377 matches
-
sub gluga jerpelită când mi-aduc aminte, fără veste, În Întunericul unui nou gang apărut În cale, se proțăpi În fața noastră un uriaș, o făptură oribilă, cenușie și fără expresie, cu trupul mătăhălos de culoare arămie, sprijinită Într-un baston noduros de lemn alb răsucit În spirale. Un miros puternic de santal emana din apariția aceea. Am Încercat un simțământ de groază de moarte Închegată ca prin vrajă, În Întregime, În ființa aceea care-mi stătea În față. Și cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
explicit, să se poată bucura de câte un pic din tot ce era mai bun, să-i fac să se simtă asemenea „libelulelor care survolează suprafața apei“. În ritmul ăsta, nu vor ajunge nici să atingă un pic suprafața. Pinul noduros, le-aș fi spus, puneți mâna și simțiți-l. Asta Înseamnă China. Horticultori din lumea Întreagă au venit să-l studieze. Cu toate acestea, nimeni nu a reușit să explice de ce crește contorsionat ca un tirbușon, la fel cum nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ușa prin spate, să intru direct la teancuri. Iubeam benzile desenate, mă regăseam în lumea cauciucată a Castravetelui Mascat și simțeam bucurii inimaginabile în călătoriile transatlantice ale lui Corto Maltese. Îmi plăceau slipul de piele al lui Rahan și bâta noduroasă cu care Gardianul-Șef îl urmărea pe Léo. Aveam 38 de ani, mașină, o slujbă stabilă, o femeie adevărată lângă mine și tot ce mă fascina era slipul de piele al lui Rahan! Firește, așa cum susțin doctorii, de la Dr. Justice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
între Crăciun și Anul Nou, ediția ieșea totuși pe piață: fără pamflet și cu vreo trei sute douăzeci și nouă de poezii mai puțin. (O știam pe de rost: mică, maronie, antipatică, îmbrăcată în piele la colțuri și cu niște rame noduroase de carton pe cotor.) La sfârșitul primăverii, abia se vânduseră cinci sute de exemplare; falimentul pândea, tipografia cerea banii. Încă lucid, Eminescu întreba de restul poeziilor, amenințând cu un proces. Poziția lui Maiorescu devenea pe zi ce trece mai șubredă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Apoi Își dădu seama că se Întâmplă ceva Înfricoșător. Călăreții erau urâți, Îmbrăcați În piei de oaie, aveau ochii mijiți și roteau săbii scurte, pline de sânge. Câțiva călăreau fără să țină frâiele În mâini, trăgând cu arcuri mici și noduroase spre ferestrele conacului. Cei câțiva slujitori Înarmați lăsați de căpitan pentru paza casei zăceau Întinși pe jos, sfârtecați de sabie sau loviți de săgeți. Erau tătari! Abia acum Ștefănel Înțelese de ce acest cuvânt trezea peste tot spaimă. Tătarii! Mici, aspri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
jos, tăindu-i aproape din rădăcini, dar avuseseră timp să se ridice și să-i despice pe Înălțime. Fuseseră mișcări iuți, aproape nedeslușite, de pe coama dealului. Dar, după trecerea lor, nimic nu mai rămăsese În picioare. Scuturi, armuri, coifuri, trunchiuri noduroase de stejar, totul fusese risipit, sfârtecat, călcat În copite. - De neînchipuit... murmurase voievodul. Ștefănel Îl privi cu mirare. Era aproape, niciodată nu Îl văzuse atât de aproape, căci la Curte regulile sunt stricte. Domnitorul Îi păruse mult prea tânăr pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Un pelerin care mergea spre Roma. A zis că se numește Brunetto din Palermo, decorator. Am crezut că e unul din mulții drumeți care se duc la papă, ca să capete de lucru pentru Jubileu... Privirea poetului alergă spre mâinile mortului. Noduroase, acoperite cu petele Întunecate ale unei vârste Înaintate. Dar Încă puternice. - Ai luat ceva de aici? - Nu, Dumnezeule! N-am avut nici curaj să intru când am fost anunțat că... că... - Cine a descoperit crima? - Una din târfele monnei Lagia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ridicau împotriva lui, cu ochii măriți, și a plonjat cu mai mult spirit în runda a doua, aruncându-se asupra lui Jaworski fără să-I mai pese, cu mișcări ucigătoare de băiat de la periferie făcute de pumnii lui albi și noduroși. Însă în cea de-a treia rundă a fost lovit exact în locul cel mai sensibil, în burtă, și a căzut secerat, numărându-I-se într-o teroare de urlete și lătrături, de acuzații că s-a aruncat special la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
