1,528 matches
-
mi-e prietenă. Ele veneau de la un film cu Betsy Blair, care făcea în epocă furori. (Ah! am uitat că pe când le pupăm mâinile, eram cu ochii pe Tory, care avea unghiile frumos lăcuite și le privisem atent ridicându-i nițel palma în sus, iar Tory se roșise, era una din cochetele fără profesie, care se scoală târziu dimineața și stau vreo două-trei ceasuri în baie parfumându-se după aceea violent.) Vali, care era deșteaptă, o privea pe Tory, care roșise
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
există o sumedenie de cărți nu tocmai demne de admirație care se pretează însă unui comentariu inteligent în mai mare măsură decât capodoperele bătătoare la ochi. Și dacă riscul de a tranșa fără precauții valorile - mutabile, vorba aceea - nu e nițel cam apăsător pentru un singur om. Ne putem întreba, spuneam mai sus. Dar n-o vom face, atâta vreme cât nu ne vom fi lămurit o și mai cumplită dilemă: când am citit oare, în acești termeni, ultima carte "despre dragoste"? Sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
bine decât să omori cucoane, se gândește Lambert, dar să fie oare mai odihnitor? Se întâmplă ca stăpânul să iasă din castel cu figura lui de halucinat, urlă după Grégoire, îl scutură, iapa mea, repede, iapa. Ca să se mai calmeze nițel, călărește. În vremea asta cel puțin nu mai dă târcoale pe la fereastra lui Magdeleine. Grégoire merge pe zece ani, e leit taică-su, doar că nu are barbă. A îndrăgit animalele, iubește câinii, dar și mai mult caii, a devenit
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Hugo îl folosea foarte mult. Duplessis anunță că în curând se va lansa în răspândirea acestor instrumente. Adevărat, propaganda republicană e o treabă, dar anii trec, nu se întrevede nimic, iar banii nu vin chiar așa ușor. N-ar strica nițel comerț. Cu atât mai mult cu cât procedeele fotografice se îmbunătățesc. Datorită colodiului, de pildă, acest aparat poate să fixeze o imagine pe placa de sticlă în câteva secunde în loc de mai multe minute, ca înainte. Și, dragul meu Duplessis, spuneți
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Cristian Teodorescu Cîțiva cunoscuți anarhiști care voiau să intre în România cu pancarte și manifeste anti-NATO și antiglobalizare au fost reținuți nițel la frontieră și trimiși înapoi de unde au venit. Nu aplaud anarhismul, dar cred că reprezentanții săi au dreptul să-și exprime convingerile. Cum mitingurile lor nu au autorizație - fiindcă n-o cer, altfel n-ar mai fi anarhiști - ei sînt
NATO, anarhiștii și prostituatele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8642_a_9967]
-
Nu s-a rostit, nu s-a explicat nimic. Dar doamna Jurgea a ținut minte... O dată, la Iași, Păstorel fusese invitat să fie primit cu pompă în loja masonică locală... El acceptă. Dar, înainte de a ajunge la destinație, se abate nițel pe la o bojdeucă, să se întremeze. Bea ca tot omul o țuiculiță, și apare bine dispus la loja francmasonică. Aici, - solemnitate, atmosferă de îngropăciune. Invitatul e pus în față cu asistența purtând însemnele distinsei, fatale, lugubre îndeletniciri... Un domn avansează
Întâmplări cu Păstorel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7758_a_9083]
-
ca adevărate oracole, Victor Florean a știut să-și apropie un specialist adevărat și să-i lase întreaga libertate de concepție și de acțiune. Consecințele acestor parteneriate sînt incontestabile: în vreme ce prima categorie, cea care visează mitologii artistice și resuscită stalinismul nițel derutat al unor propagandiști vioi, va avea nevoie de mult timp și de mulți bani pentru a-și plăti erorile de calcul și de gust, cea de-a doua categorie, pe care în mod cert, pînă acum, o ilustrează doar
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
substrat teologic și un superstrat estetic. Întregul roman întreține, la o sumară analiză a numelor și la o atentă parcurgere a faptelor, iluzii hagiografice. În exilul său nocturn la sediul institutului de calcul, el începe să primească vizitele unui tânăr nițel cam bigot. În primă fază interesat de portalurile care anunță iminente descinderi ale Fecioarei Maria, acesta ajunge să-i expună informaticianului teoriile sale pacifiste, întemeiate pe un soi de cult al matriarhatului. Femeia, spune el ferm, îl împacă pe om
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
