192 matches
-
sau poate tocmai de-aia, forța de impact este maximă, chiar la 2 decenii de când a fost mixat. E semn clar că societatea nu și-a vindecat boala - vezi animația cu individul care iese înarmat din casă și împușcă la nimereală. Notă aparte, iconografia Megadeth de pe cover-books și din videos este avizată sau desenată de însuși Dave, ale cărui coșmaruri se exprimă și-n pictură. Poate fi studiată ca expresia unui sindrom. Omul obișnuit, consumator de muzică mai ales la/ pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
trecută purtau hărți cu Prusia Orientală? Așa cred ei că au să câștige războiul? Tata Îl bate pe umăr, Îi face semn să-și apropie urechea de gura lui. Și-i spune În șoaptă - dar tare: - Așa! Chiar așa! Cu nimereala - dar cu numărul! Cu tăvălugul!Îi doare-n cur de oameni, unde noi numărăm cu omul, ei numără cu divizia - divizia rusească, să ne-nțelegem! Eh, Rușii, ce popor!... dă din mână, nu se Înțelege dacă e admirație sau lehamite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
critic... Microbuzul din punctul cel mai Îndepărtat - care reușise oarecum să scape de distrugeri, În timp ce toată lumea era concentrată pe băutură, căci saké-ul curgea pur și simplu - porni deodată, cu ușile din spate deschise, pierzînd pe drum mărfuri și muncitori la nimereală și stîrnind o ploaie de pietricele. Normal, toată lumea Își aținti privirile spre microbuz, urmărîndu-l și asaltîndu-l cu pietre. Unii au Încercat chiar să se urce din mers, prin ferestre. Microbuzul, care nu părea să aibă mai mult de 1 000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Noi, băieții obișnuiam să ne dăm coate și să urmărim din cap ritmul În care sărea coarda, cu un aer suprem ca și când ar fi fost singură În lume. Numai dinții nu Îi erau frumoși. Mici, galbeni și dispuși parcă la nimereală, cu gingii atât de coborâte de parcă dinții Gretei s-ar fi oprit brusc din creștere. Ca urmare, fata cea mică a lui Harassowitz Își ținea gura Închisă și visa să se facă star de cinema. Pentru că atunci n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În jur. Ah, doamna Pandora. Se duse la bibliotecă. Mi-ar prinde bine un fum. Îmi pare rău, e Încuiată, i-am explicat, șchiopătând până la pervaz. Corpul mă durea la fel, de parcă ar fi fost fabricat din membre asamblate la nimereală. Am aruncat pachetul de Moslem pe masă. — Chibritul e dincolo. Am arătat cu degetul, târându-mă Înapoi. După ce Își aprinse țigara, Anton Îmi povesti că cercetase tot apartamentul. Într-un final, În hol a dat peste clamele cu care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
notat Întâlnirile și alte chestiuni importante. Interesante informații, deși puțin cam criptice. Până nu demult, prietena dumneavoastră pare să fi dus o viață Încărcată, mai mult ca sigur. Deschise dosarul de pe birou și luă și caietul. Frunzărindu-l aparent la nimereală, mai Întâi de la Început, apoi, de la capăt, citind câteva cuvinte Într-un loc, descifrând câteva adnotări dincolo, Manetti murmură, apoi declară: — Ei bine, „Kr. “ e prescurtarea de la Hotel Kreuzer, desigur. Nu cred că observă oftatul surprins care mi-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a condus-o pe administratora mea la ușă: — Patul și biroul. De restul poți să te ocupi tu. — Dar... Gândindu-se mai bine, Pieplack dădu din umeri și se Îndreptă spre biblioteca mea. După ce le-a examinat conținutul, selectă la nimereală un volum de pe raftul superior. Era Mâinile sus!, de Leo Heller. Surprinzător de grațios, frunzări cartea, o scutură, apoi o lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Într-una din subsuori - Într-o rafală de tuse infernală, cu flegmă - se șterse la gură. — Îl căutați pe Anton Knisch sau pe Anton Lueger? — Poftim? Scena nu mi se părea deloc agreabilă. — Knisch sau Lueger? — Knisch, am zis la nimereală, făcând un pas Înapoi. Ce era În mintea lui Anton? Nu l-am văzut azi pe-aci. Dar puteți să Încercați. Bărbatul tuși din nou În subsuoară. Când se șterse la gură, Își clătină obosit capul. — Camera 6. