245 matches
-
întărâtați. Românii, însă, după lecția primită în vara anului 1257, au socotit inutilă o ridicare a armelor în 1259, mai ales că de curând se instalase cu toate puterile sale între Nipru și Dunăre teribilul Nogai. Tânărul han al Crimeii, Nogai, sub a cărui dominație vor avea să stea Țările Române dintre Carpați și Dunăre până în decembrie 1299, se distinsese în vitejie și pricepere în timpul luptelor civile dintre tătari, izbucnite în 1251 între Hulagu, hanul Azerbaidjanului și Iranului (1256-1265), fratele lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lui Batu și Berke han, cum am arătat mai sus, și în calitate de noian și comandant peste 10.000, adică tiumen, vestit mai apoi prin înfrângerea chiar a lui Hulagu în persoană, în 1262 și ocuparea Azerbaidjanului cu frumoasa capitală Tebriz, Nogai primise conducerea militară și politică peste regiunile dintre Don și Dunăre, din anul 1258. Puterea sa ajunsese așa de mare, încât timp de 42 de ani, până în decembrie 1299, el a fost „conducătorul împărăției, dispunând după bunul său plac de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
trebuit nu numai să rabde, dar să întâmpine până și plecarea la oaste ca o datorie față de noul stăpân al stepelor Mării Negre, chiar în contra vecinilor ruteni, creștini ortodocși. O confirmare a acestei stări o avem îndată, în anul următor lui Nogai de la gurile Dunării, în bătălia, din 12 iulie 1260, de la Kreussenbrunn dintre Ottokar și Bela al IV-lea au participat și românii dintre Carpați și Dunăre. Izvoarele istorice boeme enumera cinci armate, pe care regele Ottokar le-a înfruntat în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
semnalate și în Moldova, ca o perpetuare a acelora formate și înarmate în timpul simbiozei cu pecenegii și cumanii. Deocamdată, însă, izvoarele străine vorbesc de supărătoarea prezență a tătarilor la gurile Dunării, care cauzează neplăceri până și Imperiului Bizantin. Autoritatea lui Nogai era un fapt la sfârșitul anului 1260 și peste Vicina, deci și în Dobrogea. În 13 martie 1261, prin Tratatul de la Nymphaion, aproape de Smirna, încheiat între Mihail al VIII-lea Paleologul (1259-1282), refugiat la curtea sultanului selgiucid al Iconiului, Izz-ed-din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
drept locul venețienilor, în Marea Neagră. S-ar părea că ambele evenimente nu au nici o legătură cu tătarii și românii de la gurile Dunării. Vom vedea însă, îndată, că situația politică, în care a fost pus împăratul bizantin, va implica și pe Nogai, atrăgându-i pe tătarii de la gurile Dunării ca dușmani ai Bizanțului pentru un timp, fapte pe care le vor resimți românii. Îndată după încheierea tratatului menționat, Izz-ed-din Keikavus și fratele său Rukn-ed-din au fost obligați să se prezinte cu oștile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Irina, era o neîmpăcată dușmană a Paleologului pentru că-i orbise pe fratele său Ioan Lascaris, împăratul din Niceea, i se promise tot sprijinul. Rukn-ed-din, auzind de soarta fratelui său, informă pe alt frate, Berkeșan, care se afla în serviciul lui Nogai. Țesătura aceasta de intrigi își atinse scopul. Deși, parte din trupele sale se aflau într-o incursiune de pradă, în acel an 1263, în Transilvania, însoțite și de moldoveni, Nogai, solicitat, trecu Dunărea, la sfârșitul verii anului 1264, cu 10
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pe alt frate, Berkeșan, care se afla în serviciul lui Nogai. Țesătura aceasta de intrigi își atinse scopul. Deși, parte din trupele sale se aflau într-o incursiune de pradă, în acel an 1263, în Transilvania, însoțite și de moldoveni, Nogai, solicitat, trecu Dunărea, la sfârșitul verii anului 1264, cu 10.000 de călăreți, la care se mai adăugară și 10.000 de cavaleri ai turcilor oguzi din Dobrogea. Cu forțele astfel unite, el pătrunse repede până în Tracia, unde surprinde armata
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
lipsită de venituri, fiind pustie de locuitori, papa Clement al IV-lea, urmașul său, predică, în 25 iulie 1265, din Perugia, o cruciadă „verbum cruciș” împotriva tătarilor, și a celorlalți păgâni ce li s-au alăturat, în momentul în care Nogai se afla sub zidurile Constantinopolului. Era din nou teama că mongolii, întovărășindu-se și cu alți păgâni, ar putea năvăli în pământurile creștinilor, vecine cu regatul Ungariei, care nu era decât Transilvania, căci pe teritoriul din Carpați și Dunăre erau
