905 matches
-
Întâlnire (în limba franceză). Istorisiri nesănătoase fericirii 19 îl umplu pe bietul tânăr și un tremur jalnic de regret îl cuprinse numaidecât, încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea aceea plină de tenebre era un lucru cu totul nou
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de totală desprindere față de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme mințile și îmbiindu-l la visare. În fiecare moment, el se imagina cu Silvia, căci tezaurul imaginației lui era bogat. Dragostea este moartă pentru cine nu-și imaginează! Un noian de întrebări era în mintea sa, din care nu reușea nicidecum să desprindă vreun răspuns oarecare, care să-i fie pe plac și care să-i poată aduce alinare măcar un dram. Iar asta era, pentru dânsul, de-a dreptul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce-l asalta și-l chinuia și sub apăsarea căruia se îndoia, ca sub un teribil canon. Refuza total să mai iasă în lume. Și, dacă lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat, ar fi desfășurat el înaintea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fericire doar în tot ceea ce este trecător și putrezește. Și, atunci când nu le fac pe toate acestea, stau și își povestesc unii altora când și în ce fel le-au făcut. Așa le trece lor viața: pierduți definitiv într-un noian de nimicuri. Însă, în acestea toate, firește că nu se întrevede decât deșertăciunea - nu-i așa? -, căci nu există în ele nimic adânc, nimic de valoare, nimic care să-ți meargă la inimă, dar cei despre care îți vorbesc nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în întregime buimac și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu știa deloc cum să-l facă. Un noian întreg de poveri parcă apăsa greu pe sufletul lui și nicidecum nu-l cruța. Acum, el avea de-a face cu primul mare impas din viața sa, din care nu se pricepea nici cât negrul de sub unghie cum să iasă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
locul unde m-am stabilit acum definitiv, tot așa cum marele poet german Erwin Strittmatter, descriind satul lui din Brandenburg, l-a „spus“, dimpreună cu ținutul și țara sa. Aș fi pregătit să spun asta ore în șir. Ce năvală, ce noian de gânduri și ce multe încă negândite n-ar putea fi cuprinse aici, între râul Vindel și râul Skellefteå, între Rökåberg, Storklinten sau Röjnoret! Dar atunci m-aș îndepărta prea mult de la subiectul Gustave Doré și de la Biblia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
au pus accentul pe verigi nu tocmai obișnuite ale lanțului "evoluției". "Maestrul de la Flémalle și Rogier van der Weyden. Nașterea picturii moderne", expoziție pe care am vă-zut-o la Städelsches Kunstinstitut din Frankfurt, a fost dedicată începuturilor picturii în ulei, unui noian de influențe reciproce între mai mulți artiști din Flandra secolului al XV-lea pe care nici documentele de arhivă, nici studiul științific al pigmenților sau al suporturilor din lemn, nici "arta" cunoscătorilor n-a fost încă în stare să-l
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
și armonie. O pagină desprinsă de oriunde ne edifică fără dubiu asupra celui care a scris-o; e cu neputință să atingi un fir al pînzei fără a o face să vibreze în întregime. Dacă soarta ar voi ca în noianul vremurilor viitoare întreaga operă poetică a lui Eminescu să se piardă, după cum lucrul s-a întîmplat cu atîtea opere ale Antichității, și numai Luceafărul să se păstreze, strănepoții noștri ar putea culege din ea imaginea esențială a poetului." (T. Vianu
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
une lutte écrasa l'herbe verte Et vierges des seins nus surgirent souverains Et l'enfant que, cils clos, emportait l'insulaire S'abandonnant meurtrie aux souplesses des reins - La vie ŕ flots pressés coula dans la nuit claire". Din noianul versurilor corecte și în general comune se detașează doar din cînd în cînd, pe oceanul tern, insule de melancolie baudelairiană: "Paradis étoilé dans un enfer obscure, Fleurs de mal dont le charme est divin et profane, De l'ombre des
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
din București. La intrarea în Parcul Ioanid, am observat cu coada ochiului o casă refăcută impecabil, care redă acestui loc amprenta timpului în care a fost ridicată. Am citit în viteză atît: Lowendal. Și am trecut mai departe, pierzîndu-mă în noianul de treburi, de gînduri, de neliniști. Dar nu de tot... am revenit acolo într-o după-amiază. Știam istorii despre pictorul George baron Lowendal, dar nu aveam habar ce a făcut ca scenograf. Născut la sfîrșitul secolului al XlX-lea la
