1,105 matches
-
un limbaj ce se investighează pe sine ca posibilitate de expresie nouă în procesul practicii semnificante". Altfel spus, o dezontologizare a poeziei, variantă sui generis a purismului ce, nu e un secret, datează. O vidare a ei de orice altă noimă decît "conștiința scriiturii", decît "textuarea" care ar fi "singurul conținut de comunicat în poezie", rod al unui "actant scriptural", vidare ce e urmărită pe linie diacronică precum o mișcare evolutivă, o "perfecționare" în trepte, uneori trudnice, impure a materiei lirice
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
Elisav. - Pe-acela de mediană, răspunse Carmen Carpen. - Deci, dacă axa e mediana, zise Vasile Elisav, sau, cu elipsa copulei, axa - mediana, cum s-ar citi această sintagmă a l'envers? - Anaidem axa, replică Nora Aron, ceea ce n-are nici o noimă. - Ba are una, ripostă Vasile Elisav, dacă-l despărțim în Ana și în idem. Adică Ana (e / se comportă similar) la fel." Așa, întrerupte de teorii ad-hoc, evoluează toate ramificațiile care se desprind din osia imaginată de profesor: "palindromul este
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
sau de hazard, ca și, de multe ori, artistic, sunt cu atât mai stricte cu cât sunt mai absurde sau mai stranii (ca, exempli gratia, -n poezie, existența unor forme fixe: glossă, rondel, sonet, ș.cl.), mai gratuite, mai, adică, fără noimă (care devine unica lor normă), -, fără necesitate, alta, decât una convențională sau formală." (pag. 112) Nu e de crezut, totuși, că arta palindromului se poate preschimba, la vedere, într-un asemenea spectacol cu public. Și nici că Șerban Foarță, de
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
amintea că fusese altfel. Îi ziceau Bhaar și, câteodată, Bahhar, care însemna a umbla pe mare și în niciun caz nu era un nume. Uneori, îi spuneau doar Bab, care în arabă însemna poartă, și care, oricum, nu avea vreo noimă. Doar bătrâna bucătăreasă o striga Darrielle, cu un nume de asemenea inventat, pe care îl pronunța gutural, în arșița încremenită a curții. Când hrănea curcanii și iepurii de deșert, pe care Mehria îi prinsese în cuști, o chema să-i
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
din punctul meu de vedere problema este artificială, atunci trebuie discutat pe canale diplomatice și prin dialog politic, nu prin declarații publice. Prin declarații publice niciodată nu se va rezolva nimic, doar conflictul va crește absolut inutil și fără nicio noimă. Prin declarații belicoase, deci, nu se poate rezolva așa ceva și chiar nu văd sensul unei astfel de declarații. În rest, eu repet, trebuie calm, liniște și discuții între oficialii români și cei ai statului ungar, dacă cineva crede că există
Hunor: Ar fi ca în Cascadorii Râsului o declaraţie a Parlamentului despre steagul secuiesc by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39305_a_40630]
-
să se ia la trânta cu el - sunt tineri și cu forțe proaspete. Ultima bătălie ce tocmai s-a dus, fără să se fi încheiat, va fi consemnata de istorie că una crâncena. O bătălie grea într-un război fără noima, absurd și exasperant pentru cam toți contemporanii lor (zic „cam toți” pentru c-or fi poate și unii ce au fascinația uratului...). Lupta s-a-ncheiat ca să continue, iar acum combatanții se ciorovăiesc pe victorie, cine a câștigat, unul sau celălalt...Însuși
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
ațintești La lucruri, la asprimea lor, cuminte, Vei înțelege că-ai încremenit; Ești stei de piatră neînsuflețit. Obsesie Când recitesc în gând câte-o poemă, Nu știu de-am scris-o eu și mi se pare Ermetică, aridă, îngăimare De noimă văduvită, anatemă. Un osândit mă socotesc și cred Că vorbele-mi ființe sunt ciudate: Bărbați chirciți, femei încovoiate Ce vor să mă ucidă. Se reped De pe birou la mine, dintre file, Mă împresoară, mintea-mi răvășesc Ca-ntr-un coșmar
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
să se gândească la relația unui lucru cu altul. Acest film avea aceeași relație cu filmul original pe care o avea și filmul original cu experiența reală, trăită. Era abaterea de la abatere. Filmul original era ficțiune, acesta era realitate. Fără noimă, s-a gândit, dar poate că nu. Ziua se scurgea în continuare, tot mai puțini oameni intrând, apoi aproape nici unul. Nu-și dorea să fie nicăieri altundeva. Întunecat, lângă acest perete. Felul în care încăperea pare să alunece pe șine
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