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Orwell 1984? Winston Smith Akaky Akakievich Sir Francis Drake Gregor Samsa La prima Întrebare Rose a răspuns Încrezătoare B, Însă, neavând nici cea mai vagă idee care era răspunsul la cea de-a doua, a pus pur și simplu la nimereală A. În curând avea să fie surprinsă să afle că primul răspuns pe care Îl dăsuse era greșit, iar cel de-al doilea corect. Dacă Amy ar fi fost alături de ea, ar fi răspuns corect la amândouă și, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doar cei auotrizați. Cei cu epoleți ascunși. Ceilalți, adică cei de la “Scânteia tineretului”, au trebuit să se confunde cu masele despre care aveau intenția să scrie, așa că au luat loc în front, evident, după ce li s-au “repartizat”, cam la nimereală, două târnăcoape. Altădată, aceeși clasă a XI-a C a primit ordin să asigure “cadrul sonor necesar” unui interviu pe care urma să-l dea, unei emisiuni de tineret de la radio, tovarășul comandant al șantierului. Maistrul-intructor, trimis de școală să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prins într-o ditamai coada, care m-a îndrumat către zona de memorii. L-am prevenit că nu e vorba de o autobiografie, dar mi-a re pli cat că ei nu sunt chiar așa stricți și le așază la nimereală. Despre asta nu mai aveam dubii. Oricum nu le-am găsit nici la memorii. Băiatul de la etaj a conchis că s-au rătăcit, dar o să le găsească ei la vară, când vor face inventar. — Dar până la vară nu comandați încă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu se cheamă că e, oamenii discută în legea lor. Nu sunt convinsă, dar Lilyana confirmă plictisită că sunt italieni. Între timp, unul din ei dă semne că vrea să interacționeze. Ca și cum ar arunca un zar pe o tablă, la nimereală, că nu tu engleză, doar urme vagi de germană. Mă uit mai atent, sunt amândoi mai scunzi decât mine, lucrați, cu cercei în urechi, cu destul sclipici împărțit echitabil pe ambele costumații. În felul și lumea lor se poate spune
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
CECELIA (așezându-se pe jumătate din desuuri): Ce vrei să zici prin „temperamental“? Foloseai cuvântul ăsta când te refereai la el În scrisori. ALEC: O, scrie tot felul de chestii. CECELIA: Cântă la pian? ALEC: Nu, nu cred. CECELIA (la nimereală): Bea? ALEC: Da - nu-i nimic anormal cu el. CECELIA: Bani? ALEC: Dumnezeule, Întreabă-l tu! Cândva avea berechet, iar acum are o rentă. (Apare DOAMNA CONNAGE.) DOAMNA CONNAGE: Alec, se Înțelege că suntem bucuroși să găzduim un prieten vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
auzit vorbind despre el, dar eu nu l-am văzut niciodată. De-atâtea ori (de-o mie de oriă, beat sau mahmur, am străbătut Moscova de la nord la sud, de la vest la est, de la un capăt la altul și la nimereală - și niciodată n-am văzut Kremlinul.“ Cei care îndrăgesc romanul lui Erofeev vor recunoaște, chiar la începutul filmului, acest pasaj - ca și multe altele ce vor urma - redat cuvânt cu cuvânt, de însuși Erofeev. Camera ne va arăta necruțătoare că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
scăpă transformarea survenită. În sufletul lor înflori speranța că în locul unor întunecimi, își făceau loc câteva raze de soare. De-a lungul școlarității, Vișinel avu parte de mai multe altercații care s-au soldat cu pumni și picioare primite la nimereală, dăruite mai ales de către unii conșcolari din clasele mai mari. Aflând că vine dintr-o șatră, aceștia țineau să-i servească câte o lecție, voind în acest fel să se impună, să li se recunoască superioritatea. În mintea lui Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
te răpească și pe tine. - Fugi de-aici, o fi chiar Popa, se ridică Mișu calm. - Mișule, vrei să mă violeze?! Ca măsură de prevedere, Mișu luă totuși mătura. Mariana, cu un halat aruncat neglijent peste desuurile roșii, luă la nimereală o tigaie. Ciocăniturile se opriseră. Mariana își puse urechea la ușă - nimic. Încercă să vadă ceva pe gaura cheii - o astupase tot ea, acum câteva luni, când fusese răpit Popa prima dată. Astfel, Mișu cu mătura, Mariana cu tigaia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din cauza nevestei, că prea se juca cu ele, nu mai avea timp de nimic, că ele se joacă... Nu-i vorbă, îmi e și mie mai ușor cu trei decât cu patru, la păscut, că ele nu mănâncă orice, la nimereală. Le duci de lanț și ele te trag ici, colo, aleg mâncarea după gust, pe urmă se joacă, le place... Când mă opream să răsuflu, alea micile se jucau cu mine, mă călcau în picioare, uite, pe-aici mă