226 matches
-
intelectual. l Și cît de departe se află liderii de un simplu membru al unui oarecare partid, tot din epoca de tranziție, vedem citind Schițele pentru un autoportret, din numărul pe iunie-iulie al Vieții Românești. Calități morale și literare excepționale,noblețe de spirit, umor, erudiție. Membrul de partid cu pricina, dacă o mai fi fiind activ, se numește Nicolae Balotă. l Într-un număr ceva mai vechi al “Luceafărului”, de la începutul lui iulie, dl Alexandru George ne face plăcuta surpriză de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
negustorii din biserica Ierusalimului... Învățătorul e ca și un grădinar. Precum grădinarul grijește ca pălămida să nu împiedece creșterea și dezvoltarea florilor, le udă în secetă, și le apără de viscole ca să nu piară ci să crească în frumuseți și nobleță, așa învățătorul îndepărtează toate datinile și faptele rele ale tinerimii, îi poleiază mintea și facultățile ei, ca să nu se ucidă spiritul, ci ca să se desfășure în puterile sale..." Generația pașoptistă a beneficiat față de Școala Ardeleană de o nouă modalitate de
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
a celor de jos. Sistemul de fier avea fundament, obiective și circuite, întemeiate pe puterea dura, apăsătoare, represiva. Scopul ei: dominația prin forță sau prin manipulare mentală (imperiul, puritatea sângelui, onoarea). În circuit economic, aurul permitea momentan luxul și privilegiile nobleței, militar favoriza aventură și violență, social crea o pătură de jos și un stil de viață picaresc făcut din mizerie, agitație, inventivitate. Dus la limită, sistemul respingea sau altera valorile, intina binele, frumusețea și adevărul, ducea spre degradare generală ("toți
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
O eleganță fantastică! Oamenii veneau cu o anumită smerenie, cu noblețe, ca să-și arate iubirea față de un artist mare, emoționat și el de această întîlnire. Deschiderea Festivalului de Teatru Clasic de la Arad a fost pusă sub semnul rafinamentului și al nobleței. Prietenul meu, Christian Caimacan, a avut o idee nu doar neobișnuită la noi și inventivă, dar și absolut spectaculoasă. Pentru deschiderea Festivalului și pentru festivitatea de decorare a lui Victor Rebengiuc publicul a fost invitat la „Oranjeria castelului". Un spațiu
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
cărora ședeau țărani lângă desagii și coșercile lor spre bulevard, cu canotiera de pai pe cap: în sfârșit, viața avea să i se ofere în acea formă îndelung râvnită și neatinsă a unei existențe ordonate, așezate, purtând pecetea prosperității și nobleței. Tigănci vindeau flori, îl îmbiau cu strigătele lor, Conașu, Conașu, aveau brațele pline de margarete, ale căror corole străluceau pe tulpinile cărnoase: era cald, un cer vast, lipsit de nori, se întindea peste oraș, aerul stătea nemișcat, mirosea a apă
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
69), uitînd că tocmai androginia e condiția subtilității de spirit. La fel, autorul își reproșează atitudinea prea fățișă, de o directețe mergînd pînă la agasare, din cauza căreia prietenii îl ocolesc, cînd de fapt franchețea poate fi considerată un semn al nobleței de caracter. La fel, autorul își impută lipsa de tenacitate și delăsarea („Diem perdidi! Sufăr de akrasia. Știu ce vreau, știu ce am de făcut, dar mi-e lene și nu fac nimic - p. 54"), uitînd că tot ce-i
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
o "noblețe a singurătății" (p. 451): "Împăcare este numele tău bătrânețe // în ceasul amurgului culeg legume / ud florile însetate de viață // cobor persienele aprind lumina / mă așez la masă fac socotelile zilei / marele câștig mi se repetă și acum: / singurătatea noblețele ei // și vine noaptea lungă visul / care amestecă sâni sidefii cu săculeți de tărâțe // împăcare este numele tău bătrânețe". Gândul la extincție este împăcat de însăși prețuirea tandră pe care poetul o are pentru vârsta la care se găsește, în
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
ianuarie 1979 ... durere de a nu-mi mai putea atinge niciodată buzele de obrajii ei proaspeți și ridați... 18 ianuarie 1979 De la moartea mamei încoace, nicio dorință de a mai "construi" ceva - decât în scriitură. De ce? Literatura = singura regiune a Nobleței (cum era mama). (Fragmente din volumul în curs de apariție la Editura Cartier)
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
