646 matches
-
Vine iar sfârșitul nostru și al nostru început. Fii alăturea cu mine și cu cei plini de păcat, C-au uitat și de durerea-ți și de traiul cumpătat. În mărinimia ta, pleacă-ți fața către noi! Să ne vezi nimicnicia și cât suntem azi de goi: Doar carcase betegite fără suflet, fără milă Frunze rătăcite-n vânt fără pic de clorofilă. Referință Bibliografică: Peste suflete se-așterne / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 226, Anul I, 14 august
PESTE SUFLETE SE-AŞTERNE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 by http://confluente.ro/Peste_suflete_se_asterne.html [Corola-blog/BlogPost/360103_a_361432]
-
tribune pline, cerând mai mult si mai mult, asemeni arenelor în care luptau gladiatorii, sau spectacole sublime, aproape divine, în fața unor săli goale. Însă dacă sălile rămân goale, artistul va pieri. Va sfârși devorat de propriile-i pătimi și de nimicnicia lumii, ca un biet nebun. Pentru a se înalță cu adevarat, pentru a-și depăși condiția și a sorbi din elixirul nemuririi, are nevoie de spectatori autentici, entuziaști, însetați de lumină că și el. El poate fi, desigur, doar un
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1484351149.html [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > IN MÂINILE TALE... Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ești Om și-ți simți nimicnicia și absurdul La gândul că vei fi cândva, O cruce... Dar dacă totuși... Ești și Scânteie divină iar provocarea-i totul Să accepți o existență A "ceva"... Îndrăznește să-ți descoperi măreția! Fii FERICIRE și te vei simți fericit Fii
IN MÂINILE TALE... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1462534797.html [Corola-blog/BlogPost/380492_a_381821]
-
urmă” față de țările libere ale Europei era dată pe sistemul comunist, impus de URSS, cu acceptul țărilor care au câștigat războiul. Aproape toată lumea era de acord. Dar acum, după atâta timp de la eliberarea de comunism, cine mai este de vină? Nimicnicia românească, semnalată de Cioran? Evident, de vină sunt românii, cu acești „conducători” pe care și i-au ales singuri, în mod aproape... democratic. S-au lăsat manipulați și furați, s-au furat între ei - și-au furat singuri căciulile! Acesta
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
luptător în numele Țării și al Crucii se confundă cu națiunea sa și cu lumea dreptății, pentru care s-a căznit atât de mult în viața pământească. Altminteri, domnul apare veghind din ceruri la soarta Moldovei și a României întregi. În fața nimicniciei vremurilor de ocupație a provinciilor istorice, de către austrieci, de către unguri și de către ruși, adică de către „străinii” cei răi, mântuirea (în poezia „Doina”) nu poate veni decât de la Ștefan cel Mare: „Ștefane, Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc by http://uzp.org.ro/poezia-lui-eminescu-si-evul-mediu-romanesc/ [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]
-
nevrednicii crește odată cu urcarea spre Dumnezeu. Departe de a vedea un Dumnezeu sadic, având ca necesitate coborârea în țărână a făpturilor lui, Părinții se simțeau tot mai obligați odată ce experimentau fiorul iubirii divine. Inefabilul acestei experiențe îi aducea la conștiința nimicniciei proprii: „Tu ești totul, eu sunt praf și cenușă“, striga Avraam. În al doilea rând, Dumnezeu vine în întâmpinarea omului și abia această venire, această inițiativă divină aduce și iubirea pentru întreaga creație. Venirea Lui, câteodată, este atât de absorbitoare
IUBIREA DE DUMNEZEU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 by http://confluente.ro/stefan_popa_1395131354.html [Corola-blog/BlogPost/353845_a_355174]
-
-l susține. Ar vrea să se descurce cu propria putere dar în picior se-ncurcă răpus de nevedere și cade se încruntă aruncă două lacrimi tu îți înfrângi tristețea scăldându-te în patimi. Greu te urnești din ele. Ești slab. Nimicnicia cu forța-i te orbește și îți dezvolți mânia. Trec zile însorite tu n-ai timp să le vezi ești prins în roata vieții și-n spițe vegetezi. Citește mai mult Pe stradă curge seva cu foame de lumină.În
