ăstuia... * Uns paznic de când se știa la rădăcina Copacului
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
Pentru că el nu cânta cu vioara, el iubea cu vioara. În mâna lui, arcușul transmitea corzilor viorii vibrațiile pătimașe ale sufletului său. Simțea femeile care sufereau din lipsă de iubire. Acele femei neglijate de soți, bețivi sau posaci, brutali ori nevolnici, bărbați cu suflet uscat sau măcinat de alte patimi. Sau, bărbații așa zis foarte „ocupați”. Bărbați care nu știau să râdă, să glumească, să joace, să cânte, să fie atenți cu partenera de viață, să o protejeze ori să o
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
ea să încerce să scape și de bucata de bumbac ce mai stătea împotriva împlinirii descătușării din lanțurile chinuitoare ale abstinenței, mai ales când simțea forța sfredelitoare a inamicului ce bătea la poarta larg deschisă, apărată de un simplu străjer nevolnic precum chilotul lui Mircea. Scăpând și de acest obstacol împotriva împliniri nevoilor stringente ale celor doi tineri, mâna ei feminină și foarte pricepută, așezată pe o parte foarte masculină a trupului partenerului, îl aduse cât mai aproape de cuptorul ce dogorea
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
suferinței nu este percepută de ei că și șansa de cunoaștere a limitelor ci că justiție divină. Toți vor să câștige ani și să scape de statutul de ”oase îmbrăcate”. Sunt dispuși să facă orice ca să nu-și mai târască nevolnic trupul. Timpul devine o unealtă periculoasă (cu două tăișuri ) pentru toți și, fără să-i pese de așteptările lor, rămâne un efect al acțiunilor de până atunci. Pe langă radiografia societății ruse care ne amintește de perioada comunistă se desprinde
PAVILIONUL CANCEROSILOR – VOL I SI II de DALELINA JOHN în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348810_a_350139]
-
din 28 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului UN POEM CÂNTAT ORICUI ! prea sunt clopotele surde și ni-s clipele prea scurte! prea ne stingem - lumânare într-un rost ce mereu doare! prea ne scuturam aleanul mult nevindecați tot anul de nevolnice iubiri, de vise trandafirii curse-n palmele de miere și în gândurile - fiere ! prea ne ducem pe apus pe un mal ascuns, ascuns ... prea ne cerem asfințitul și de toate mult iubitul ! prea ne dăruim oricui agățați în vârf de
CLOPOTE SURDE (POEME) de LELIA MOSSORA în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348872_a_350201]
-
deosebește numai atunci când el (omul) trăiește „în Dumnezeu” și deține sau posedă însușiri și calități dumnezeiești. Faptul de a trăi „în Dumnezeu” îl descoperă pe om participând la o realitate divină personală, care nu-l reduce la o simplă umbră nevolnică și aservită ființial - ontologic subiectului absolut. Divinitatea și dumnezeirea personală - Sfânta Treime, de care este legat omul prin Duhul Sfânt, formează baza și temelia lui spirituală. Pe de altă parte, conform Sfântului Vasile cel Mare, Duhul, care se manifestă în
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346854_a_348183]
-
2144 din 13 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului PRIMA DRAGOSTE de NicolaieTony DINCĂ Când tânăr eram, mă mințeam că sunt veșnic, Mă gândeam că trăiesc cât Matusalem; Abia când suflă Doamna-n negru în sfeștnic, Vedem cât de mici, de nevolnici suntem. Ani mulți am crezut, că iubirea-i o floare. Iar noi -muritorii- petalele ei; Târziu am aflat că iubirea nu moare, Doar noi ne tot trecem, mereu singurei. Ce jertfe-am făcut pe altarul iubirii, Ce fete au plâns
PRIMA DRAGOSTE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376949_a_378278]
-
tot mai mult spre țărână, încovoiate de greul drumului. Avusese ceva noroc îndelungă vreme, mărșăluind în cadența unui râușor, un biet firicel încăpățânat să-i fie ajutor și tovarăș. Dar, într-o amiază, acela îl surprinse urmând alt drum, matcă nevolnică ce se retrăgea spre dreapta, îndepărtându-se de el și ținta lui... De hrănit, se hrănea cu dor, se tămăduia cu dor, găsea sprijin în Pronie, nu-i trebuia nimic altceva! Totuși, înainte să-și ude buzele cu picuri de
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
pe megieși, dar le luase pământul și, gata! Aproape pe nimic! Mai rămăseseră locul său și sfoara de pământ a lu’cumătru-său, laolaltă, nici două pogoane... despărțite prin hatul îngust de averea hapsânului. Atât! El, sărac, cumătru’, sărac... doi nevolnici în coasta lu’ Bogatu’. Ăsta înghițise tot, înghiți-l-ar necazurile! Și-ar mai fi vrut și locurile lor, de, să-și netezească întregul... Pentru seceriș, cică tocmise pe un nemțălău dinspre Turnu-Măgurele cu secerătoarea mecanică: secerat, legat, nimica toată
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]