călcau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Oricum, Vladimir nu a aflat niciodată cum ajunsese el, personal, în asemenea hal de deteriorare și nici cum de toate hotelurile, în respectiva noapte, au fost atât de aglomerate. Într-o piață, în care se oprise, după ce o luase la nimereală, scrutând prin ninsoarea deasă a nopții, cu maleta-diplomat subsuoară, mereu adunată cu mâinile-amândouă, îi venea să plângă de necaz, precum copiilor care-și pierduseră mănușile, de usturimea degetelor înghețate. Salvarea providențială se apropia prin ninsoare, sub forma unui taximetrist clandestin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pom răsărind din adânca despicătură a unei colosale copite de bazalt. E un arbore tipic medicinal, care nu crește decât pe anumite latitudini ale Timpului, se înfioră Profesorul, în timp ce examina interesantul exemplar botanic. Doamne, unde mă aflu, oare? Porni la nimereală printre ferigi arborescente, care pendulau grațios, ca niște imense pene de struț, legănate de paji măslinii din Orient. Tocmai se întreba în cuget dacă face bine sau nu, fiindcă se afundă tot mai mult în zarva păsărilor idolatre, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cal, trădând teamă și părere de rău în același timp. — Te rog să mă scuzi. Scuzați-mă! Mâna dreaptă a lui Endō a căzut ca un trăsnet pe Gaston. Nu-i țintise o anume parte a corpului. Îl lovea la nimereală. — Tu... — Mă doare! Mă doare! — Nu știi cât m-am zbătut și cât am suferit pentru ziua asta. — Mă doare! Endō dădea în Gaston și cu mâinile, și cu picioarele. Îi curgeau lacrimile șiroaie. Cât am suferit în așteptarea acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ce mâini mai bune s-ar putea afla bieții de ei, Întrebau cu ipocrizie, cert este că un număr ridicat dintre ei, fără rude cunoscute nici bani să plătească taxa cerută În căminele apusului fericit, se Îngrămădeau pe acolo la nimereală, dar acum nu pe coridoare, așa cum e un obicei vechi al acestor meritorii așezăminte de asistență, ieri, azi și Întotdeauna, ci prin debarale și prin unghere, prin ascunzători și prin poduri, unde adesea Îi lăsau abandonați timp de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
experiență Îl striveau, avea sute de ani tot mai greu de dus, Învățase aproape tot, Însă asta nu-i folosea deloc, de vreme ce tot trebuia să moară. Alteori, nu ținea seamă de nimic, era parte Într un joc și puncta la nimereală, apuca, din mers, ce putea, nu era de așteptat prea mult, venea un altul și lua tot. Nu se alesese cu nimic, jocul avea mize mici. Nimeni, de fapt, nu cîștiga. Înțelepciunea sutelor de ani pe care o simțea cîteodată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ce-l privește pe măscărici, problemele vor fi mult mai serioase, și asta numai pentru că e un măscărici sărac. Dacă, în locul zdrențărosului amărât care este, ar fi un măscărici bogat, o culoare vie, oricare, strălucitoare, stropită cu paiete împrăștiate la nimereală pe pălăria conică, pe cămașă și pe pantaloni, ar rezolva problema. Dar măscăriciul e sărac, sărman între sărmani, poartă niște bulendre fără gust sau criteriu, eterogene, cusute aiurea, cu o vestă care-i ajunge până la genunchi, niște pantaloni largi până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și să nu le judecăm pe unele fără să le ponderăm pe celelalte. Fie așadar în mod suprem ridicol acest Cipriano Algor care se extenuează să coboare panta gropii ducând în brațe nedoritele vase în loc să le arunce de sus la nimereală, transformându-le in continenti în cioburi, cum depreciativ le-a clasificat când i-a descris fiicei lui aventurile și episoadele traumatizantei operațiuni de transbordare. Nu există, totuși, limite pentru ridicol. Dacă într-o zi, așa cum și-a imaginat Marta, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Pot să vă ajut cu ceva? — Ăă... da, zic, încă uitându‑mă în ghid. De fapt, încerc să‑mi dau seama de unde să încep. — Vă interesează confecțiile? Accesoriile? Sau pantofii? — Da, spun confuză. Amândouă. Toate. Ăă... o poșetă, zic la nimereală. Am nevoie de o poșetă! Ceea ce e adevărat. Bine, normal, mi‑am adus cu mine mai multe genți - dar o poșetă în plus nu strică niciodată, nu? Plus că am remarcat că toate femeile din Manhattan par să aibă poșete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]