CARMEN POPESCU by http://confluente.ro/articole/carmen_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ridice pe două picioare pe scara zoologică, să devină un animal rațional și social, și nimic nu mai poate exista dincolo de orizontul imaginației omenești. Inteligibilul divin există chiar dacă noi nu-l înțelegem. S-ar putea spune tocmai de aceea. ● Între nimicnicie și existența este o prăpastie logică de netrecut. Unii inceasca să construiască poduri inginerești, matematice, alții structuri filozofice, alții să sapă tunele astrofizice. Numai cei care au darul imponderabilului, al înălțării și iluminării prin hâr, au șansa să depășească impasul
DESPRE ISPITA DE A TRAI DOAR CU PAINE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1476369404.html [Corola-blog/BlogPost/379234_a_380563]
-
un personaj filozofic, profund, cu o deschidere enormă către comentariul psihologic și filozofic al mesajului pe care îl aduce în piesă. În fond Anton Pann, aparent este un mare chefliu, dar deopotrivă inteligent și înțelept, cunoaște de mult vanitatea și nimicnicia acestei lumi, a vieții serbede, false ... Ca să supraviețuiasă el se retrage, își găsește alintul, dar și rostul, nu în alcool, în chef, ci trecând de nivelul acesta ajunge în „lumea lui”, unde este foarte singur, dar este el, și poate
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_anton_stefan_dumitrescu_1372044181.html [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
ceara lumânării moi, și la fiecare pas zgomote de plumb, frică și entuziasm, răni adânci, țărână înțepătoare și chemări vioaie ale semnelor tocate de uitare și datorie ... Păienjenișul gândului țesut în noianul ăsta de vină, asumarea de a fi - o nimicnicie - credința este datoare a îndura jertfa pașilor târșâiți, lipsa literelor în cuvântări, vești fără noimă și un singur adevăr ... al fiecăruia dintre noi! Pășeam poticnindu-mă, cu un pas în urma Lui - poate astfel percep durerea zdrențuită ce îmi răsare în
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 by http://confluente.ro/livia_tiron_1475598903.html [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
ficțiune ca o moleculă fără memorie, mi se tulbură în lumină, întunericul unui capitol despre omul proptit de timp. Apoi: 58 de ce mă ridezi? sunt analfabet nerăsfoit, necitit, nenăscut, dar ridicat la cer. În contrast cu o atare lume a derizoriului, a nimicniciei, a inconsistenței și absurdului, se deschide, peste sufletul rănit, greu de amintiri sumbre, sfâșiat de dorul casei și al satului de altădată, veșnicia, clară, statornică, liberă, neîntinată: 10 când munții coboară peste ape norii făuresc din vise eternitatea. (A se
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1479156845.html [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
răsună, încă, într-un timp și spațiu sacre; pe cînd limba țeapănă, de lemn, se bălăngăne în gura păcătoasă, pe durata liturghiei de partid. Ea e o toacă ce nu toacă decît rumegătură și talaș, o pulbere furfuracee: superfluență și nimicnicie". Un alt unghi de observație are în vedere gafele din mass-media mai cu seamă înregistrabile pe micul ecran, ,diversele gafe de pronunție (iar, cînd e cazul, de traducere-n română) cu care, zi de zi și ceas de ceas, ne
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]
-
site-ul adevărul.ro o mamă. Înțeleg indignarea maternă a oricui, senzația devenind pentru mine una permanentă. Acest text (denumirea „articol" este o imitație frauduloasă) conține o primă referire la „demnitatea, franchețea și forță lui Mircea de a rezista în fața nimicniciilor veninoase revărsate asupra celor mai logice judecați", care mă fac să fiu cea mai mândră mama din Univers. I-am răspuns domnișoarei din diaspora printr-un text public, care rămâne valabil în totalitate (www.mariana-badea.ro, sub titlul „Intelect la