CNSAS privitoare la membrii familiei Fărcășanu. Efectul neașteptat al cărții este că, deși intenția Piei Bader Fărcășanu a fost să aducă un omagiu lui Mihail Fărcășanu, adevăratul laureat al volumului e tocmai fratele, căci el primește pînă la urmă laurii nobleței omenești. De aceea, subtitlul cărții „Două destine: Mihail Fărcășanu și fratele său Nicolae“, trebuie reformulat prin inversarea protagoniștilor. Crucificatul Nicolae te cucerește într-o măsură mai mare decît cruciatul Mihail. {i deși istoricește au fost învinși, simbolic amîndoi au avut
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
nimerit de cum poate un autor să-și facă portretul din unghiul exclusiv al inspirării iraționale. De altfel, dacă volumul merită să fie citit e tocmai din aceste motiv: ai prilejul de a asista la o declarație de credință făcută în numele nobleței neomenești a poeziei. În rest, eterogen prin conținut și pestriț prin genurile atinse în paginile lui, volumul nu înduplecă ochiul cititorului. Filozofic vorbind, volumul suferă de platitudine speculativă, notele de lectură avînd netezimea previzibilă a poncifelor știute și răsștiute, Ilie
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
echipe au plecat eri la ora 8 din gara «Domnița Elena» spre Deva, Turnu-Severin, Piatra-Olt, Râmnicul-Vâlcea etc.” Peste o săptămână, gazeta vorbea despre „munca exclusiv pentru sine” a evreilor, una egoistă și, deci, agresivă, notând vizavi de noile realități: „câtă noblețe, câtă dreptate și câtă evangelică umanitate se cuprind în tratamentul de muncă obștească”. În 18 august, la ora 6, pe „Arena Sportivă Electrica”, din Aleea Dumbravei, trebuiau să se înfățișeze, pentru formarea detașamentelor de muncă, cei care aveau vârsta între
Agenda2006-04-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284675_a_286004]
-
avut parte în acea casă de ceva ce multora li se refuza. Au angajat un tâmplar care să amenajeze spațiul de sub scara monumentală. Un covor făcut la comandă, o măsuță englezească și două fotolii Ludovic al XVI-lea au dat noblețe cămăruței unde trona telefonul de perete, ceva mai mare de o jumătate de metru, solemn ca un ceas și ciudat ca un paratrăznet, dotat cu căști de lemn îmbrăcate în piele. Iar pentru ca niciun alt locatar al casei, în afara stăpânilor
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
-se ca o mănușă. Nu e vorba - Doamne ferește! - despre o modificare a faptelor trecutului, dar de o distribuție anume a accentelor astfel încât rememorarea să sugereze clar destinul unui Ales (ca să folosesc titlul unui roman de Th. Mann, unul dintre "preoții nobleței și rolului prometeic al individului în istoria faptică" cum pompos îl descrie Breban). Mai întâi aspectul așa-zis ideologic. Memoriile se vor o radiografie mai lejeră a anilor '60-'70, cu foarte multe digresiuni ajungând deseori în prezent, și a
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
regizor Otto Schenk, ce păstrează cu respect și venerație structura ideatică a operei wagneriene. Am avut fericirea de a-l asculta pe viu pe bas-baritonul german Wolfgang Brendel, un Hans Sachs pe care nu-l voi putea uita niciodată, datorită nobleței interpretării sale, accentelor de rafinament ale unor fraze muzicale din celebrul său monolog din actul al III-lea - într-un cuvânt un personaj de referință. Tenorul american Robert Dean Smith, în Walter, s-a înscris pe linia interpreților wagnerieni care
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
relativă și uneori de-a dreptul supărătoare, dar, mai ales, a fi francez a devenit sursa unei amintiri neplăcute. Căci ce parizian poate compara, fără să simtă o strîngere de inimă, Franța lui de Gaulle cu Franța zilelor noastre? Locul nobleței pe care o stîrnea altă dată numele ei în sufletul europenilor a fost luat de o tresărire compătimitoare și stînjenită, ca cea încercată de un om cînd îl vede pe altul căzînd. Dacă e să-i dai crezare lui Sévillia
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
de un mare ecou în lumea intelectuală occidentală. În noiembrie 2008, autorul a fost prezent la București și și-a lansat cartea la sediul ICR, alături de Vladimir Tismăneanu și de H.-R. Patapievici. Prezentăm cititorilor un scurt interviu cu autorul Nobleței spiritului. Traducerea din limba engleză îi aparține lui Cristian Iacob Bogdan. La întâlnirea de la Institutul Cultural Român din 18 noiembrie 2008 v-ați mărturisit pasiunea de o viață pentru Thomas Mann. Cum l-ați descoperit? Am primit Muntele Vrăjit de
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
cu scopul de a dobândi un succes... Aici zace iepurele. Să recunoaștem: acel confort intelectual copleșitor primează oricând, iar morala, ne-avenită, are de regulă, în raport cu eleganța amfitrionilor, aerul unui musafir mal habillé și cârcotaș introdus pe scara din dos. Nobleței de spirit, în acest caz, nu-i șade bine decât alături de luciditate. Ca în fraza, des citată, a Maestrului florentin despre omenire, atât de potrivită mitocanilor României de azi, - ca să dăm un exemplu: Oamenilor, străduindu-se să nu le fie
