236 matches
-
în revelația christică. Cînd interpretează ciclurile liturgice bizantine, el le înfățișează ca urcușuri ale omului pe cale de a fi deificat în realitatea împărăției, în misterul Zilei a Opta. Cînd expune temele isihasmului, el insistă pe experiența spirituală, dătătoare de cunoaștere noetică, teologală din care poate decurge formularea teologică autentică. Doctrina, liturgica, experiența spirituală erau, toate trei, privite ca posibilități de participare la noutatea polară a divinului. Față de ea, atitudinea umană potrivită i se părea a fi epectaza, definită prin cuvintele lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
urmărind și acest profesor?”. Mersul acestei legături se rostuiește pe măsură ce se edifică și Înaintează, prin depășirea unor piedici, prin Încălcarea unor reguli și instaurarea altora noi. În asta constă, poate, valoarea și tăria acestei Întâlniri. Un astfel de cuplaj rar, noetic și profund spiritual, generează demnitate, respect față de sine și o mare putință de a fi tu Însuți. Admirabila Întâlnire presupune o prezență curată și pură. O anumită potrivire ne obligă să punem la treabă ceea ce e mai bun În noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
aur al platonismului o descoperă ca fiind incoruptibilă. Crede oare Platon că o astfel de cetate este posibilă în fapt? Și a fi posibilă în fapt, nu înseamnă oare tocmai a nu fi posibilă așa cum este ea în proiectul ei noetic? Discuția asupra genului de realitate pus în joc de proiectul Kallipolis generează în cele din urmă un răspuns și pentru celelalte două chestiuni. Problematizarea realității sale este făcută de Platon după modelul unei ontologii scalare tripartite. Situația filosofului care se
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în postura de a formula un proiect politic pe măsura accesului său privilegiat la adevărul ființei se aseamănă situației unui pictor. Pânza și reprezentarea pe pânză ce echivalează unei imagini obținute în suflet să spunem că va corespunde unei imagini noetice a constituției. Pictorul constituțiilor (politeiw=n zwgra/foj) privește către realitățile în sine (dreptatea, frumosul, cumpătarea și toate celelalte) și așază pe pânză o comunitate umană cu oameni zugrăviți după modelul realităților în sine, obținând „caractere umane pe cât posibil asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sunt foarte clar exprimați în text: dacă „obiectelor cognoscibile le vine din parte binelui nu doar capacitatea de a fi cunoscute, ci și cea de a fi”, atunci înseamnă că este vorba despre orice obiect cognoscibil, care depinde ontologic și noetic de inteligibil. Atunci, analogia lui Platon cunoaște o primă variantă: vederea corespunde inteligenței, obiectul vizibil - oricărui obiect cognoscibil în această lume sensibilă, lumina intermediară - inteligibilului vizat de acest obiect, iar soarele corespunde Binelui. Dar, dacă „ceea ce Binele este în locul inteligibil
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cândva: „Cea mai mare persecuție împotriva Bisericii este nevrednicia slujitorilor ei”. Dacă ne întrebăm în care parte a lumii nevăzute dorim să ne gestionăm posteritatea, atunci vom putea găsi răspunsul în revitalizarea substanței liturgice a vieții creștine, printr-o depășire noetică a ritualismului decorativ. Vom ajunge curând, așa cum avertizează Teodor Baconsky, în situația occidentalilor de a percepe urmele lui Dumnezeu în lume „mai curând ca o «camuflare a sacrului în profan»”. Fără o împrospătare a vieții comunitare a creștinilor, ne paște
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
central. Din punct de vedere funcțional, acesta se apropie de maturizare după vârsta de 7 ani. Cresc încă discret lobii frontali, se organizează căi funcționale noi - mozaicul funcțional cortical al activității complexe de cititscris. Aceasta cuprinde partea principală a creierului noetic (al gândirii). În acest mozaic sunt implicate asociații ce devin curente între analizatorul motor-verbal, cel vizual, cel acustic, mai toate zonele creierului și mai ales cele de asociație. Baza fiziologiei corticale a percepției, reprezentărilor, gândirii se dezvoltă integrând și integrându
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
o structură a prezenței ce jubilează între totalitatea și parțialitatea prezenței, unde prezența devine o calitate ontologică a obiectului. Atât totalitatea, cât și parțialitatea devin structuri diferite de apropiere a obiectului reprezentat care ține de modalitatea conștiinței: structură de tip noetic. Prezența obiectelor de artă pare să fie asimetrică. Prezența se impune prin reprezentarea estetică și devine o calitate a reprezentării și nu a ceea ce este reprezentat. Lucru ce poate fi cu ușurință evidențiat în cazul muzicii, unde ceea ce simțim ca
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
doilea tip de conștiință este legat de un prim nivel al administrării informaționale a propriilor reprezentări, experiențe și trăiri, al prelucrării cognitive a unor date de stare sufletească (barometru individual care oglindește un sistem de parametri psiho- spirituali ai sectorului noetic în sensul husserlian al termenului). Conștiința reprezentărilor (numită și "conștiință fenomenală") vizează, în interpretarea noastră, pachetul concret de acte ale raportării la realitate, privește însăși vizarea caracteristică primului tip și își ia ca obiect acele manifestări (ale propriului sine) care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