Mama lui Mircea Badea, reacție după un text plin de ură: Știți că v-am iubit, ca pe ceilalți copii ai mei by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102653_a_103945]
-
a vietii fără vise noi fost-am coborați spre a urca . Apoteoza veșniciei cu margine deschise, o ducem precum Atlas ; matricea-i ne-a marca . În noi trăiește veșnicia și-ncununati suntem cu constelații . Târându-se-n noi, timpul roade nimicnicia din unii după alții, ce lasă aspirații. Noi suntem timpului un trup de huma purtându-i strălucirea de aură fetala. Fir de nisip clepsidrei, ce clipă i-o consumă pe vertical, până la fluviul Styx ---dreapta orizontală. A cărnii veșniciei, astfel
NOI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1431599329.html [Corola-blog/BlogPost/360473_a_361802]
-
formă, susceptibili de transfigurări colosale, ne tăvălim în mocirla numită civilizație aspirând ineluctabil la mai mult, mereu... mai mult, până ne micim într-atât încât ne contopim cu nimicul din noi. Copleșiți de goliciunea celor din jur, uităm de propria nimicnicie și-n avântul obștesc pierdem războiul cu noi înșine. Ah! Ce plin e de sine ochiul celui care nu vede dincolo de propriul văzduh și ce gol, sufletul celui încătușat de convingeri străine. Referință Bibliografică: După chip și-asemănare / Brîndușa Maria
DUPĂ CHIP ȘI-ASEMĂNARE de BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 by http://confluente.ro/brindusa_maria_merutiu_1434574703.html [Corola-blog/BlogPost/352849_a_354178]
-
a textelor. Ca într-o perpetuă adeverire a lapidarului proverb românesc: „În zadar sunt toate/ Dacă este moarte” (să se vadă Fotografia, dar și Câinii învățătorilor). Conștiința alungării din Eden (consubstanțială memoriei filogenetice și ontogenetice) generează, în mod fatal, simțământul nimicniciei, care, la rându-i, conduce, treptat, la sesizarea caracterului iluzoriu al contingenței și la intuiția neantului, a vidului. Nu-mi este limpede dacă, pe calea meditației artistice, autoarea accede, fără dubiu, și la reprezentarea vacuității, adică a realității ultime - infinitudinea
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
ultime - infinitudinea de posibilități latente, în metafizică așteptare. Deși, într-o replică fugară, ni se oferă o definiție credibilă a conceptului: „Vacuitatea nu e neant, nu e vid. Este esența - de nedefinit - a fenomenelor învelite în materie. Spiritul”. (Aleea personalităților) Nimicnicia, această esență a esențelor, este abordată și tratată, însă, cu o extraordinară artă a contemplării. Cu o artă atât de subtilă, de înaltă, de elaborată, încât își disimulează integral mijloacele, procedeele, lăsând la vedere, și în viguroasă acțiune, numai efectele
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
mi-am trăit viața. Mai mult în autodialoguri’ (subl.n. - E.D.). ‘Am observat această glisare a ta spre autodialoguri. Am văzut cum te <>. Cum te eliberezi. Cum te luminezi. Cum devii tot mai senină, mai liberă, mai fericită...’ “ (Autodialog X) Nimicnicia, construcție artistică fiind, are, totuși, în pofida asemiei și impalpabilității sale, o arhitectură, un eșafodaj de rezistență. Trei coagulări, trei nuclee de sens și de interes se conturează, aidoma unor piloni, în acest vacuum, în această cupolă a nimicului. Mai întâi
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
nevăzutele fire ale pasiunii (subl. n., E. D.), precum Flaubert sau Tolstoi, s-ar bucura să ne vadă’. ‘Să ne revadă, poate...’” (Autodialog XII) Iubirea se leagă, nemijlocit, firește, de locul, rolul și rostul umanului, în acest univers egal cu nimicnicia. Cercetând, cât am putut de atent, structura și evoluția personajelor, am conchis că nu pot, în niciun chip, să le aplic o definiție pe care, cu toată smerenia mea, am cutezat a i-o da, cândva, făpturii de pământ, ha
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
