177 matches
-
nicio șansă Tailandei în cazul unui conflict și a ales să accepte un armistițiu care permitea japonezilor să folosească teritoriul țării. Premierul tailandez s-a arătat interesat de cooperarea cu Japonia după ce a văzut bunele rezultate ale alianței Malaeziei cu niponii. Ca urmare, Tailanda și Japonia au semant pe 21 decembrie o alianță oficială. Pe 25 ianuarie 1942, Tailanda a declarat război Statelor Unite și Regatului Unit. Tailandezii au avut o atitudine împărțită față de această alianță: în vreme ce unii sprijineau colaborarea japono-tailanză, considerâd
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
sprijineau colaborarea japono-tailanză, considerâd ori că este în interesul național al țării, ori că este pragmatic să te aliezi cu puterea învingătoare, alții s-au opus activ acestei cooperări, formând Mișcarea Tailandezilor Liberi. Când războiul a luat o turnură defavorabilă niponilor, mareșalul Phibun a fost forțat să demisioneze iar Mișcarea Tailandezilor Liberi au preluat puterea și au format un nou guvern. Pe 16 august 1945, Tailanda a revocat declarația de război. Regina din Tonga a pus la dispoziția britanicilor toate resursele
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
loc după ce Imperiul Japonez a atacat o serie de țări, care au ajuns să fie cunoscuți ca Aliații (ori Puterile aliate). În zilele noastre, în Japonia se folosește denumirea "Războiul din Pacific" (în limba japoneză: 太平洋戦争 - Taiheiyō Sensō), puțini dintre niponi referindu-se la conflict ca la "Marele Război din Asia de Est" (大東亜戦争 - Dai Tō-A Sensō), termen adoptat în mod oficial de Cartierul General Imperial În 1941 și scos în afara legii în 1945, în timpul ocupației Japoniei. Principalii Aliați participanți au
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
asupra guvernului în favoarea militarilor. În plus, înaltele comandamente militare nu aveau decât un control limitat asupra armatelor terestre, care acționau de cele mai multe ori în propriul lor interes, de multe ori în contradicție cu interesele generale ale națiunii. Pentru justificarea expansiunii, niponii foloseau ca justificare panasianismul. Esența acestei politici a fost sintetizate cel mai bine de "doctrina Amo" din 1934, (după numele lui Eiji Amo, șeful departamentului de informații al Ministerului de Externe al Japoniei). Cunoscută și ca "Doctrina Monroe a Asiei
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
mai mare parte a nordului și centrului Chinei, Kuomintang se retrăsese spre interiorul țării și stabilise o capitală temporară la Chungking, iar comuniștii controlau zona din Shaanxi. În plus, trebuie spus că japonezii controlau cu anumite limite zonele mai sus-amintite. Niponii controlau căile ferate și pricipalele orașe, dar nu aveau o prezență semnificativă în vastele zonel rurale chinezești. Orice ofensivă împotriva forțelor regulate chineze, care se retrăgeau și se regrupau, era îngreunată de terenul muntos din sud-vestul țării, în vreme ce forțelor comuniste
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
au decis să execute două atacuri adiționale, atât în sud, cât și în centrul Pacificului. În vreme ce Yamamoto s-a folosit de elementrul surpriză la Pearl Harbor, contraspionajul aliat a reușit să spargă codurile japoneze și condițiile s-au schimbat în defavoarea niponilor. Contraspionajul aliat a descoperit pregătirea atacului împotriva Port Moresby, Noua Guinee, care era iminent. Dacă Port Moresby ar fi căzut, japonezii ar fi avut controlul mărilor din nordul imediat al Australiei. Amiralul Nimitz a deplasat în grabă portavionul USS "Yorktown
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
1939. În același timp cu bătăliile importante din Noua Guinee, forțele aliate au atacat aerodrumurile militare japoneze aflate în constructie în Guadalcanal. Aliații au executat o debarcare amfibie în august pentru a distruge aeroporturile japoneze și pentru a stopa înaintarea niponilor. Ca urmate, Guadalcanalul a fost ocupat de ambele tabere aflate în conflict. În următoarele șase luni, ambele tabere s-au implicat într-un conflict de uzură de o amploare în creștere continuă, atât în insulă, cât și pe mare și
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
-se seama de succesiunea mareelor, și a crescut gradul de coordonare și interoperativitate a trupelor. Marina SUA nu a căutat să se implice într-o luptă decisivă cu Marina Imperială, așa cum sugera doctrina Mahanian, și cum de altfel sperau și niponii. Înaintarea aliată nu putea fi oprită decât printr-un atac masiv al marinei nipone, care însă condamnată să rămână la țărm din cauza lipsei de combustibil. Submarinele americane, ajutate de un număr de submersibile britanice și olandeze, operau din bazele din
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