extrem de esență (cel mai apropiat de asperitatea particularului). Iar pentru această esență se elaborează, prin al doilea tip de sinteză, o știință a concretului, o știință a detaliului și a integrării lui în definiții generale, știință care implică parcurgerea condiționată noetic a unui dublu drum al înglobării și individuației. Ea presupune o apropiere riscantă și subtilă între cazul unic și general, adică administrarea unui domeniu de intersecție. Astfel, "a doua sinteză" e un tip aparte de sinteză, care nu abandonează detaliul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
exercitărilor cu caracter complex și țintă directă al oricăror eforturi de perfecționare individuală. El acceptă medierea reflexivă, în parte cu scopul unei adecvări la sarcina adaptativă, în parte pentru o normă a desăvârșirii de sine (care implică dobândirea de virtuți noetice și înțeleapta întrebuințare a virtuților dianoetice). Această normă este deservită programatic de către demersul educațional, care înseamnă în chip esențial dinamică a evoluției capacităților, o dinamică ce reclamă o eficientă cunoaștere de sine în vederea calibrării adecvate a efortului și a resurselor
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pentru o restructurare permanent necesară unei dinamici firești a vieții interioare. Capitolul 3 Mai mult decât percepție. Premisele autentice ale schimbării Curentul empirist a consacrat problema conștiinței cu o determinare de sens care marchează zorii unei problematizări restrictive a exercitării noetice, limitând înrudirea reprezentațională a vizării reflexive la cadrele concrete ale percepției (singurul act virtual compatibil cu tipul universal de priză la realitatea interioară). Astfel, ea a fost definită drept "cunoașterea de sine dobândită ca urmare a capacității minții umane de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
apropiate de sursa comună a tuturor ideilor. Această noțiune a inaugurat un model de înțelegere menit să împace o divergență de tip metodologic între cunoașterea de sine și cunoașterea obiectelor lumii, prima regăsindu-și în definiția empiristă o modalitate investigativă noetică similară celei de-a doua, într-o tentativă de unificare trans-tipologică ce acordă preeminență existențială acesteia din urmă. O sumă întreagă de trăsături distinctive care intră în caracterizarea conștiinței obiectelor s-a transferat în virtutea principiului simetriei astfel instituite asupra definiției
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
la sine și apercepția de tip transcendental primește ajutorul sistemului categorial al personalității, coborând în concretul aplicativ al substanței individuale articulate. Prin această nouă abordare cogniția devine, o dată cu gândul, activă și depășește pasivitatea specifică percepției, aducând modificări discrete (conform cu maniera noetică ce-i e caracteristică) lumii fenomenale care alcătuiește obiectivitatea interioară. Ea elaborează și traduce în practică aplicativă modele coordonatoare de intervenție, convertind preferința referențială de tip contemplativ în principiu de investire dinamică și regăsind pe fața obiectului său indiciul recurențial
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și momente diferite; ceea ce realizează doar prin intermediul acestei conștiințe, care este inseparabilă de gândire și pare să-i fie acesteia esențială: este imposibil pentru oricine să sesizeze, fără a percepe, faptul că într-adevăr percepe"45. El întemeiază în modalitatea noetică a percepției întreaga metodologie a conștiinței de sine pentru a țese firul roșu al peregrinărilor personalității multiforme, subliniind că ultima fundamentare a drumului individual risipit în acte este de natură gânditoare. O asemenea concepție trimite înapoi, în trecut, la viziunea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
activitate"46 și care viza cunoașterea însăși ca provenind dintr-o dispoziție naturală a minții umane de a aprehenda principiile de bază ale comportamentului. Ea este de regăsit apoi în încercarea carteziană de intemeiere a tuturor virtuților dianoetice în cele noetice, încercare care desăvârșește tradiția medievală originând în puterea intelectului de a judeca bine tot succesul acțiunilor morale. Filosoful francez considera că "de vreme ce voința noastră tinde să urmeze sau să evite ceea ce intelectul nostru își reprezintă ca fiind bun sau rău
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o are impactul grupului social asupra forului optativ individual, adică adâncimea pe care o atinge amprenta comunității asupra portretului sufletesc). De această opinie trebuie ținut seama de fiecare dată că o conștiință de sine solitară tinde să monopolizeze analiza sistemului noetic, în ideea că înțelepciunea este de cele mai multe ori o contribuție cumulativă colectivă, că ea adună sintetic considerații care provin de la viziuni diferite aplicate aceluiași obiect. Aici reflexivitatea individuală poate fi oricând susținută de o asistare generoasă și, adesea, privilegiată prin