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
național. Ea nu aduce nimic nou cu privire la textele poetice ale lui Topîrceanu, reproducând doar cu acuratețe ediția mai veche, de Scrieri alese (vol. I. Poezii), de la Minerva, din 1970, coroborată cu cea de Opere alese din 1959, de la ESPLA. În noianul de ediții proaste din ultimii ani, e de salutat efortul echipei redacționale de la mult-vitregita editură Curtea Veche - redactor, Răzvan Năstase - de a furniza cititorului o ediție pe care acesta să o poată citi în condiții bune, dar și, în cazul
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
și negare. Lumea ca bibliotecă în curs de perpetuă constituire și surpare este la M. H. S., independent de Borges pe care, într-adevăr, nu avea cum să-l cunoască ca scriitor în anii ’50, când scria deja, lumea ca noian de cărți este expresia unei viziuni care și afirmă, și contestă, și construiește, și destramă. Dar nu este legată chiar de nici o tradiție viziunea de care vorbesc? Cred că are legături cu spiritul avangardei interbelice, măcar în punctul de pornire
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
o depunem în acel moment există corelații cu alte evenimente din viața noastră care ne-ar putea pune în pericol. Gândurile care apar în procesul meditației sunt aleatoare deoarece ele sunt rezultatul unui proces de selecție a faptelor relevante din noianul nostru de amintiri, criteriile de selecție fiind în mare parte emoționale și nu logice. De fapt aceasta reverie mentală care pare să se ridice la suprafață în momentul în care încercăm să medităm este prezentă în majoritatea timpului în mintea
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului-Meditație și echilibru (10) () [Corola-journal/Journalistic/66646_a_67971]
-
poeții dinaintea lor și nu dăduseră note de trecere decât la câteva zeci - cu ce mari mârâieli! Îmi place, așadar, când poetul scrie, în poezia Cine-i? (1869), apoi în Napoleon: "lumile de valuri", deoarece cosmicizează oceanul. În loc de "grămezi", "mulțimi", "noiane" ori alte exemple de acest fel, Eminescu alege termenul "lumi" care mă trimite la puzderia de galaxii de pe cer, născându-se și murind, și cu viteza luminii la Schopenhauer, Goethe și Kant. Se poate observa, din alt unghi, componenta acvatică
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
e, la ora actuală, mult mai populară decât în cel catolic sau protestant, cercetările asupra legendei ei hagiografice sunt cvasi-inexistente. Motiv pentru care Gabriel Mihăilescu procedează, în capitolul IV (Versiunile românești), în primul rând la un demers de sistematizare a noianului de informații risipite, uneori contradictorii, ulterior identificând în manuscrisele românești 5 variante tipologice „lungi" și 3 „scurte". Repet, tipologia propusă de cercetător se bazează pe poetica legendei, nu pe criterii istoriografice (origine, datare, filiațiuni etc.). Sistematizarea sa este cu atât
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
națională, o întrecere de orgolii și vanități, în care toată lumea scrie cu înverșunare și nimeni nu citește decît să vadă ce sa mai scris despre el. Nu mă pot opri să nu mă mir nemăsurat, de fiecare dată cînd răsfoiesc noianul de reviste literare din redacție, parcurgînd texte despre tot felul de cărți și autori, cronici de carte, poeme, frînturi de roman, eseuri, editoriale, glose: ce-i mînă pe ei în luptă?” Răspunsul e evident, îl știm cu toții, și de altfel
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
la Călimănești - scriitorul Petre Tănăsoaica și Ilie Amuzan, primarul orașului; iar la Alba Iulia - scriitorii Aurel Pantea, Mircea Stâncel, Cornel Nistea și Ion Dumitrel, Președintele Consiliului Județean. O sugestie pentru aleșii locali Începe campania electorală pentru alegerile locale. Avem un noian de promisiuni sforăitoare și de populisme ieftine. Prin București, se deschid în pripă șantiere și se asfaltează leneș străzi care așteaptă de ani și ani să iasă din starea lor de ulițe amorțite, sătești, medievale, fără asfalt, fără canalizare... În
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4683_a_6008]
-