măreț, penibilule!”. Frecvente sunt și pastoralele, cu tot limbajul lor ofilit, readus în actualitate nu fără oarecare satisfacție polemică. Doar că, așa cum era de așteptat, nimic nu e ceea ce pare. Căci toată această reîntoarcere la esențe n-ar avea nicio noimă - în afara unei crase lipse de gust - dacă n-ar fi contrabalansată de un imaginar cotidian la fel de bine conturat și de o atitudine mucalită. Vlad Moldovan e singurul poet de azi care se poate întreba cu aceeași naturalețe despre viață, spirit
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
aripi! Virgil se înroși pînă-n vîrful urechilor și se opuse cu cea mai mare îndîrjire: Ragi ca un vițel tras de coadă!... De unde ai scornit tu asemenea minciuni gogonate?... Ce am eu cu Ilinca? Nu vezi că vorbești fără nici o noimă? Nu tu ziceai mereu că Vlad are ce are cu Ilinca? Acum o-ntorci? Ba n-o-ntorc deloc, stimabile, hai să fim serioși!... O fi avînd Vlad ce-o fi avînd cu Ilinca, și Bărzăunul închise dintr-un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Când să dizolve în el o lingură de ciocolată, Alioșa i se atârnase deja de picior, în torcând spre el o privire cârpită și albastră pe la colțuri. O voia pe maică-sa. Dominique intră în bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul cu mălai în cuiul de după ușă și-și șterse palmele de șorț, în timp ce Ivan își hrănea deja conștiin cios fiul, cu biscuiți muiați în lapte. Iar îi dai ciocolată? zâmbi ea, mângâind creștetul copilului. — Are și puțină scorțișoară
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și-a recăpătat auzul. Simțurile. Puterea de a-și îngâna numele. Frica de moarte. Dorința de moarte. Vanitatea de a-și pipăi chipul, căutând să cuprindă, cu mintea, dezastrul. Singura scăpată întreagă, de la cot la degete, mâna stângă fâlfâie fără noimă în aer, până la obrazul neras al lui Musa. Pentru că el e acolo. Mereu acolo. Încercănat și slab. O veghează neîncetat pe străina care moare. Trupul ei, așa cum l-a cunoscut el, nu mai e. Musa abia dacă-și mai aduce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sens, — O să fie bine. Ai răbdare! O să fie bine. Ea însă, nu are răbdare... Dominique își aduce aminte drumul înapoi, spre casă, ghidonul albastru al bicicletei, deja puțin scorojit (O să-l colorez cu creta, i-a trecut prin cap, fără noimă. Ea a închis gândul, grijuliu, într-una dintre cutiile de pălării și l-a vârât și mai adânc, sub pat, să nu-l audă copilul), flecăreala lui Alexandre, găinile (Sunt puii de-acum doi ani, Ivan, puii de-acum doi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lei de metrou. SĂ NE IUBIM ORGANIZAT! Intră, bă, balcanicule, și tu în rândul lumii civilizate, îmi șuieră înveninat o voce din ecranul teveului, năpădindu-mi scărița și ciocănelul. Te iubești de atâtea secole complet anapoda, de-a valma, fără noimă, dezlânat, cu pauze inexplicabile de simțire, pretinzând că iubirea e lucru mare și de când lumea și că doar nu te-oi apuca tu acum s-o reinventezi. A trebuit să vină alții să te scoată din papucii tăi uzați și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
băncuță și ferit de soare, gândi că viața este minunată. EXERCIȚII DE ELUCUBRISTICĂ Nu-mi amintesc exact cu ce simțăminte am depășit și în seara aceea, ca în mai toate după o zi fructuoasă de lucru, dar complet lipsită de noimă, bătălia cu mine însămi în fața căreia mă văd pusă de fiecare dată când, la ieșirea stației de metrou Mihai Bravu, constat că scările rulante nu funcționează. Pesemne că oboseala își scosese din nou colțișorii de lapte gata să se carieze
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
citite și abia apoi numărate... De crezi în ceea ce faci, mergi neabătut mai departe, chiar dacă realitatea crudă nu e tot atât de „roză” ca-n visele tale! În viață există un început și un sfârșit. Nu uita începutul de vrei să înțelegi noimele sfârșitului! De multe ori în cărțile scriitorilor adevărați (că mai sunt și scriitori „închipuiți”...) afli mai multă istorie adevărată decât în toate tratatele savante ale istoricilor de profesie! Ești condamnat la uitare dacă nu lași în urma ta un semn de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
spus Încântați că e un bun personaj de roman. Nu era decât un rătăcit pedepsit de viață fără motiv, și nu avea nimic de a face cu literatura, iar episodul de mai de vreme dovedea clar că vorbele lui fără noimă nu exprimau decât Întunericul din sufletul lui, Întuneric gros, asasin. Oamenii frumoși pe care Îi cunoștea nu făceau litera tură - o, scriitorii nu sunt frumoși decât văzuți de departe. În fond, geniul ălora care au geniu, Își zicea, e bolnav
