193 matches
-
din cauza nevestei, că prea se juca cu ele, nu mai avea timp de nimic, că ele se joacă... Nu-i vorbă, îmi e și mie mai ușor cu trei decât cu patru, la păscut, că ele nu mănâncă orice, la nimereală. Le duci de lanț și ele te trag ici, colo, aleg mâncarea după gust, pe urmă se joacă, le place... Când mă opream să răsuflu, alea micile se jucau cu mine, mă călcau în picioare, uite, pe-aici mă călcau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și continuă să înainteze. Tolman era în fața lui, mișcându-se mai încet decât ar fi putut să o facă, pentru că încerca să nu zdruncine prețioasa lui sticlă de vin. Dar nu mai știa unde mergea. Nu cunoștea restaurantul. Alerga la nimereală. Trecu prin ușile batante, în bucătărie, cu Vasco pe urmele lui. Toată lumea țipa la ei, iar unii bucătari începură să fluture cuțite în aer, dar Tolman își făcu loc înainte, convins, se pare, că exista o intrare de serviciu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Orwell 1984? Winston Smith Akaky Akakievich Sir Francis Drake Gregor Samsa La prima Întrebare Rose a răspuns Încrezătoare B, Însă, neavând nici cea mai vagă idee care era răspunsul la cea de-a doua, a pus pur și simplu la nimereală A. În curând avea să fie surprinsă să afle că primul răspuns pe care Îl dăsuse era greșit, iar cel de-al doilea corect. Dacă Amy ar fi fost alături de ea, ar fi răspuns corect la amândouă și, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ce-l privește pe măscărici, problemele vor fi mult mai serioase, și asta numai pentru că e un măscărici sărac. Dacă, în locul zdrențărosului amărât care este, ar fi un măscărici bogat, o culoare vie, oricare, strălucitoare, stropită cu paiete împrăștiate la nimereală pe pălăria conică, pe cămașă și pe pantaloni, ar rezolva problema. Dar măscăriciul e sărac, sărman între sărmani, poartă niște bulendre fără gust sau criteriu, eterogene, cusute aiurea, cu o vestă care-i ajunge până la genunchi, niște pantaloni largi până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și să nu le judecăm pe unele fără să le ponderăm pe celelalte. Fie așadar în mod suprem ridicol acest Cipriano Algor care se extenuează să coboare panta gropii ducând în brațe nedoritele vase în loc să le arunce de sus la nimereală, transformându-le in continenti în cioburi, cum depreciativ le-a clasificat când i-a descris fiicei lui aventurile și episoadele traumatizantei operațiuni de transbordare. Nu există, totuși, limite pentru ridicol. Dacă într-o zi, așa cum și-a imaginat Marta, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cal, trădând teamă și părere de rău în același timp. — Te rog să mă scuzi. Scuzați-mă! Mâna dreaptă a lui Endō a căzut ca un trăsnet pe Gaston. Nu-i țintise o anume parte a corpului. Îl lovea la nimereală. — Tu... — Mă doare! Mă doare! — Nu știi cât m-am zbătut și cât am suferit pentru ziua asta. — Mă doare! Endō dădea în Gaston și cu mâinile, și cu picioarele. Îi curgeau lacrimile șiroaie. Cât am suferit în așteptarea acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pământ mucegăit, la început mă mai uitam pe ce pun mâna, că era un vraf de cărți legate cu o curea sau o mulțime de cutii de conserve înșirate pe sfoară, dar apoi am început să scot toate lucrurile, la nimereală, dându-i-le lui Csabi mai departe, m-am oprit din treabă numai când n-am putut urni din loc o canistră verde de benzină, de vreo douăjde litri, i-am zis lui Zsolt să mă ajute, și așa, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ca să mai poată desluși ceva. Ieșind la suprafață cu respirația tăiată, scrutînd talazurile fără să vadă vreo urmă a Mariei, avu În mod frapant senzația unei absențe intense. Brusc văzu niște plete ivindu-se nu departe de el, agăță la nimereală ce izbuti să prindă și tînăra femeie ieși la suprafață alături de el, gîfÎind. Ușurarea pe care o simți fu atît de mare Încît polițistul se pomeni, tocmai el, necredinciosul, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Înotară pînă ce simțiră iarăși solul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