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Constantinopolului. Era din nou teama că mongolii, întovărășindu-se și cu alți păgâni, ar putea năvăli în pământurile creștinilor, vecine cu regatul Ungariei, care nu era decât Transilvania, căci pe teritoriul din Carpați și Dunăre erau stăpâni deplini. Deocamdată însă, Nogai nu avea de gând să atace Ungaria și nici Transilvania, căci își lăsase în Balcani acei 10.000 de mongoli călări, ca să supravegheze Bizanțul și mișcările împăratului, iar Berke, hanul Hoardei de Aur, era preocupat de luptele pentru anexarea Azerbaidjanului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
într-o expediție, în anul 1271, în contra Bizanțului. Nu știm dacă românii dintre Carpați și Dunăre au participat la această campanie. Izvoarele istorice bizantine tac, pentru că Mihail al VIII-lea a renunțat să dea bătălia și a cerut pace lui Nogai și Mangu-Timur. Probabil că nu puteau lipsi din această expediție, așa cum nu au lipsit nici la Kreussenbrunn, în 1260. Încheierea campaniei se sfârși cu satisfacția deplină a lui Mangu-Timur și Nogai. Mihail al VIII-lea, conștient că forțele oștirii bizantine
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
renunțat să dea bătălia și a cerut pace lui Nogai și Mangu-Timur. Probabil că nu puteau lipsi din această expediție, așa cum nu au lipsit nici la Kreussenbrunn, în 1260. Încheierea campaniei se sfârși cu satisfacția deplină a lui Mangu-Timur și Nogai. Mihail al VIII-lea, conștient că forțele oștirii bizantine nu pot lupta cu succes în contra celor mongole, pentru a evita un dezastru al armatei sale și o asediere a Constantinopolului pe timp îndelungat, a recurs la tratative. Ocolind ciocnirea armată
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la tratative. Ocolind ciocnirea armată pe câmpul de bătălie, care ar fi putut avea ca urmare din nou prădăciuni și pustiiri în Tracia și Dobrogea, el încercă să-i scoată pe mongoli din hotarele Imperiului pe căi lăturalnice, oferind lui Nogai în căsătorie pe fiica sa naturală Eufrosina. În schimbul înrudirii cu împăratul Bizanțului, Nogai despresura Constantinopolul, retrase oștile la granițele teritoriului bizantin și cedă și Vicina de pe malul drept al Dunării dobrogene. Mai mult încă, el interveni pentru aplanarea conflictului cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
avea ca urmare din nou prădăciuni și pustiiri în Tracia și Dobrogea, el încercă să-i scoată pe mongoli din hotarele Imperiului pe căi lăturalnice, oferind lui Nogai în căsătorie pe fiica sa naturală Eufrosina. În schimbul înrudirii cu împăratul Bizanțului, Nogai despresura Constantinopolul, retrase oștile la granițele teritoriului bizantin și cedă și Vicina de pe malul drept al Dunării dobrogene. Mai mult încă, el interveni pentru aplanarea conflictului cu țarul bulgar Constantin Tihul și contribui astfel, indirect, la restaurarea Imperiului Bizantin pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
încă, el interveni pentru aplanarea conflictului cu țarul bulgar Constantin Tihul și contribui astfel, indirect, la restaurarea Imperiului Bizantin pe linia Dunării. Tratativele duse au fost încununate de succes, pentru ambele părți. Numai că Mangu-Timur a obținut doar satisfacția morală, Nogai s-a ales cu o soție Paleolog, sacrificând eforturile mongole și o victorie deplină asupra Constantinopolului, iar șiretul Mihail al VIII-lea a rămas cu tronul salvat, imperiul restabilit printr-o femeie, fără să piardă un ostaș. În adevăr, diplomația
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
asupra Constantinopolului, iar șiretul Mihail al VIII-lea a rămas cu tronul salvat, imperiul restabilit printr-o femeie, fără să piardă un ostaș. În adevăr, diplomația împăratului bizantin a atins prin acest succes material apogeul. Încheierea înțelegerii dintre Mangu-Timur și Nogai, cu Mihail al VIII-lea a avut repercusiuni și asupra Țărilor Române. Odată liniștea asigurată în sud-estul european, hanul Hoardei de Aur a procedat la un recensământ general, care a durat între 1271 și 1277. Voievozii locali sub supravegherea guvernatorilor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
plan politic, ca o consecință și a încălcării ținuturilor românești dintre Carpați și Nistru, supuse tătarilor. Nu imediat, însă, căci frământările din sânul Hoardei de Aur și mai ales evenimentele din Balcani aveau să rețină în aceste momente, atenția lui Nogai. La curtea de pe Volga „murise” în 1280 Mangu-Timur și în locul lui se ridicase pe tron, Tuda-Mangu (1280-1287), unul dintre puținii hani păgâni, împotriva și în ciuda celor ce susțineau un musulman. În același an, 1280, Nogai pornise cu o puternică oaste
