2,751 matches
-
consiliu al principilor teritoriali și un consiliu al orașelor. În Regatul Aragonului, din secolul al XIII-lea funcționau Cortes-urile separate pentru Aragonul propriu-zis, pentru Catalonia și Valencia, iar în Aragon, Cortes-ul era alcătuit din patru "brazos"-stări: clerul, nobilimea mare (ricos hombres), nobilimea mică (caballeros) și reprezentanții orașelor. Adunările au încercat adesea să limiteze autoritatea regală, impunând coparticiparea la marile decizii politice și economice, fixând prin acte speciale privilegiile stărilor. Adunările de stări căutau să condiționeze perceperea noilor impozite
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
și un consiliu al orașelor. În Regatul Aragonului, din secolul al XIII-lea funcționau Cortes-urile separate pentru Aragonul propriu-zis, pentru Catalonia și Valencia, iar în Aragon, Cortes-ul era alcătuit din patru "brazos"-stări: clerul, nobilimea mare (ricos hombres), nobilimea mică (caballeros) și reprezentanții orașelor. Adunările au încercat adesea să limiteze autoritatea regală, impunând coparticiparea la marile decizii politice și economice, fixând prin acte speciale privilegiile stărilor. Adunările de stări căutau să condiționeze perceperea noilor impozite de acordul lor prealabil
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
ce și-au pierdut libertatea, descendenții sclavilor ce au primit o bucată de pământ, ai colonilor, liberților. Termenul de "Servus" ce denumea odinioară sclavii antici, din care provine termenul de "șerb" denumea țăranii dependenți. Clerul recruta indivizi numai din rândul nobilimii, care beneficia de privilegiul imunității, agenții regelui având interdicția de a pătrunde pe domeniile acestora pentru a exercită justiția, pretinde taxe sau a recruta. Sistemul organizării domeniale feudale se răspândește din Franța în întreg Occidentul. Dependența țăranilor și biserica au
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
să-și mai riște viețile și averile în noi războaie civile, "boierii" au ales calea cooperării cu noua putere, care a reușit astfel să desăvârșească munca de centralizare birocratică. Statul astfel centralizat a avut nevoie de serviciile atât a vechii nobilimi cât și a proaspeților înnobilați, în special în domeniul militar. Pentru serviciile aduse țarului, boieriilor li s-a îngăduit să definitiveze lungul proces al iobăgirii țăranilor. În secolele care trecuseră, statul îngrădiseră gradual dreptul țăranilor de a se muta de pe
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
înlocuit cu un organ colectiv de conducere, Sfâtul Sonod, condus de un funcționar secular al statului. În aceste vremuri, orice vestigii ale formelor locale de autoguvernare au fost desființate, iar Petru a continuat politica înaintașilor lui de a obliga toată nobilimea să presteze servicii statului. Petru cel Mare a murit în 1725, lăsând o situație neclară a succesiunii și un imperiu sleit de puteri. Domnia sa a adus în prim plan problemele rămânerii în urmă a Rusiei în comparație cu statele occidentale, a aportunității
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Cum soțul său era un retardat, Ecaterina a consimțit în mod tacit la asasinarea lui. Versiunea oficială a fost că țarul Petru al III-lea a murit de "apoplexie", Ecaterina fiind proclamată împărăteasă în 1762. Ecaterina a contribuit la renașterea nobilimii rusești, proces care începuse timid imediat după moartea lui Petru cel Mare. Sevicul de stat a fost abolit, Ecaterina oferind în schimb numeroase funcții guvernamentale în provincie reprezentanților aristocrației. Ecaterina cea Mare a extins controlul politic al Rusiei asupra statului
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
al II-lea (1894-1917). Revoluția industrială, care începuse să exercite o influență tot mai mare asupra societății rusești, au dus la crearea de noi forțe care în cele din urmă au răsturnat țarismul. Elementele liberale dintre capitaliștii industriali și din nobilimea progresistă credeau în reformele sociale pașnice și în monarhia constituțională, înrolându-se în partide precum cel Constituțional Democratic (Kadeții). Socialiștii Revoluționari (Eserii), inspirându-se din tradițiile narodniciste, luptau pentru împărțirea pământului celor care îl lucrau de fapt —țăranii. Alt partid
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
de la Cetin l-a ales pe Ferdinand I din Dinastia Habsburg ca nou domnitor al Croației, cu condiția ca el să apere țara de otomani respectându-i în același timp drepturile politice. În acea perioadă, țara a fost dominată de nobilimea autohtonă, între care familiile Frankopan și Šubić, din rândul cărora au fost numiți numeroși bani. În urma victoriilor otomane decisive, Croația a fost împărțită între teritorii civile și teritorii militare, începând cu 1538. Teritoriile militare aveau să devină cunoscute ca Frontiera
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