împreunate, cu o căutătură perfect onestă și, ca o garanție în plus că va vorbi pe șleau, cu cărarea dreaptă și albă a părului lui nisipiu. Mimi îi urma stilul întocmai, pe cât putea ea, și avea o manieră mult mai noduroasă în pasiunea ei, precum și viteza pe care o obții dintr-o valvă bine strânsă, și o presiune maximă. Era așa cum mă caracterizase Einhorn pe mine, veșnic potrivnică; numai că ea spunea lucrurilor și neajunsurilor pe nume, era o atacantă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Poate că vrea să publice povestea vulturului tău. Ce revistă e asta? Wilmot’s Weekly. Da, am venit aici pentru perioada vacanței, a completat respectivul Oliver. Arăta cam neghiob, nu prea inteligent, cu buze subțiratice, o mustață mică și pomeți noduroși. Era clar că era alcolist, și în plus un om vanitos. Era foarte recentă poziția superioară pe care o ocupa în lume. Moulton și Iggy îl cunoșteau din New York, și unul din primele lucruri pe care mi le-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îmi închipui că în China, pe timpul foametei, culegea boabe de orez din bălegar; așa că nu-l mustra deloc conștiința să scurgă băuturile neterminate într-o singură sticlă de suc. Cu pieptul ăla al lui scofâlcit, acoperit de lâna cenușie și noduroasă a plovărului lui deșirat, în spatele tejghelei de zinc, turna într-o singură sticlă sucul de portocale și-l punea în frigider; Oliver l-a surprins și i-a tras un pumn în față. Ăsta a fost un lucru groaznic. Louie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
deoparte o perdea și am realizat că eram cel puțin la etajul douăzeci. Nu apucasem să mă uit încă la Chicago de când mă întorsesem. Ei bine, iată-l din nou, vederea de vest de la fereastra aceasta, acest oraș cenușiu și noduros cu chingile negre și dure ale căilor ferate, cu industria uriașă ce clocotea și vaporii ce tremurau în aer, cu suișul și coborâșul stadiilor în care erau clădirile în construcție sau demolare asemeni unor platouri, și peste toate acestea diversele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
că le lipsește ceva : oricât de bogați ar fi, mereu le lipsește ceva și nu știu ce. De aceea adună mereu, mereu, mereu și uite ce rămâne cu ei. (se stinge brusc lumina și în locul pădurii și casei albe apar cioturi uscate, noduroase de copaci și, printre cioturi, o ruină) Rămâi cu mine în pădurea bucuriei... pădurea supărării... pădurea uitării de sine... rămâi, rămâi...(vocea se pierde) Vocea blândă, cu reverb : Mergi, mergi... (drumul se luminează din nou : copaci plini de flori roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să fie o față. Pielea era groasă și acoperită cu pete decolorate, mânjită de o brumă de barbă căruntă. George își mută privirea spre gulerul descheiat al cămășii curate și scrobite, unde apărea un petic de piept rozaliu, spân. Genunchii noduroși ieșeau de sub poala cămășii, roșii, netezi și ciudat de înduioșători, de parcă ei nu îmbătrâniseră și erau încă genunchii unui băiat. Picioarele erau de un alb livid, vrâstat de vene albastre proeminente, și acoperite ici-colo de peri negri, extrem de lungi. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
subsori, insul era fleașcă de transpirație. Ăsta sigur are diabet! Burdihan de nesimțit! îl diagnostichează Fratele. Hai, hai, hai, să ne liniștim acuma și să ne vedem fiecare de treabă, bre, intervine împăciuitor Sandu Kojak, troznindu-și bucată cu bucată degetele noduroase, de fost muncitor la forjă, în perioada de avânt socialist al Uzinelor "1 Mai". Ce rost are să ne supărăm unii pe alții și să stăm de pomană aici, în păr, toată nopticica? La urma urmei, are și el dreptate, îl
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fereastră -, trecu prin dreapta și o stradă pustie fugi cu secretele ei, iar apoi o cruce se dovedi a fi firma unei farmacii, apoi o motocicletă cu un aspect ciudat care vâjâi pe lângă ei. Zero o văzu trecând peste rădăcinile noduroase ale platanilor, ascunzându-se după un tomberon, ieșind și apoi intrând din nou pe carosabil, după care o pierdu din vedere. Și nu mai rămase nimic, doar punctele roșii ale ceasului de deasupra oglinzii retrovizoare, care arătau 5.47, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cineva așa ceva? Anunță comandantul gărzii, care Își sună santinelele În posturi să-i prindă pe bandiți. Bineînțeles că sîntem opriți exact de santinela de lîngă bateria noastră. — Ce pula mea vreți să faceți cu lemnele alea urîte? Stăm În jurul butucilor noduroși și ne uităm la ei de parcă acum Îi vedem pentru prima dată. Nu numai că sînt urîți, dar