declanșat o invazie masivă în China sub numele de cod Operațiunea Ichigo. Aceste atacuri, cele mai mari după o perioadă de acalmie, au dus pierderea de noi teritorii de către chinezi, până când aceștia din urmă au reușit să-i oprească pe niponi în porvincia Guangxi. Campania din Borneo din 1945 a fost ultima campanie importantă din zona de sud est a Pacificului. Într-o serie de asalturi amfibii, între 1 mai și 21 iulie, Corpul I australian condus de generalul Leslie Morshead
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
Chinez - KMT) era sprijinit de Uniunea Sovietică, care încerca să contracareze amenințările japoneze împotriva Siberiei. Până la urmă, Generalul Chiang Kai-Shek a epurat politicienii de stânga din partidul său și a refuzat să se aliaze cu comuniștii chinezi în lupta împotriva niponilor, dar, în schimb, a ales să se lupte atât cu invadatorii, cât și cu Partidul Comunist Chinez. Situația a rămas neschimbată chiar și după incidentul Mukden și după instaurarea regimului marionetă din Manciuria în 1931. Începând din al treilea deceniu
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
Hucheng (având sprijinul liderului comunist Zhou Enlai), l-au răpit pe Chiang Kai-shek în timpul a ceea ce s-a numit incidentul din Xi'an și l-au forțat să-și unească eforturile cu cele ale comuniștilor într-un front comun împotriva niponilor. Chiar dacă între cele două părți chinezești a fost pusă în practică o încetare a focului, armatele lor nu au luptat niciodată sub o comandă comună și ambele tabere încercat să-și păstreze forțele pentru înfruntarea finală dintre ele. Deși China
Aliații din al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/302659_a_303988]
-
1918. În Japonia a fost înființată în 1882 o comisie care să studieze diferitele structuri guvernamentale din toată lumea. Această comisie a fost impresionată în mod special de Germania lui Bismark, ducând la conceperea unei Constituții în 1889, care asigura premierului nipon o poziție similară cu cea a cancelarului german, responsabil alături de colaboratorii săi doar în fața Împăratului. Unificarea Germaniei a presupus absorbția întregului Regat al Prusiei în noul imperiu. Provinciile prusace Prusia Răsăriteană, Prusia Apuseană și Posen au fost incorporate în noul
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
Coreii, printr-o mișcare mai rapidă decât a japonezilor. Ito Hirobumi a început să negocieze cu Rusia schimbul între teritoriile Manciuriei și Coreii. El era conștient că Japonia nu era suficient de puternică ca să înfrunte Rusia, așa că spera că, dacă niponii acceptau controlul Petersburgului asupra Manciuriei, Japonia putea păstra Coreea. Din 1902 însă, Japonia și Anglia aveau o alianță, iar englezii nu doreau ca rușii să-și extindă influența către sud, iar, datorită acestui fapt, Ito nu a avut un sprijin
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
au debarcat în mai multe puncte pe țărmul Manciuriei și, după o serie de ciocniri, i-au împins înapoi pe ruși până în fortificațiile din Porth Arthur. Aceste lupte, inclusiv bătălia de la Nanshan de pe 25 mai, au produs pierderi extrem de importante niponilor în timpul atacării pozițiilor întărite rusești, dar armata țaristă a rămas în mod inexplicabil pasivă, irosind mai multe ocazii pentru lansarea unor contraatacuri. Pe mare, războiul se desfășura la fel de dur. După atacul de pe 8 februarie asupra Port Arthur, japonezii au încercat
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
curent cu poziția flotei baltice și să-și plănuiască atacul, astfel încât să intercepteze flota rusă mai înainte ca aceasta să ajungă la Vladivostok. Flotele s-au întâlnit în Strâmtoarea Tsushima și, în timpul bătăliei care a urmat (27 - 28 mai 1905), niponii, inferiori numeric, dar având vase superioare din punctul de vedere al vitezei de deplasare și puterii de foc, au reușit să scufunde toate cele opt crucișătoare ruse. Deși Imperiul Rus avea în continuare o armată mai numeroasă decât japonezii, înfrângerile
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
păcălit, de vreme ce plata de către Rusia a unor despăgubiri de război era o condiție de pace pe care americanii ar fi trebuit să o sprijine. În plus, Japonia a trebuit să se mulțumească numai cu jumătate sudică a Insulei Sahalin, deși niponii se considerau îndreptățiți să o ocupe în întregime, fiind nevoiți să renunțe la pretențiile inițiale tocmai datorită presiunilor americane. Japonezii au considerat că puterile occidentale i-au tratat ca pe niște învinși, nu ca pe învingători. Între Japonia și SUA
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
al XIX-lea și al XX-lea i-au plasat pe japonezi într-o situație privilegiată în competiția economică cu vecinii lor. Oficialii de la Washington au devenit foarte neîncrezători față de acțiunile japonezilor, ceea ce s-a dovedit o atitudine întemeiată, Imperiul Nipon invadând numeroase națiuni din Asia în deceniul al patrulea și și al cincilea al secolului trecut. În ciuda întinderii și populației numeroase, China nu a fost capabilă să contrabalanseze puterea japoneză datorită unor factori precum: războiul civil chinezesc, lipsa unei conduceri