apăsătoarea ploaie, o problemă delicată: telefonul fiului său Andrew Price, pe care îl abandonase la vîrsta de șapte ani. Întîlnirea lor este o încercare timidă să se adulmece, să se cunoască. De aici încolo ne vom trezi, împreună, într-un noian de probleme și neputințe, ce stăteau neatinse, nedeschise, nerostite de generații. Dintr-o ploaie fără de sfîrșit, plină de neliniști, se prăvălesc, rînd pe rînd, tainele tuturor. Învolburările au loc pe pămînt, sub ochii noștri, pe o scenă ca o cutie
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
imagini/ Dintr-o călătorie pe jumătate vis.” (În parcul Goleștilor). Ilustrațiile lui Ștefan Popescu, prietenul care vede, foarte vag și nepământean, ceea ce Pillat se străduiește să spună precis, abundă de trunchiuri noduroase, de suprafețe șterse de vânt. Nimic calm în noianul de negru stins, pe un galben de filă îmbătrânită. Poate că este o bună lectură, și Florica, aceea pe care o pricepem ca pe un paradis cu podgorii și bunici, e, de fapt, un peisaj gol, printre ale cărui întunecate
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
cu interlocutorul prezent, petarda aforismului, harfa șoaptei melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției mascate, pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi, melodia zefirului și a lui Eol, șuieratul Crivățului neîndurător.“ (p. 211) Furat de patosul panegiric, Pandrea se desprinde de realitate, plutind în ritmul tropilor scandați, parcă
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
ca animalele și plantele să crească, să se ofilească apoi cu uimitoare punctualitate, asupra minții omenești nu exercită aceeași uimitoare influență. Ba mai mult, mintea omenească lucrează, la rândul ei, tot atât de ciudat asupra ființei timpului.” Peregrinarea în timp prilejuiește un noian de referințe culturale, surprinse cu finețe de traducerea Antoanetei Ralian, păstrându-și totodată, datorită ironiei, prospețimea. De pildă, la întoarcerea în Londra total transformată, Orlando nimerește peste „domnii Addison, Dryden, Pope luându-și cafeaua”. „Addison, Dryden, Pope, a repetat Orlando
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
dacă nu mă înșel, ai publicat-o la Iași, în 1917, în Neamul Românesc - Patria! Mi-au rămas în minte două strofe finale: Prin noi răsufli-n marele elanuri./ Tu gemi când sângerările ne dor; / Ci-n veștejirea noastră dorm noianuri / De vieți ce-ar înflori la vremea lor. Sus cupa morții cu dureri amare! / Sorbind-o, te vom binecuvânta; / Ca râurile contopite- n mare / Noi vom muri în nemurirea ta. Este redat ceea ce am crezut în iarna tragică 1916-1917. Și
O epistolă necunoscută a lui Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4858_a_6183]
-
din perspectiva sensibilității postbelice erau puține și nesemnificative; în sfârșit, într-o perioadă în care aprofundarea textului beletristic tindea să recurgă la unele discipline moderne de cercetare, cu interpretări care să inhibe supremația sociologistă. În plus, humuleșteanul trebuia smuls din noianul de vulgarizări deterministe și reinclus sub auspiciile esteticului, bătălie care se anunța anevoioasă și de durată. Se impunea așadar o recitire atentă a operei sale, dintr-o altă perspectivă, care să facă legătura cu studiile de până la 1945, semnate de
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
scris: "Mr.D.Draghicescu șScris cu cerneală obișnuită, subliniat și apoi șters cu o linie roșie orizontală: 103 Rue La Boëtie șScris cu cerneală roșie:ț 11 rue d'Astorg Paris șsubliniatț" înfățișez astăzi încă o picătură din oceanul care este noianul de înscrisuri ale trecutului, păstrate în arhive publice și particulare. Motivația publicării acestei scrisori aflate în original în colecția mea - ca și a altora pe care le-a mai găzduit cu generozitate revista România literară - ține firește de însemnătatea expeditorului
O epistolă a lui I.G. Duca către Dumitru Drăghicescu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8292_a_9617]
-
mine, este că peste tot lucrezi cu material de primă mână, că aduci lucruri noi și că, în ciuda primei impresii (pe care ți-am spus-o cam fără rost, când ne-am văzut la Academie), nu îneci pe cititor în noianul de amănunte și precizări ce aduci, ba îl obligi, ca pe mine, să-și uite de alte treburi, când începe să-ți citească un studiu. Te rog să nu vezi în rândurile mele o fadă amabilitate colegială sau o tentativă
Remus Niculescu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4308_a_5633]