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
noi trebuie nu numai să-l ajungem, dar să-l și întrecem!”. Așa a început prima „domnie” a lui Radu Mercea. A marcat-o în felul lui: sub rubrica sa de pe prima pagină și-a scris numele completat cu anexa „nobleței”: Iacobeni. Tocmai citise că proaspătul laureat al premiului Nobel (Hemingway) începuse tot cu gazetăria, este adevărat, nu la Suceava, ci la Paris. Dar „nu contează locul, ci dobitocul!” - vorba tovului Prim. „Meserie de aur, nu știi de unde sare iepurele” - își
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pur și simplu, de arta, virtuozitatea și inteligența unui muzician ca dirijorul Diego Fasolis. Cred că acest tip de spectacol - operă-teatru - este spectacolul timpului meu. Spectacolul total. Din toate punctele de vedere. Al inteligenței și al spiritualității artei pure. Al nobleței puse sub semnul muzicii și al poveștii. Al intuiției și talentului unui regizor care nu forțează nimic doar ca să fie vorba și despre el. Se cunosc prioritățile, accentele, importanța justă a fiecărui artist din trupă. Și relațiile corecte, care să
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
cu vin și toate ceremoniile tradiționale. Smărăndache susținea că Hagienuș depozita acum sicriul în casă. Hagienuș își luă o ținută serioasă, ceea ce însemna la el a fi puțin comic și zise: - Te-am chemat, domnule Ioanide, fiindcă cunosc talentul și nobleța dumitale. Fac la dumneata un apel prietenesc. - Mă rog... așteptă Ioanide. - Bineînțeles, voi plăti onorarul care se cuvine, pe caream să te rog numai să-l fixezi așa având în vedere că sunt un biet intelectual cum mă vezi. Dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bandele alea de haiduci pe care le frecventați amândoi. Pica, roșindu-se, lăsă capul în jos și șopti doar: - Eu nu frecventez. - Tu nu frecventezi, să zicem, totuși ai de-a face cu ei. Am mereu încredere în cinstea, în nobleța firii tale, Pica, fiindcă nu-mi închipui că am produs monștri. Ce zici de un june care e bătut cu frânghia udă? - Te asigur, tată, că n-a suferit nimic grav. Te neliniștești degeaba. Copilării de-ale lor, pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca om, numai printre oameni. (Comentariul lui Ioanide: "Mare descoperire! Ce om sănătos a negat asta vreodată?") De altfel, luați ca exemplu animalele. Toate sunt "sălbatice" și gregare și nici un lup nu coboară la oraș. Animalele domestice sunt lipsite de nobleța sălbăticiunilor. Asta înseamnă că acestea din urmă nu ies din speța lor și nu prind dragoste pentru alte animale, precum omul, G. Călinescu ci aparțin, respectiv, naturii, de la unghiul lor de vedere. În privința asta nu pot să nu blamez romantismul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
profesor universitar i se părea lui Gonzalv meschină și nu invidia soarta nici unui om ilustru fără grade în învățămînt. Îl ispitea în ea onoarea ce i se părea că derivă din greutatea accesului. Era singura profesie conferind un soi de nobleță cu trepte după abolirea boieriilor. Treptele se numeau: conferențiar, agregat și profesor (zis și profesor plin, prin analogie cu ministeriatul plin, față de subsecretariatul de stat). Gonzalv nu ignora mizeriile incalculabile strâns legate de această ierarhie, însă ar fi răbdat totul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din societatea romană. Din societatea românilor "Romînului" de cari era încunjurat d. Chițu la banchet da; dar nu din societatea românilor adevărați și în sensul propriu al cuvântului. Aci, în orice mocan din Săcele ori din Rucăr e mai multă nobleță de rasă omenească, mai multă capacitate de adevăr, mai multă curăție de moravuri private și publice decât în întreagă pătura superpusă de plebe străină și semistrăină care stăpânește azi România. D. C. A. Rosetti va fi făcând parte din societatea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
căror minte este mare! Tot ce-i străin e-al lor - e gladiator. Și num-acel popor plin de trufie, Leneș și orb și-nchipuit și rece, Acea adunătură de tâlhari Desprețuiesc o lume s-o domină. Ce le [e] lor nobleță și mărire, Ce l-i lor înțelepciune, suflet? La ei chiar însăș ele sânt prostii Și piedici sânt în drumul de mărire. De le găsesc în inamic [î]l scuipă. Acei ce domnesc lumea... sclavi ei înșii {EminescuOpVIII 40} A
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]