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
asupra unui oraș fără importanță strategică specială, care a prefigurat evenimentelor care aveau să ruineze majoritatea orașelor europene nu peste multă vreme. Al doilea război chino-japonez a început în 1937 cu atacul Japoniei pornit împotriva Chinei din avanspostul cucerit de niponi în Manciuria. Japonezii au cucerit capitala Nanking (azi Nanjing) și s-au dedat la numeroase crime de război în timpul a ceea ce a fost numit Masacrul de la Nanking. Anschluss este numele sub care este cunoscută anexarea Austriei de către Germania în 1938
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
combinată japoneză a atacat baza navală americană de la Pearl Harbor în speranța distrugerii navelor flotei americane din Pacific aflate la ancoră. Deși japonezii erau conștienți că americanii aveau capacitatea de a construi nave care să le înlocuiască pe cele distruse, niponii sperau ca ritmul de înlocuire să fie suficient de scăzut, asfel încât să fie capabili să distrugă toate rezervele pe rând. La numai câteva zile de la atac, Germania a declarat război Statelor Unite, în speranța că și Japonia va declara război
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
loc între 1942 și 1945. În ultimele șapte luni ale campaniei, accentul pus pe folosirea bombelor incendiare a dus la distrugeri de mari proporții a 67 de orașe japoneze și moartea a 500.000 de civili. Peste 5 milioane de niponi au rămas pe drumuri, fără locuință. Se crede că împăratul Hirohito a hotărât să se implice activ în procesul de pace care a culminat cu capitularea Japoniei după o vizită a zonelor distruse de bombardamentul american din martie 1945 asupra
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
controla în schimb toate coloniile franceze, inclusiv Indochina, una dintre ultimele căi de acces spre China care nu se aflau sub controlul Japoniei. După cucerirea Longzhoului, căile rutiere pe care le putea folosi China pentru aprovizionare au fost întrerupte de niponi, dar cale ferată din regiune mai putea fi folosită pentru aprovizionarea pe ruta Haiphong-Yunnan. În ciuda bombardamentelor aeriene japoneze, această linie ferată a rămas deschisă traficului. Japonia a început să facă presiuni asupra Regimului de la Vichy să închidă această cale ferată
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
regiune mai putea fi folosită pentru aprovizionarea pe ruta Haiphong-Yunnan. În ciuda bombardamentelor aeriene japoneze, această linie ferată a rămas deschisă traficului. Japonia a început să facă presiuni asupra Regimului de la Vichy să închidă această cale ferată, iar pe 5 septembrie niponii au organizat o „Armată indochineză expediționară” pusă sub comanda generalului-maior Takuma Nishimura. Această forță expediționară amfibie era formată din trupe de desant, vase de sprijin și avioane decolate de pe portavioane și de pe eroportul din Insula Hainan. Pe 22 septembrie, Japonia
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
generalului-maior Takuma Nishimura. Această forță expediționară amfibie era formată din trupe de desant, vase de sprijin și avioane decolate de pe portavioane și de pe eroportul din Insula Hainan. Pe 22 septembrie, Japonia și Indochina Vichyistă au semnat un acord prin care niponilor li se asigurau drepturi de tranzit, dar care limita la 6.000 de oameni numărul de soldați japonezi care puteau staționa în Vietnam și la maxim 25.000 de soldați japonezi care puteau fi prezenți la un moment dat în
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
Pe 23 septembrie, Regimul de la Vichy a protesta oficial la Tokyo față de încălcare tratatului tocmai semnat. Între timp, avioanele japoneze ale forței de invazie au început deplasare spre Haiphong pe 24 septembrie. Un delegat francez a încercat să negocieze cu niponii, în același timp apărătorii primind ordine clare de luptă, care vizau respingerea oricărei încercări de debarcare. Pe 26 septembrie, forțele japoneze au debarcat la Dong Tac, la sud de Haiphong, și au început să se deplaseze spre port. O a
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
spre Puterile Axei, de unde se aștepta să primească ajutor pentru eliberarea Indiei prin forță. Folosindu-se de sprijinul japonezilor, Bose a reorganizat Armata Națională Indiană, compusă în principal din soldați indieni din Armata Indiei Britanice, care fuseseră luați prizonieri de niponi în Bătălia de la Singapore. Încă de la începutul războiului, serviciile secrete japoneze au sprijinit nesupunerea populațiilor din coloniile britanice cu scopul sabotării eforturilor de război ale Aliaților în Asia de sud-est. Astfel, niponii au sprijinit mai multe guverne provizorii sau guverne-marionetă în regiunile
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]