983 matches
-
Îi privesc pe oamenii din jur - sala este arhiplină, și nu este premiera - și aș vrea să le spun cît de dor mi-a fost să stăm împreună aici, atît de aproape de miracol. Îmi las capul pe spate și urmăresc nimfele și îngerii, alegoriile paradisiace. Tematica picturii de pe plafon este Povestea. Nimic nu-i întîmplător, nu-i așa?... Spectacolul pus în scenă de Purcărete în 2009, Uriașii munților de Luigi Pirandello, vorbea, poetic, tandru și inițiatic despre cum se face teatru
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
Gheorghe Grigurcu le mânuiește cu o la fel de dinamică poftă de cuprindere. Într-un solilocviu de cea mai supravegheată economie - clipa de maximă întindere a arcului, înainte de pornirea săgeții. Paradoxul îl constituie versul plin, aproape cantabil („Înotând în carnea tânără a Nimfei ca-n apele Mării”/, „Treci prin verdeața verii ca printro apă clară”), dar cea mai adesea concentrat de unde și factura de hai-ku a multor piese - în marca autorului „semne de carte”, frecvente în toate etapele de creație ale sale. Mai
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
aleasă drept refugiu în fața prezentului, capătă în volumul Monolog în Babilon tonalități particulare: nu mai e vorba doar de concentratul de civilizație contemplat uneori arheologic în tinerețe, ci de o lume care ascunde semnificații grave. Capodopera deja evocată Sirinx, legenda nimfei dorite de Pan, aduce personajul principal să-și sfârșească existența în lumea vechii Dacii. Ausonius, „poet cu dulce nume“, va fi transformat în simbol nu doar al poeziei, ci și al unei întregi civilizații: „Și cei din urmă dafini elini
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Lulu (sustrăgându-l, de fapt, cu totul realității, căci, așa cum va afla Victor, Lulu va muri curând după tabăra de la Budila, într-un accident stupid). O altă imagine emblematică, sugestie vizuală a androginității și indiciu în rezolvarea enigmei finale este nimfa din mijlocul bazinului de la Budila, al cărei gest pudibond de ascundere a sexului se convertește ulterior în dezvelire obscenă: „... pe fața ei, ușor plecată pe-un umăr, astfel că unul dintre obraji era pe jumătate acoperit de umbra părului sucit
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
umăr, astfel că unul dintre obraji era pe jumătate acoperit de umbra părului sucit în bucle, câteva șuvițe ajungând pe sânii micuți, nu se vedea expresia tipică, de pudoare ușor complice și oarecum încurajatoare, de rușine și plăcere feciorelnică (...). Fața nimfei exprima teroare și repulsie, ca și când ar fi privit un vierme, o năpârcă, un păianjen dezgustător (...)“. Dar nimic exterior nu este cauza acestei repulsii, căci „groaza și scârba se nășteau, evident, din coridoarele întortocheate ale amintirii“. Sub semnul repulsiei și spaimei
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
Th. v. H. Paracelsus, Liber de nymphis, I, 4, în Sämtliche Werke Abt. 1, Bd. 14, München u. Berlin, 1933, p. 143-143. 11 e.g., farul „în formă de piramidă”, care „îndrumă călătorii rătăciți prin pădure” și la care îl conduce nimfa pe erou - Songe de Poliphile, VII, traduction libre de l’italien, t. I, à P. Didot l’aîne, Paris, 1804, p. 192. 12 M. Proust, Le côté de Guermantes, în ed. cit., p. 11. 13 ibidem. 14 idem, p. 249
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
De cînd li s-a topit de spaimă nimbul. Și în zădar plimbi coapsele în schimbul Vreunui surîs ce ți-ar veni anume Din roua-n clăi, din stivele de brume Sau din izvorul fumegînd pe prunde Care-au avut cîndva nimfe rotunde. Și fără rost cu sînii tulburi dulce Melcii hoinari, grăbindu-se să-și culce Lenea sub brusturii crescuți deodată pînă la crucea geamurilor, iată! ............................................................ Copil al blîndului Soare Apune, Mă întorceam să-ți spun o rugăciune Dar mă trezeam
Elegie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15109_a_16434]
-
Emil Brumaru Lui Șerban Foarță Șerbane, icră veche, în ce tristețuri zaci, Puținde la o leghe Ca nimfele-ntre craci? Balena, oh!, balena Numită Moby Dick ( Și mă apucă jena Că trebuie să-ți zic.) Plutește pe oceane, i-e foame de harpon! Trezește-te, Șerbane, Roz nod de bulion, Pupă cuvîntul, dulce. Zdrobit sub iederi moi, Tu
Scrisoare ameliorată (1977) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16066_a_17391]
-