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în aceste momente, atenția lui Nogai. La curtea de pe Volga „murise” în 1280 Mangu-Timur și în locul lui se ridicase pe tron, Tuda-Mangu (1280-1287), unul dintre puținii hani păgâni, împotriva și în ciuda celor ce susțineau un musulman. În același an, 1280, Nogai pornise cu o puternică oaste alcătuită din tătari, cumani, români și alani în ajutorul socrului său, pentru răsturnarea țarului bulgar Ivailo de la Târnovo și înlocuirea lui cu nobilul cuman George Tertereș, care-și trimise ostatec la curtea din Solhatul Crimeii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
creștini, depindeau de Episcopia ortodoxă de la Vicina. Prin ei, ca și prin cumani, tătarii își exercitau puterile asupra Țărilor Românești, Moldova fiind numită chiar Alania la 1320, în harta lui Giovanni di Carignano, de Genova. Toate aceste oști, conduse de Nogai și cunoscute cronicarului bizantin ca fiind alcătuite sub numele generic de „sciții paristireni”, adică sciții din regiunea Dunării de jos, erau semnalate că prădau în 1284, Mesembria. Prezența lui Nogai se cerea în Balcani, deoarece în 1282 murise Mihail al
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Giovanni di Carignano, de Genova. Toate aceste oști, conduse de Nogai și cunoscute cronicarului bizantin ca fiind alcătuite sub numele generic de „sciții paristireni”, adică sciții din regiunea Dunării de jos, erau semnalate că prădau în 1284, Mesembria. Prezența lui Nogai se cerea în Balcani, deoarece în 1282 murise Mihail al VIII-lea Paleologul și, cu ajutorul său, în scaunul imperial se urcase Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328). E foarte posibil că sub impulsul românilor din nordul Dunării, numiți sciți paristireni
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
că Georgius Pachymeres scrie că se înrudeau. Andronic al II-lea, temându-se ca să nu se facă o uniune între aceștia, socotită ca foarte periculoasă pentru Imperiul Bizantin, a hotărât strămutarea valahilor din Tracia, în anul 1284, sub ochii lui Nogai, cumnatul său, peste mare în Anatolia. De aceste împrejurări politice profitase Ladislau Cumanul și pătrunsese, cum am văzut mai sus, în anul 1283, în urmărirea cumanilor, până în Moldova. Dacă Nogai nu putuse interveni imediat fiind ocupat în Balcani, riposta lui
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
strămutarea valahilor din Tracia, în anul 1284, sub ochii lui Nogai, cumnatul său, peste mare în Anatolia. De aceste împrejurări politice profitase Ladislau Cumanul și pătrunsese, cum am văzut mai sus, în anul 1283, în urmărirea cumanilor, până în Moldova. Dacă Nogai nu putuse interveni imediat fiind ocupat în Balcani, riposta lui nu avea să întârzie. Așteptându-se la așa ceva și pentru a o înlătura, Coroana Ungară a trimis o solie condusă de magistrul Toma, în anul 1284. Acesta a ajuns până în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în Balcani, riposta lui nu avea să întârzie. Așteptându-se la așa ceva și pentru a o înlătura, Coroana Ungară a trimis o solie condusă de magistrul Toma, în anul 1284. Acesta a ajuns până în ținutul Bizadrag. Aici, a cerut de la Nogai să-i fie restituiți cumanii cu Oldamur, refugiați din 1281. Bineînțeles că cererea i-a fost respinsă, iar Toma era cât pe ce să plătească cu viața îndrăzneala sa, fiind greu rănit de către tătari și români la înapoiere, între munți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu Oldamur, refugiați din 1281. Bineînțeles că cererea i-a fost respinsă, iar Toma era cât pe ce să plătească cu viața îndrăzneala sa, fiind greu rănit de către tătari și români la înapoiere, între munți. Înapoiat de curând din Balcani, Nogai lăsă câteva luni de zile răgaz pentru odihnă, trupelor sale obosite, până în luna decembrie 1284, când zăpada s-a așternut de-a binelea și locuitorii satelor și orașelor au revenit cu toții în așezările lor, așteptând sărbătorile de iarnă. Punând în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
după ce și-a pierdut toți caii, abia a ajuns în Moldova pe jos, ducând de căpăstru o mârțoagă, pe care călărea soția sa. Faptul este menționat și de Cronica Ipatievscaia, care notează sub anul 6793 (1285) că din tătarii lui Nogai și Telebuga, „duși de mânia lui Dumnezeu, o mare mulțime au pierit. Telebuga Hanul s-a înapoiat pe jos și femeia lui pe o iapă, rușinat de Dumnezeu.” Cu caii bolnavi de pestă, alți tătari nu și-au mai revăzut
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
referindu-se la acești vlahi din Tracia - cum am văzut de altfel și mai sus - că Andronic al II-lea Paleologul, temându-se de unirea lor cu acei vlahi veniți din nordul Dunării odată cu „sciții paristrieni” cu tătarii comandați de Nogai, cu care se înrudeau, i-a deportat în Anatolia. Neputându-se acomoda cu clima și suferi exilul, în timp de doi ani de zile, adică în anii 1285 și 1286, s-au răscumpărat toți și s-au înapoiat în patrie
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]