gustul cîlțos al mileniului doi. Asta, doar dacă ne raportăm comod și previzibil la anul fatidic 2000, pentru că, dacă luăm în calcul, așa cum se cuvine logic și calendaristic, anul 2001 ca început al noului mileniu, atunci lucrurile se mai schimbă nițel. Dacă n-a venit chiar Apocalipsa cu un an întîrziere - Apocalipsa aceea croită pe măsura proorocirilor și angoaselor folclorice -, atunci ceva, ceva tot a venit. O drastică sancțiune cu aer apocaliptic tot a avut loc. Istoria și derivatul ei birocratic
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
promisiuni. În condițiile unei asemenea decomprimări ideologice și ale unei reale și abrupte libertăți de manifestare, Uniunea Artiștilor Plastici și-a proclamat insurgent identitatea atît prin debarcarea pictorului de curte Viorel Mărginean din funcția de președinte, cît și prin ieșirea nițel țîfnoasă și ostentativă din schemele Ministerului Culturii, în fruntea căruia nu se mai găsea, de această dată, Suzănica Gîdea, ci Andrei Pleșu, unul dintre cei mai legitimi membri ai U.A.P. și unul dintre cei mai importanți intelectuali ai României
Uniunea Artiștilor Plastici, după cincisprezece ani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8130_a_9455]
-
autonomia. Faptul e posibil atunci când artistul eliberează singur creația de sine, pentru a se asigura că o va comunica și altora. Ca însoțitor al cărții, spune N. Balotă într-una din propensiunile sale spre religiozitate, "criticul se cuvine să fie nițel profet" (404). Iar dacă vede viața cărții, viața din carte, el poate să prevadă și durabilitatea de viață prin lectură a acesteia. Cum poate fi criticul profet, altfel decât descoperind metoda sincronismului lecturii, a ceea ce opera menține para-contextual, deopotrivă ca
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
Marelui învățător, al cărui portret înrămat ca al unui bunic străjuie Piața păcii celeste, unde, în iunie 1989, nici nu puteai să pui jos piciorul - după reacțiunea violentă, - (mă făcusem că nu știu și rugasem șoferul, prin interpret, să oprească nițel, să calc o secundă în faimoasa Piață Tien-an-men. Nici vorbă. Nici pomeneală - șoferul zâmbea, superior... îmi aduc aminte tancul și studentul oprit cu brațele desfăcute înaintea lui și blindatul, cotind în dreapta, în stânga, - chipurile, să nu-l calce - de ochii unei
Ecouri la Olimpiadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8075_a_9400]
-
vedere. "Pînă la urmă, glăsuiește Unamuno, vanitatea este groaza de neant, de mii de ori mai înspăimîntătoare decît infernul însuși". Deci un vanitos ne-ar putea inspira înțelegere, compasiune... Din păcate, nu sînt, nu mai sînt (chiar dac-am fost nițel, cîndva, foarte demult) vanitos spre a mă bucura de un atare protecționism al semenilor. La baza mai din adînc a vanității se află anxietatea, nesiguranța, de nu chiar spaima, simțăminte imature, care țin de un romantism al ființei, gata a
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
te văd în carouri și nu mai știu ce fac, pricepi? Da' care nebună te-a lovit? - Parmenia. - Nevasta lu' Calindrosu? Hai, mă! Baba aia? Da' ce naiba-i făcuși? - I-am lăudat țâțele și cre'că am și ciupit-o nițel, că eram în starea aia, știi tu... Mă, să fiu al... Mă rog... Adică, dom' președinte, scuză-mă, da', pe cuvânt, are niște țâțoace ca de văduvă de război... - Sfinte Sisoie! Văslicuțule, nu mai bea, omule, că... Cum dracu', mă
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
va întoarce teafăr și... aproape că așa s-a și întâmplat. Are 85 de ani neîmpliniți și, ține să mă asigure, nu și-a schimbat cu nimic felul de a judeca oamenii, lucrurile și întâmplările. Doar că „a mai luat nițel la vârstă”, îmi spune. În 1942, la nici 21 de ani, când a plecat voluntar pe front, a spus răspicat: „Să mă așteptați după război la gară, că mă-ntorc precis... Și plecat a fost, pe frontul antisovietic, sublocotenent în
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
Iohannis n-a făcut nimic deosebit. Nu i-a spus nimeni că s-a născut liberal și nu neamț. Iată-l revenind în prim-planul opiniei publice naționale. A fost curățat de rugină și arată ca nou. Dacă-l ciocănești nițel, scoate chiar și un sunet nou. Tot de tablă, firește. Joacă din nou rolul de bulan împotriva cuiva. În 2009, fusese folosit ca bulan împotriva lui Traian Băsescu. Acum e pe post de bulan împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu”, scrie