a fi unul nefericit: Sigismund, după o noapte a nunții dezastruoasă, a refuzat să consume căsătoria și și-a trimis soția la fortăreața din Kővár vára, unde Maria Cristina a fost ținută prizonieră până la 18 aprilie 1598, când, la cererea nobilimii locale, ea a fost aleasă să ocupe tronul Transilvaniei după ce soțul ei a abdicat. Totuși, domnia ei a fost doar pe hârtie; împăratul Rudolf al II-lea și-a trimis reprezentanții pentru a conduce. La 20 august 1598, Sigismund Báthory
Maria Cristina de Habsburg () [Corola-website/Science/312825_a_314154]
-
primit partea de sud a Ardealului, unde au format așa-numitul „Universitas Saxorum” care le-a fost oferit prin edictul regal „Andreanum”. Secuii au avut ținuturi autonome, mai ales în părțile estice ale Ardealului. Restul Ardealului a fost administrat de nobilimea maghiară din comitate. Voievodul Transilvaniei își exercita autoritatea doar asupra comitatelor maghiare. Comitatele maghiare au fost următoarele: Fostele Scaune săsești și secuiești din Ardeal au fost în urma reformei administrative din anul 1876 desființate și incorporate în cele 15 noi comitate
Comitatele Ungariei () [Corola-website/Science/299753_a_301082]
-
ajungea la vârsta corespunzătoare, guvernarea Cracoviei trebuia preluată de altcineva. La început, cel mai serios candidat părea să fie Ducele Vladislav al III-lea, a cărui absență oportună la Congresul din Gąsawa l-a salvat din ambuscadă. Cu toate acestea, nobilimea poloneză a refuzat să-l sprijine și s-au aliat cu fratele lui Leszek, Conrad I de Masovia. La început, se pare că Vladislav a avut partea de sus în lupta pentru Cracovia, mai ales după Congresul de Cienia Pierwsza
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
vânătoarea speciilor utile de către țăranii dependenți (șerbi), aceștia au dezvoltat și rafinat tehnici de vânare pasivă. Ei capturau animalele în gropi, cu capcane diverse, cu lațuri, cu curse metalice, declanșate de un arc. Vânătoarea cu arme de foc constituia apanajul nobilimii, dar era practicată și în zonele de țărani liberi, cu atribuții militare. În Muzeul Etnografic al Transilvaniei sunt expuse piese legate de practicarea de către țărani a vânătorii pasive (cu capcane) și active (cu arme albe și de arme de foc
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
p. 85-106; "Biblioteca lui Inochentie Micu-Klein", ibid., XXXV, 1995, p. 347-373 și în broșură, ca supliment la “Viața creștină“, VI, 1995, nr.23-24 (141-142), decembrie; 1996, nr.1-2 (134-144), ianuarie; "Sate și genealogii din “Ierașul de Sus” (Contribuții la istoria nobilimii maramureșene în sec.XVIII)", ibid., XXXVII, 1997, p. 27-53 și în vol. "Maramureș, vatră de istorie milenară", III, 1997, p. 75-105; "Originile Școlii Ardelene", în “Revista de istorie și teorie literară”, XXXIV, 1986, nr.4, p. 20-25; XXXV, 1987, nr.
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
el l-ar fi putut expulza pe Dytryk și, astfel, ar fi fost capabil să reunească întreaga țară sub conducerea sa. Mieszko al II-lea și-a recâștigat întreaga putere, dar a fost nevoit să se lupte în continuare cu nobilimea și cu proprii săi supuși. Este de remarcat faptul că, în Polonia, nu s-a ținut cont de renunțarea sa la coroana regală, și, după 1032, el a fost numit tot rege în cronici. Mieszko a murit brusc între 10
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
ucis de purtătorul sabiei regale (în poloneză titlul se numește "Miecznik") din cronicile lui Gottfried de Viterbo se referă da fapt la Bezprym. Cu toate acestea, istoricii moderni cred că a fost ucis într-un complot pus la cale de nobilime. A fost înmormântat în . După moartea lui Mieszko II-lea, țăranii polonezi au declanșat o reacție păgână. Motivele exacte și data sunt necunoscute. Singurul fiu al lui Mieszko al II-lea și moștenitor al său, Cazimir I, a fost expulzat
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
aprilie sau mai, pe dealul Bobâlna (în maghiară "Bábolna") s-a adunat o oaste de țărani români și mahiari, sprijinită de mii de locuitori ai orașelor, de lucrătorii de la Ocnele din Dej, Sic, Cojocna, și de unele elemente ale micii nobilimi, și au construit o tabără după model husit. La sfârșitul lunii iunie 1437 au înfrânt armata nobililor, obținând la 6 iulie 1437 prin Convenția de la Cluj - Mănăștur satisfacerea unor nevoi sociale, economice și politice cum au fost: dreptul de liberă
Bobâlna, Cluj () [Corola-website/Science/299570_a_300899]
-
iunie 1437 au înfrânt armata nobililor, obținând la 6 iulie 1437 prin Convenția de la Cluj - Mănăștur satisfacerea unor nevoi sociale, economice și politice cum au fost: dreptul de liberă strămutare, abolirea nonei, micșorarea rentei feudale în bani, natură și muncă. Nobilimea, clerul, fruntașii secui și sași, categoriile privilegiate, au încheiat la 16 septembrie 1437 la Căpâlna, o înțelegere care purta numele "Unio Trium Nationum" prin care se obligau să se ajute reciproc împotriva răsculaților, a turcilor, și uneori chiar împotriva regalității