probabil că nici nu se pot tăia. Evident, nu prea sîntem nici cine știe ce tăietori de lemne. Nici unul dintre noi n-a tăiat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Bridget și să se asigure că nu Îl ataca pe rabin cu mătăniile, acuzându-l că ar fi păgân. A hotărât să-și Înceapă căutările În bucătărie. Când s-a dus să deschidă ușa, o doamnă bătrână cu o față noduroasă gen Jackie Stallone 1, machiată din plin cu contur de ochi și ruj roz-intens pe buzele umflate din abundență cu colagen, i-a atins brațul. — În locul tău, n-aș intra acolo, a spus cu un accent american gutural. Bunica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Irene - Înapoi la hotelul lor din Kensington. Are ceva dacă Îi las Întâi pe ei la destinație? o Întrebă pe Ruby. Ea răspunse că e În ordine. De acum, se prinsese că Irene era americanca aia În vârstă, cu lifting noduros de Jackie Stallone și cu niște buze de pește absurd de umflate, care Încercase să o oprească să intre În bucătărie ca s-o vadă pe Bridget. Buddy s-a dovedit a fi supraponderal, și cap, chel transpira permanent. Făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
curând coasta avea să se sfârșească, iar bicicleta urma să se oprească de la sine În câmp. Ce-o fi fost În sufletul lui când a văzut bariera coborâtă numai el poate ști. Spuneau unii că trosnetul coastelor sale În salcâmul noduros al barierei s-ar fi auzit În tot satul și că inima i-ar fi sărit din piept pe gură, s-ar fi prăvălit În țărână și ar mai fi bătut de câteva ori. Pe Ploconul din anul care urmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însă, măscările se făcură de neîndurat. Femeile din neamurile celor Înjurați se Împreunau de-acum nu numai (cele frumoase) cu Odraslă, ci și cu tauri, berbeci, țapi ori armăsari. Prin vorbe erau pătrunse, În felurite locuri ale trupului, de măciuci noduroase, oiști nesfârșite și chiar de turlele semețe ale bisericii. Taxa crescu la cinci, apoi la zece lei, numărul de picioare În dos primite de la Înjurături ajunse și el la zece. În Încăpătoarele pântece femeiești intrau și ieșeau păduri Întregi, munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Avogadro, o huilă, un lignit, un antracit, un Mendeelev, un protozoar și o euglenă, un mojar și o retortă, o alveolă pulmonară și un colon Împuțit - adică mațul curului, cum Îi traducea el lui Ghiță, care apucase deja o bâtă noduroasă de sânger, lucioasă de atâta mângâiat În palme, și se pregătea să deschidă ușa și să-l altoiască pe scandalagiu. Așchia de Neamțu nu aștepta Înfruntarea, o tulea afară din Căminul cultural și se aciua pe lângă vreo ceată de băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vindicativ, oratorul supunea publicul unui rechizitoriu sgomotos. Sala se umplea de grindină, de ceață și de tunete. Străpunși de degetul răzbunător al lui N. Iorga, dușmanii invizibili se prăbușeau surd pe dușamele, în timp ce cuvintele cădeau ca trăznetele într-un copac noduros. Apoi, furtuna se potolea. Profesorul căuta printre ascultători un chip prietenos, un zâmbet de speranță, un elogiu consolant. Uneori cei doi ochi umezi cădeau asupra unui biet ascultător terorizat, Conferențiarul avea aerul de a-l lua de o parte, de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
aceste meleaguri, Toader Ignătescu reușește să fie în același timp tradițional și modern, pragmatic și visător.” (Scriitorul Constantin Severin - Monitorul de Suceava, 6 iunie 2000) „Toader Ignătescu cioplitor de măști și lighioane ciudate, cărora le descoperă chipul și corpul în noduroase și încolăcite ramuri și rădăcini, recuperează un larg orizont cultural popular deschis de lumea basmului și a snoavei.” ( Tiberiu Cosovan - Monitorul de Suceava, 10 iunie 2008) Ionici Vasile 1934 Pictor „Când am venit prima oară la oraș, la Satu-Mare, îmi
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
el rămâne dezorientat de noul său mediu. Spectacolele câmpenești, ale acestei naturi în ochii săi stranie și aproape plină de violență îl stupefiau: Întârzia îndelung cu privirea asupra unor trunchiuri răsucite de măslini, acoperite de umflături, ieșituri și cioturi estropiate, noduroase și nu prididea să exclame: - Soarele ! Soarele!". Totul scapă înțelegerii sale" și se uită la lună cu un sentiment de tulburare angoasată, fiindcă ea nu pare aceeași, ea pare să vorbească un alt limbaj. "Cum se simțea încă nesigur în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]