opus. În schimb Iulia Barbu, pentru a-și ascunde sfiala care merge până la teroare, alege calea extravaganței care merge până la țicneală. Cei doi își aruncă unul altuia priviri iuți, ne-edificatoare. Oare ea vorbește sincer? Sau o fi inventând la nimereală, ca să spună ceva? Cum adică încotro mergem? Și el știe cu adevărat ce spune sau dorește numai să mă impresioneze? Să fie oare el? Să fie oare ea? Întunericul a adus cu sine mâzga rece de București, în care pantoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bibliotecă. Parcă ar fi arhiva Institului de Folclor și Etnografie, își zice. Într-adevăr rafturile sunt ticsite de culegeri de cântece și descântece, poezii populare, doine și balade, basme, snoave, ghicitori, legende, bocete, strigături, jocuri de copii. Pascal răsfoiește la nimereală o carte: „Oaie, oaie rapănă Șade jos și dapănă, Și se roagă cucului: ─ Cucule, măria-ta, Dă-mi un cal porumbac Să mă duc la soru-mea, C-am auzit c-a făcut Trei feți logofeți. Unu a murit, Unu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-i plângă acolo, unde zice că a fost eroi și martiri. Și i-l dăm cu inventar, nu că mi-a venit mie la inspirație să pun nu știu ce ciolane la pachet. E espertate, popo, nu e de la morgă, luate la nimereală. Se înflăcărase. Bătu cu mâna în birou, aplecat spre preot. - Le-am primit cu fișa făcută la fiecare, părinte. Cu semnături și trei ștampile. Număr de predare-ieșire. Analiza de recunoaștere la fiecare, nu e că vreau eu, sau vrei matale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
careva la ochi pă eroul ăsta de trecu? - Era necunoscut, dom’le! - Păi vezi? Da de unde știu io că ăla din ambalaj era erou? Poate nu știi că când a fost să se pornească toată ceremonia l-a ales la nimereală din porcoiul de oase sau ce-o fi fost acolo. Mi-a spus tac-su lui Brandaburlea ăl Bătrân. Ținea la mine ca la nepotul lui și mă învăța patriotismul de la război. Că a fost chiar în compania de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al neamului. Cum scrie și la cărțile de istorie, dom’ maior. De-aia i-a și spus necunoscut. Să țină toți românii minte, ca un exemplu. - Întrebarea-i, a fost sau nu erou? Pă bune. Dacă l-a împușcat la nimereală? Dacă el tocmai vroia să defecheze la inamic? Știi că cât era ei de eroi, da și mai trecea șanțul la nemți? Crezi că nu mi-a povestit tac-su lui Brandaburlea ăl Bătrân? Trecea dincolo la inamic și p
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
neamului nostru mult încercat. Chezășluirea patriotismului care a făcut România Mare! Doar am fost de față, în gară, am văzut cu ochii mei. Știi cum plângeau toți, și civili și autoritățile? Și cânta și muzica militară. Cum să fie la nimereală... - Am zis io altfel? Așa e și acuma. Avem aici oasele unui bandit. Partidul, personal tovarășu’, s-a îndurat de i-a trimis... Ce s-a mai găsit la unii, i-a adunat frumos, cu repect creștinesc, strămoșesc, chiar dacă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
odată, să se mai schimbe ceva și în România. Dar schimbarea trebuia s-o facă tot ei, care cunoșteau tot meremetul predării. „Noi, repeta adeseori Goncea, am ajuns la momentul istoric când facem predarea etapei. Dar nu oricum, așa la nimereală. Trebuie s-o facem cu tot dicihisul. O facem la marea însforare. Șnuruită și pecetluită, cum e documentele alea care le are are la arhivele lui Pomponică. Cum e și dosarele noastre. Cartonate, numerotate, însforate și sigilate cu ceară roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Amanda Hardwick. Alice s-a uitat la el nedumerită. Pentru că, și-a tras Hugo nasul, lăsându-se complet la mila ei, sincer să fiu, sunt pierdut. A înșfăcat cartea care se găsea în vârful mormanului și a deschis-o la nimereală. —„Oare ne ascultăm cu-adevărat copiii?“ a citit, apoi a ridicat ochii umezi către Alice. Pe cuvânt că eu îl ascult. Ore întregi, în fiecare noapte, ca să fiu mai precis. Spre surprinderea lui, Alice a început să chicotească. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
toate astea, Fine a evitat subiectul. Suferise destule traume pentru o singură seară și se temea de răspunsul pe care avea să-l primească. Ochii i-au căzut pe un morman de farfurii pline de firimituri care era depozitat, la nimereală, sub măsuță. Dându-și seama cât de urât arătau, Hugo s-a ridicat și a început să tragă farfuriile afară. —Iartă-mă, a surâs el stânjenit. În ultimul timp, asta a devenit, mai curând, o casă de burlac. Nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