Bobâlna, Cluj () [Corola-website/Science/299570_a_300899]
-
fiind una dintre cele mai mari universități private din Polonia. Orașul are 3 consulate onorifice (Germania, Slovacia și Ucraina), fiind un membru al Uniunii de mitropolii poloneze și Asociația Eurocities - o asociație de orașe din toată Europa. Fostă reședință a nobilimii poloneze. În ultimii ani turismul a cunoscut o dezvoltare importantă în Rzeszów. Astfel, monumente precum Castelul Familiei Lubomirski, Sinagoga din „Orașul Vechi”, Complexul Monahal Bernardinen, Muzeul Orașului Rzeszów, Galeria Szajna sau Teatrul Wanda Siemaszkowa fac din Rzeszów o destinație turistică
Rzeszów () [Corola-website/Science/297851_a_299180]
-
II-lea al Franței. Fratele său mai mic, Ioan Fără de Țară, care i-a urmat la tron, nu a fost atât de norocos; el a pierdut Normandia și alte numeroase teritorii franceze. De asemenea, a făcut în așa fel încât nobilimea feudală intră în conflict cu liderii Bisericii în asemenea măsură încât în 1215, aceștia au condus o răscoală armată și îl forțară să semneze Magna Carta, care impunea limite legale asupra puterilor personale ale regelui. Fiul lui Ioan, Henric al
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
doar 9 ani când deveni rege. Domnia sa a fost întreruptă de numeroase răscoale și războaie civile, deseori provocate de incompetența și organizarea deficitară a guvernării, și de încrederea lui Henric în curtenii francezi percepută ca prea mare (astfel restrângând influența nobilimii engleze). Una dintre aceste răscoale, condusă (destul de curios) de către un curtean nemulțumit, Simon de Montfort, a fost importantă prin convocarea de către acesta a unui strămoș al Parlamentului britanic modern. Domnia lui Eduard I (1272-1307) a avut mai mult succes. Eduard
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
Pentru că în acele timpuri pământul era echivalentul puterii, aceasta însemna că acești oameni influenți puteau acum să ridice pretenții la Coroană. Metodele autocratice și arogante ale lui Richard al II-lea n-au folosit decât să îndepărteze și mai mult nobilimea, iar izgonirea forțată a acestuia de către Henric al IV-lea în 1399 a pus bazele a ceea ce avea să urmeze. În timpul domniei lui Henric al VI-lea, care începu în 1422, situația ajunse la un moment de criză din cauza slăbiciunilor
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
succes să îi alunge din țară într-o proclamație în anul 1601. Elizabeta a mentinut o relativă stabilitate în relația cu guvernarea, excepție făcând o revoltă a nobililor din anul 1569 ducând o politică foarte eficientă pentru reducerea puterii vechii nobilimi și pentru creșterea importanței propriei sale guvernări. Unul dintre cele mai importante evenimente din timpul domniei Elizabetei s-a produs în 1588 când Armada Spaniolă a fost învinsă de către Sir Francis Drake, însă războiul care a urmat a fost foarte
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
Nicolae baron de Flondor. Toader Albotă-Fliondor reprezintă „rădăcina” familiei Flondor din Bucovina. Spiței Albotă din Basarabia i s-a recunoscut statutul nobiliar originar din Molodova și este reprezentată prin Albotă Alexandru, înscris în anul 1852 în cartea I-a a nobilimii rusești. După anexarea Bucovinei de către Austria Habsburgică în 1775, noua administrație imperială și-a propus integrarea în structurile proprii a boierimii românești. Numărul familiilor boierești române din Bucovina între anii 1775-1786 (după alipirea Bucovinei la Galiția) era: 18 familii de
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
familii de boieri mici și 154 familii de mazili . Împăratul Iosif II emitea la 14 martie 1787 o patentă imperială ce stabilea: Majoritatea boierilor din Bucovina au cerut și au obținut indigenatul (cetățenia) și înmatricularea în registrul de evidență al nobilimii (Bukowiner Majestätsbuch). Cei mai mulți boieri devin "cavaleri" ("Ritter von"), cîțiva baroni ("Herrenstand") și doar o familie, Wassilko de Serecki, conte ("Hochadel") . Familia Flondor a obținut nobilitatea austriacă prin diploma de recunoaștere a nobilității din 7 aprilie 1796, emisă de către comisia abilitată
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
din 7 aprilie 1796, emisă de către comisia abilitată de la Lemberg, în care se spune: "...antiqua et nobilissima familia Albote procedere (Flondori) et etiam cum principibus Moldaviæ affinitatem habuisse...". Această recunoaștere a nobilității a fost înmatriculată în registrul de evidență al nobilimii "Bukowiner Majestätsbuch" în 23 februarie 1813. Din cadrul familiei Flondor a primit titlul de Freiherr (baron) cavalerul Nicu Flondor cu fiii săi Radu și Alexandru. În general, Flondorenii dețineau rangul de "cavaler" (Ritter), ca de altfel majoritatea nobilimii autohtone din Bucovina
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]