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
fundamentale ale conștiinței: funcția... reflectoriu-cognitivă"53). Cu alte cuvinte, fără identitatea structurală instituită de conștiință nu este posibilă prelucrarea ideală pe care o operează reflexivitatea, fără mijlocirea unui creator de corespondențe mimetice nu este de conceput însuși procesul de configurare noetică a materiei subiective. Iar, în intuiție imediată, apare ca necesară o minimă relație de natură perceptivă a instanței decidente cu realitatea asupra căreia urmează să se aplece, în condițiile în care factorul aprioric al setului de principii normative interioare sfârșește
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
extindere a limitelor ei, cu o întărire...a acesteia"55), pe de altă parte pentru că înzestrează instrumentarul subiectiv în fața unei realități solicitante. Natura etică este mai pregătită pragmatic în virtutea dotației sale dianoetice și mai capabilă de salt adaptativ în virtutea celei noetice, confirmând adagiul idealului clasic după care eficiența este întemeiată reciproc în virtute, iar îndemânările curente sunt semne ale unei înzestrări individuale generaliste dobândite pe linie spirituală în tensiunea permanent reîncărcată a țintirii unei nobile finalități. Grația practicantului de elită în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
barometru pragmatic. Ele indică gradul optim de evoluție care trebuie atins și, în același timp, locul cel mai nimerit al unei participații colective conforme cu expresia finalizată a acestei realizări interioare. În consecință, activitatea în tărâmul eticii presupune temeinică pricepere noetică și o corespondentă disponibilitate aperceptivă, reunibile în actul unei înalte contemplații (acesteia din urmă rămânând să-i fie conferit statutul unei supreme demnități: "activitatea a ceea ce este mai elevat este ea însăși superioară și deci cea mai aptă să aducă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
atât evoluției cât și unui nivel acceptabil al toleranței în cadrul comunității științifice. Spre deosebire de viziunea lui Dragomir, teoria valorilor elaborată de Tudor Vianu subliniază contrastul ireductibil dintre adevăr și subiectivitate, îndepărtând miezul definitoriu al oricărui conținut teoretic de natura caracteristică a noeticului: "suportul valorilor teoretice nu poate fi decât rezultatul cercetării savantului, nu actul acestei cercetări, așa cum acest rezultat este cristalizat în propozițiile științei sub forma unui lucru, adică a unei realități care ni se opune, care ne mărginește și ne constrânge
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
presupun verificare constantă și păstrarea terenului ferm al înaintării cunoscătoare pe care numai o segmentare dictată de imperativele constrângătoare ale momentului îl poate garanta. Aici atenția concentrată aptitudinal se cuplează cu interpretarea realității obiective pe o tulpină comună de exercitare noetică ce nu se poate să nu fie investită cu nuanță axiologică, în care nu se poate să nu se regăsească considerații de valabilitate sau teste reflectate de corectitudine. Apoi, se uită de îndelunga exersare și pregătire a terenului pentru activarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
înclinație spre abstracție sau spre contemplație), care, cultivat în maniera cuvenită, conduce la un tip de succes cognitiv în mare parte străin distribuirii aplicative neutre a inteligenței (devenită instanță operațională rece). Această înclinație omniprezentă aspiră energii afective generatoare de valorizări noetice și plasează opțiunea științifică hotărâtoare și la nivelul predispozițiilor sau al intuiției natural distanțate de luminile unei certitudini atotcuprinzătoare. Nu te poți comporta epistemic pentru a încarna condiția reflectorului pur de realitate, pentru a-ți pierde contururile caracteristice unei posturi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
nu se poate restrânge decât dacă ofensiva gnoseologică a subiectului este condusă de un for auto-referențial perfect lucid și inspirat, care degajă spațiul intențional conform unui plan elaborat după principiile unor ierarhii ale preeminențelor interioare. Fenomenologia husserliană a demonstrat importanța noeticului în științe (dar mai ales în filosofie) și a îndepărtat prin epoché fenomenologică aplicată existenței obiectului (și apoi a lumii în general) primatul absolut al ceea ce s-a numit "obiectivitate naivă", întorcând armele demersului științific esențial către un teritoriu controlat
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
investire epistemologică cel de-al doilea tip de conștiință (cea a reprezentărilor) și, prin el, conștiința de sine ca instanță cumulativă (unificatoare) a tuturor cogitațiilor diverse care angajează egoul în experiența sa spirituală. De aici pornind, aplecarea conștientă asupra sectorului noetic este opera conștiinței reflexive care poate institui o subiectivitate de tip gnoseologic similară noțiunii kantiene, a cărei individuație punctuală o reprezintă fiecare conștiință subiectivă particulară a cercetătorului în știință. Astfel este statuată condiția de posibilitate însăși a cunoașterii și o dată cu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]