care ar vrea să îl atingă Mai departe, tot mai departe. * Se apropie toamna Luna-i mai mică și somnul mai lung Trec griorile cântând dialectal, Nu ies din rând. * Pe patine, gheața cenușie a asfaltului Întorcând uneori capul. După nimfă, trei centauri pe biciclete Ce ai putea să spui, Daphne? Întreabă satirul. Ploaia de foc cade - O stinge mlaștina, fumegând, de turbă * Acolo e măgura, mai jos o prelucă Urc prin pădure după ciuperci. Oi înfundate una în alta, berbecii
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
le înspumă În undele unui vînt cald și umed Și șoptitor de dulci cuvinte-n suflet... Mi-e sufletul închis într-un cristal... Mi-e sufletul închis într-un cristal. Dacă privești prin el vezi curcubeie, Izvoare verzi din care nimfe vin să beie, Spălîndu-și fluturii și șoldul ideal. Stau doar pe brînci și-așteaptă printre mure, Vreun cerb, vreun zmeu sau poate chiar un înger Să le-nfășoare-n șoapte și-n răsfrîngeri Spre a le face-apoi, moi, să îndure
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
neapărat că sunt și două feluri de Eros. Care sunt cele două Afrodite?, se întreabă retoric Pausanias. ? E una fără mamă, fiica lui Uranus, pe care o numim și Afrodita cerească; apoi una mai nouă, fiica lui Zeus și a nimfei Diona, pe care o numim Afrodita cea obștească. Rezultă deci ? trăgea concluzia Pausanias ? că pe acel Eros, care e colaboratorul Afroditei obștești, trebuie să-l numim obștesc, iar pe cel al Afroditei cerești, ceresc. Pe toți zeii noi trebuie să
Eros ori Ura (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10886_a_12211]
-
înverzit/ Și mi-e gura de rană pe rai,/ Roșu-mi arde din noapte trezit/ Păr cuminte când tu nu-l priveai.// Te-amăgesc umăr negru și alb,/ Ca prin mare spinarea de pește,/ Din rotire-n rotire, mai slab,/ Nimfa trupului meu mă ivește." (Dans cu phoenicși). Este vorba, de fapt, de condiția metafizică femeii. Un poem, Eea, rezumă memorabil întreaga exegeză a entității feminine: "De zece mii de ani eu sunt femeea/ Electra, Cleopatra, Salomeea,/ Dalila, Clitemnestra și Medeea,/ Ulise
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
miros de tuberoze. Încerca să-mi spună ceva și eu n-o auzeam? Încerca să facă un pas, dar mâlul o ținea strâns, o sorbea încet, o contopea cu carnea lui moale, întunecată, cu animale tăcute, cu plante fosforescente, cu nimfe cu trup de cărbune?” Cel de-al treilea grupaj de poeme, Capricii de altă dată, amestecă în mod deliberat sonorități de folclor infantil între pliurile descântecului erotic, cum se întâmplă în Baba Naia: „Baba Naia Papagaia/ dinți stâlciți adormiți/ trei
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
zee din Oltrawp La adevăruri, poposind... Născut-am fost, în zi stelată, Promis-ai tată să ne dai Putere, viață-ndelugată Acum te faci că nu mai ai?! În Dysol mi-ai promis Oltrawpul Acum mă simt cumva săpată, De-o nimfă, care-mi taie timpul, În Cartea Vieții, o errată... Nu fac decât să-mi văd de turmă, S-o păstoresc, cum ți-am jurat. În viața vieților las urmă Zeiță, cu adevărat... Referință Bibliografică: CAMERA RĂSCRUCILOR - Cap. V - TALESTRI, REGINA
TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360239_a_361568]
-
predestinat”, Editura Grinta, Cluj Napoca. Marian Drăghici „l-a citit” cel mai bine pe autor: „Vali Orțan, băiat fundamental trist, și-a făcut mai întâi nume de epigramist. De la epigramă la poemul liric, saltul este interregn, de la nume la renume, de la nimfă la fluture, sau, ca să ne întoarcem un pic la sat, ca de la piatra din praștia lui David, pentru Goliat, la glonțul predestinat.” Antologia de cultură, literatură și artă „În bătaia peniței”, Galați, apărută sub oblăduirea Anei Cristina Popescu, Adrian Popescu
ÎNDEMN LA LECTURĂ de GELU DRAGOŞ în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384811_a_386140]
-
milonga, această,,poveste lungă'' să simt travaliul pașilor și-mbrătișarea chingă. Contopiți, printr-un dans mândru și pasional, mă las condusă de privirile tale-n sala de bal, dar picioarele se ating în mișcări languroase, emoția curge-n fire, ca o nimfă de mătase. Muzică-i tandră iar tangoul devine emoțional, ca dansul frunzelelor într-un decor autumnal, pașii-s uneori, interludii, iar ritmu-i cam fugar, este cel mai senzual dans, nicidecum gregar. Ochii susțin mișcarea și-ntr-un ritm vertiginos, măsurăm
DANSUL DANSATORILOR ( TANGOU ) de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385053_a_386382]
-