experiență Îl striveau, avea sute de ani tot mai greu de dus, Învățase aproape tot, Însă asta nu-i folosea deloc, de vreme ce tot trebuia să moară. Alteori, nu ținea seamă de nimic, era parte Într un joc și puncta la nimereală, apuca, din mers, ce putea, nu era de așteptat prea mult, venea un altul și lua tot. Nu se alesese cu nimic, jocul avea mize mici. Nimeni, de fapt, nu cîștiga. Înțelepciunea sutelor de ani pe care o simțea cîteodată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
le evaporă direct. Și vine arăboii, care e nemaipomeniți de corecți, și te somează: Pentru că ți-ai furat singur ghetele?..." Și, clanț! îți taie o mînă!... Din care țărișoară te lăudai că te întorci? - ...Din Mozambic, alese Diavolul la nimereală. - Arasel!... Are ăștia la petroool!... Și te-ai umplut de parai? - ...M-am umplut de măciuci, recunoscu has-Satan cu onestitate. - Are și măciucile importanța lor, dacă ai unde să le tragi. Măciuci și măciuci... Ai unde să te tragi? Nevastă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i îngăduie, nicicând, să culeagă nici măcar pruni. - "Spre geamuri, iubite, privește", continuă fata. Probabil din pricina nebuniei provocate de excesul de varză călită. Poate chiar și prepararea excelentă a ceaiului, dres cu rom și scorțișoară, fusese izbutită, din păcate, tot la nimereală. Apoi fata se întoarse smucit către el și-l sărută, picurîndu-i, de pe buzele ei, pe colțul buzelor lui, bobițe de sânge. Înmuie degetul într-una și o studie. În loc să-l excite ori măcar să-l furnice, sărutul îi dădu senzația
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în cârciumă, unde larma era în toi. Vorbeau atât de tare, încât, dacă ai fi aruncat deasupra lor un obiect plutitor, cum ar fi o eșarfă, zarva și râsetele groase ar fi putut-o ține în aer. Erau îmbrăcați la nimereală, care cu salopetele de la muncă și caschetele în cap, care cu haine desperecheate și îndeajuns de folosite ca să-și permită, fără stânjeneală, să-și șteargă pe ele degetele unsuroase de la cârnați. Unii beau țuică din țoiuri, alții bere, îndepărtându-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gunoi Cum ar fi arătat pe capul câinelui Botul smuls Pentru că-i cald Înlăuntrul Vieții Limba Ca o cârpă pleoștită, la piept Și sub gât, nu mai e nimic Nici o burtă Nici o nevoie sub burtă de acum Nici o naștere la nimereală Nici o viață Totul tăiat de la rădăcină. (bea) Și pe lângă asta nici nu aș avea nevoie Câinele meu nu are nevoie De nici un cadavru prezidențial Munca m-a părăsit Nu am putut să am un om niciodată A Avea pentru A
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se adreseze prin cuvintele „tu ești”2 sau chiar așa cum procedau unii odinioară: „tu ești unul”. Căci Divinitatea nu este multiplă, așa cum este fiecare dintre noi,un amestec heteroclit, de elemente diverse și nenumărate, supus modificărilor și strâns laolaltă la nimereală, Întocmai unei mulțimi pestrițe. Ceea ce poate exista cu adevărat nu poate fi decât „unul”, după cum ceea ce este „unul” există În mod necesar. Prin urmare, primul nume care i s-a dat Zeului se potrivește la fel de bine ca și cel de-
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Născuți și botezați din anul 1850, nu din alt an. Ca să scape de bătaia de cap, preotul a fost nevoit să-i puie băiatului o dată de naștere din anul 1850. Putea să-i puie orice dată de naștere, luată la nimereală, dintre 1 ianuarie și 20 ianuarie, numai din anul 1850 să fie; așa i-a pus data de 15 ianuarie! Familia n-avea decît să țină minte, pentru cel botezat, adevărata lui dată de naștere; aceasta nu-l mai privea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de la nașterea copilului, iar atunci, numai după ce li se citește o molitvă, în pridvorul bisericii. Semnătura de pe act, ca din partea Ralucăi, e sigur contrafăcută, cu mîna soțului ei. Așadar, între cele două date de naștere, una pusă de preot, la nimereală, pe actul de botez și cealaltă dată, știută și consemnată de poet, bunul-simț cere să nu mai fie pusă la îndoială memoria lui Eminescu, mai ales cînd ea stăruie pentru un adevăr. Să nu se mai lanseze prin cărți sentințe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]