mărturisește aceasta și mulțumește cu smerenie. Recunoștința este răspunsul de iubire al creștinului către Dumne �zeu, proporțional cu măsura propriei sale dumnezeiri - o desăvârșire în continuă, permanentă și neîncetată desăvârșire. Recunoștința este o virtute, pentru că este puterea de a recunoaște nimicnicia noastră și este cunoaștere și tensiune ori presiune în cunoaștere, care con �duce la slăvirea lui Dumnezeu. Ea desemnează arcuirea dialogului Dumnezeu-om în ceea ce Biserica sintetizează și rezumă prin formula "dar din dar", concurând la majora formă de viețuire
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_virtutea_recunostintei_.html [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
care nu-și merită funcțiile avute și care distrug, vând și calcă în picioare sufletul românesc. Nu avem nevoie de vorbe mari și nici de oameni care să își strige cât mai tare patriotismul, ascunzându-se astfel de propria-i nimicnicie! Patriotismul nu moare atunci când se trece... granița țării și nici atunci când prin căsătorie nu mai porți un nume românesc. El, patriotismul, trăiește în sufletul cinstit, până când acesta își va lua zborul spre... infinit. Nu avem nevoie de oameni care ”sapă
O LACRIMĂ ŞI UN... ADIO! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/O_lacrima_si_un_adio_doina_theiss_1390480488.html [Corola-blog/BlogPost/361581_a_362910]
-
spre Divinitate, singura în măsură să găsească o soluție la orice neliniște și durere: „Unde e mâna/ Ta, Doamne,/ să le mai întorci/ din când în când/ aceste uitate/ și totuși,/ cât de însemnate/ clepsidre?” „Cântec și rugă fierbinte” În „Nimicnicie”, poeta se află „în căutarea neprețuitei chei/ a izbăvirii”, a acelei pietre filosofale din poemul „Cu o ușoară nostalgie” al lui Nichita Stănescu. Dezamăgirea, tristețea, durerea, amărăciunea culminează „într-o disperare fatalistă”. „Înspre amurg,/ viața,/ continuu balans/ între bine și
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 by http://confluente.ro/_creion_de_corina_petrescu_meditatii_lirice_in_stil_modern.html [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
mai fi ceva... de accceptat, de înțeles. Când este vorba însă de trădare românească în ceea ce privește cel mai înalt „astru” al culturii românești, și l-aș numi aici pe UNICUL EMINESCU, POET, GAZETAR, PATRIOT ROMÂN, este deja prea mult. Miroase a nimicnicie, trădare odioasă, totală iresponsabiliate. Dacă ar fi să întrebăm astăzi elevii sau chiar studenții noștri ce ne pot spune despre Eminescu, cu siguranță ar răspunde: „Cel mai mare poet”, Poetul nepereche” sau Personalitatea completă a literaturii românești”. Dacă ar fi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/pucuri-de-intelepciune/ [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
datorită credinței și smereniei în fața icoanelor strămoșilor, ce nu și-au risipit în vânt trecerea prin viață. Pomenise cele aflate de la bătrâna păgubită. Auzind Nenea cum se făcuse Povestitorul cu tricolor chiar de 1 Decembrie, pentru întâia oară își recunoscu nimicnicia și în sine se legă să nu-i mai caute pricină. Ba mai mult, recunoscu faptul că piciul e într-adevăr firoscos, că-și merită și numele, și recunoașterea printre copiii satului. Și de atunci, veghe asupra lui ca și când acesta
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1480233055.html [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
unica distracție, vizionarea de filme 3D, era limitată de o restricție de-a dreptul kafkiană: interdicția de a viziona filmul despre propria viață. Cum tot ceea ce era mai frumos pe această planetă fusese aproape distrus de lăcomia unora și de nimicnicia altora. Apoi voi uploada jurnalul undeva pe Internet, pentru ca măcar cei ce vor veni după noi să știe. Să aibă dimensiunile corecte ale unui joc infernal. Frumoasa asiatică se dezbracă... Dorința sexuală... poate că nu este altceva decât un alt
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1452551100.html [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]