Acasa > Versuri > Visare > NAIADELE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Naiadele erau nimfe ale apelor dulci și reprezentau una din cele trei clase principale de nimfe - celelalte fiind Nereidele (nimfe ale Mării Mediteraneene) și Oceanidele (nimfe ale oceanelor). Naiadele guvernau peste râuri, șuvoaie, pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, eleștee, puțuri și mlaștini ... pârâu Sunt
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
Acasa > Versuri > Visare > NAIADELE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Naiadele erau nimfe ale apelor dulci și reprezentau una din cele trei clase principale de nimfe - celelalte fiind Nereidele (nimfe ale Mării Mediteraneene) și Oceanidele (nimfe ale oceanelor). Naiadele guvernau peste râuri, șuvoaie, pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, eleștee, puțuri și mlaștini ... pârâu Sunt doar un pârâu ce adună în el, statornicia și puterea muntelui, unduirea sălciilor
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
Acasa > Versuri > Visare > NAIADELE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Naiadele erau nimfe ale apelor dulci și reprezentau una din cele trei clase principale de nimfe - celelalte fiind Nereidele (nimfe ale Mării Mediteraneene) și Oceanidele (nimfe ale oceanelor). Naiadele guvernau peste râuri, șuvoaie, pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, eleștee, puțuri și mlaștini ... pârâu Sunt doar un pârâu ce adună în el, statornicia și puterea muntelui, unduirea sălciilor și arome de floare
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Naiadele erau nimfe ale apelor dulci și reprezentau una din cele trei clase principale de nimfe - celelalte fiind Nereidele (nimfe ale Mării Mediteraneene) și Oceanidele (nimfe ale oceanelor). Naiadele guvernau peste râuri, șuvoaie, pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, eleștee, puțuri și mlaștini ... pârâu Sunt doar un pârâu ce adună în el, statornicia și puterea muntelui, unduirea sălciilor și arome de floare și iarbă. Am memorat mângâieri de
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
pocladă. *** Genealogia Naiadelor variază mult, un factor important fiind zona geografică și sursa literară. Naiadele erau fie fiice ale lui Zeus, fie fiice ale unor zei de râu, fie doar o parte din vasta familie a titanului Oceanus. Ca toate nimfele, Naiadele erau din multe privințe sex-simboluri feminine ale lumii antice și jucau și rolul de sedus, și rolul de seducător ... Răsfăț de ape Mă nasc purificat de-adâncuri, Din ale munților oblâncuri. Țâșnesc despovărat de vină Dar limpezit, chiar de
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
printr-o arcadă unde atârna o draperie din catifea groasă colorată violet, era un adevărat sanctuar. Într-un capăt al încăperii exista un pat dublu, cu tăblii metalice, pictate cu desene reprezentând cupidoni cu arcurile întinse, țintind spre pieptul nor nimfe sau amorezi, o masă cu două scaune curbate și pe masă tot ce trebuia pentru servirea unui cuplu: pahare pentru șampanie, carafe cu încrustații fine din alpaca sau din argint, nu puteai să știi la prima vedere ce metal putea
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
așteaptă și azi să le strâng mâna, Mi-e dor de România și ieri și azi și-ntruna! De când te-am cunoscut, îți tot admir făptura, Te-au zămislit zeițe, ori te-a creat natura? Căci ochii ți-s de nimfă parcă Dar trupul florile ți-l îmbracă. Atât de înțeleaptă și-atât de răbdătoare, Și-n ceas de rătăcire, și-n ceas de regăsire, De parcă viața toată ți-a fost înseninată, De curcubeu și soare și nu de-a lacrimilor
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune de nimfe, plutim peste lucruri cu aripi de ceară, ca doi zei morți printre ruinele unui apus târât prin Insulele Fericiților... sâmbătă, 1 noiembrie 2014 elegia toamnei a căzut în toamnă amurgul plin de somn, în mine întârzie o liniște suspectă, cuvintele
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
a credinței strămoșilor. Și mai este ceva demn de admirat. Este de mirare pentru mulți, în lumea noastră golită de morală și spurcată de trădări, cum de poate cineva să reziste tentațiilor, ademenelilor și amăgirilor deșarte, toate cu aparență de nimfă odisseică! De ce refuzul categoric în fața trocului mercantil și lesne folositor sieși, când tot ce încojoară este odă și închinare binelui personal!? Pentru că Lazăr Lădariu a învățat să renunțe la aparențe și a intuit Calea Rămânerii în Timpul care vine, prin asumarea
Lui Lazăr Ladariu, Omul cu suflet de Ţară. [Corola-blog/BlogPost/92414_a_93706]