Cristoiu: Iohannis e folosit pe post de bulan împotriva lui Tăriceanu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39230_a_40555]
-
de nasturi pe fund. Tanti Neli mi-a făcut cu ochiul. — De-asta nu mai am nevoie să-mi cumpăr nasturi, am aici destui. Doar că nu mai văd așa bine și, ultima dată când am tăiat unul, am ciupit nițel cearșaful. Mi-a arătat o găurică. Am zis că e păcat și m am oferit s-o cos. Și să-i tai eu nasturele care-i trebuie pentru bluză, am vederea bună, chiar dacă port ochelari. Tanti Neli mi-a zâmbit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
căscată. Cred că această pildă vă poate spune mai bine și mai mult decât orice alte exemple. Înțeleg multe, dar când iei o decizie de acest fel mai gândești, vorba românului "cade omul din pom și tot se mai odihnește nițel". Mai ales când, doar cu câteva zile Înainte, aveai o cu totul altă optică. Dar la noi nu și nu: am căzut direct din P.C.R. În PNȚ-CD sau În PNL sau În FSN. Care mai de care salvatori ai națiunii
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
recunoașteți că făcea comerț ilicit! — Ba nu recunoaștem nimic, mama ta de vierme ne no rocit, i-o-ntoarseră babele. Al dracu’ gabor, auzi la el, comerț ilicit! — Auzi la el, zise și Florica țipând. Da’ nu ți-e așa nițel rușine obrazului? Babele păreau pălite de nebunie subită. Strigau cât le ținea gura și gesticulau cu andrelele și, ca la comandă, plu tonul de mămăici se repezi șontorog, dar hotărât, să-i dea polițistului o lecție. Cu o forță nebănuită
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de șotii. Își strânse halatul în jurul taliei și se strecură în dormitor. Îl cam durea un picior. Probabil că amorțise în poziția șezut, cum îl furase somnul, atâtea ore. Ajunse în cameră și aprinse veioza de la capătul patului. Ia stai nițel! Noi nu avem veioză! Respiră adânc, chemă la apel cele patru oi pe care le numără cât putu de rar și cu simț de răspundere și privi fix în direcția în care se afla întins trupul nevesti sii. Nevasta lui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
behăit în creierii lui? Asta ar fi fost în mod clar mai neplăcut chiar și decât faptul de a visa că mori. Asta însemna să viseze că vrea să moară și nu poate. Se scutură ca luat de friguri. Oile, nițel amețite, tăcură câteva minute, după care își reluară cântul lor de oi. Ce lipsea? Tăceți o secundă, vă rog, promit să-mi imaginez pentru voi data viitoare o pășune cu mult mai reușită, mai verde, mai grasă... Atât, o secundă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Guevara întreg. Asemănarea i se păru atât de izbitoare, că-i veni greu să nu caște ochii ca să-l studieze cu maximă mojicie, așa cum își privea studenții când dădeau cu mucii în fasole la câte o declinare, săltându și ochelarii nițel cu mâna dreaptă, din cap până în picioare. Jena însă îi frânse de data asta gestul la mijloc. Se rezemă comod, despături ziarul cât să nu invadeze teritoriile laterale, dar suficient ca să se ascundă bine în spatele lui. De-ar trece timpul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mămăița își făcea de lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ca de ceară. Albi, nemișcați. Cu o paloare inexplicabilă pe chip. Îi trecu prin minte ceva neplăcut, dar refuză gândul. Deschise din nou ziarul. La zodia lui scria că va avea parte de unele evenimente neplăcute, dar pe care, cu nițică stăpânire de sine, le va trece cu bine. Și din nou gândul acela care răsărise... Ridică ochii peste ramele ochelarilor și privi cum cei doi tineri rămăseseră suspendați într-o realitate îndepărtată, de neatins. Cum să fie morți? Ar fi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
molfăia dintr-o pară zemoasă. Tolănit vizavi de el, se ștergea din când în când cu podul palmei pe mustăți. — Am trecut de Ploiești? întrebă Che Guevara în gol, fără a se adresa nimănui anume. — Trecut... — Hai că am dormit nițel, mai spune Che Guevara și își îndesă cotorul perei în gură zâmbind larg și știrb. Fru moasă e tinerețea..., mai zise el și oftă. Privirea lui Che Guevara trecuse peste cei doi tineri preț de o secundă. — Frumoasă, nu zic
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]