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
insignifianți atunci când se apropiau de rafturile acelea înalte până în tavan. Tonele de mărfuri mi-au transmis senzația unui preambul al cataclismului final. Iar oamenii, indiferent de vârstă, se mișcau într-un dute-vino nebun, împingând coșurile și aruncând în ele, fără noimă, orice produs. Ca și cum aceea ar fi fost singura lor șansă de a mai rămâne în viață. Un corn al abundenței, mallul. Babilonul. Construit pe pământ de mâini și creiere diabolice, pentru ca oamenii să-și satisfacă setea și foamea. Poftele carnale
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
spuse, ca o eroină de roman americană: "mâine e o nouă zi. Am să văd ce-o să fac mâine!" Când se trezi, își luă cheile și plecă în oraș. Merse pe străzi și bulevarde, când la dreapta, când la stânga, fără noimă, aiurea. În timp ce mergea, își spunea: Am intrat în acest loc fără să vreau, fără să știu. M-am simțit stingherit în acest apartament, fără să-mi dau seama de ce. Am intrat în viața ei, fără să vreau. Am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Edward Mîini-de-foarfecă. Acolo mecanismul-marionetă dovedea existența unui suflet prin emoția estetică. Aici lucrurile stau exact invers, arta posesorului unui frumos set de brice de argint este coborîtă de pe piedestal la josnica întrebuințare a criminalului în serie care execută fără nicio noimă oameni nevinovați. Helena Bonham Carter în rolul doamnei Lovett, marionetă cinică, rememorează pentru noi rolul ei de experiment tragic, Elizabeth, viitoare soție a lui Frankenstein (1994) din filmul omonim al lui Kenneth Branagh, fabricată in extremis de ucenicul vrăjitor și
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
căluș pe măsura țipătului ce se zbate să-ți scape". Cîteva soluții colaterale ale accesului la limanul expierii care ies din sfera normalului apar evocate ca un simptom al deznădejdii ce pune stăpînire pe scrib: "Eu scriu vocabule a căror noimă îmi scapă; în genunchi stînd, sub cea mai cumplită presiune / la care a fost supus vreodată un scrib" (Hans Burgkmair: "Sfîntul Ioan la Patmos"). Orbirea și nebunia, infirmități pentru omul obișnuit, nu reprezintă oare tainice șanse soteriologice?" În timp ce duhul se
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
lenevind la soare și, vorba lui Eminescu, "arsă de clipele/ stării pe loc", e-o strofă din parodia "originală" după Viața la țară a lui Depărățeanu: "Cînd se ia cîte-o măsură,/ Lumea-njură/ Pe agentul sanitar/ și-l întreabă fără noimă:/ - Ce-ai cu noi, mă?/ Pentru ce să dăm cu var?...". Sau trecerea bucolică a unei cete de lăieți, la Coșbuc, ajunge, la Topârceanu, prilej de-a arăta înfruntarea, comică, a două omeniri: "S-a oprit lîng-o poiată/ Un țigan
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
personajului principal, Nikki Grace, care este absorbită destul de repede într-o viață paralelă, într-un trecut din care-și amintește frînturi. Apariția Juliei Ormond în rolul lui Doris Side este oarecum inedită, dar gratuită, un personaj secundar, fără prea multă noimă, în schimb regizorul are un fler extraordinar cînd trebuie să selecteze monștrii femeli din specia hoaștelor, a harpiilor. Excelentă este apariția prezentatoarei de televiziune Marilyn (Diane Ladd) la emisiunea Marilyn Levens Starlight Celebrity - pe actriță o putem vedea și în
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
la altul al Americii, de la un chef la altul, de la o cafteală la alta, de la o despărțire la alta sau se plimbă ore în șir cu metroul. Sau Denis Johnston cu Jesus'Son și farmacopeea psihedelică a unei rătăciri fără noimă. Ce altceva este vagabondul Randle P. Murphy, personajul principal din Zbor deasupra unui cuib de cuci, cartea lui Ken Kesey, ecranizată memorabil de Milos Forman, decît un ciudat care hoinărește într-una și de bunăvoie intră într-un azil de
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
au respirat aerul Demonului; iar lucrurile încep să iasă din rosturile lor, printr-o drăcească trepidație. Privirea naratorului e deodată obosită și tulbure, episoadele ce urmează fiind văzute ca printr-un geam murdar. Faptele se succed, de acum încolo, fără noimă - și cu o lentoare exasperantă. Distanța dintre subiectul cunoscător și obiectul descris va apărea, de multe ori, ca înșelătoare. După ce a obținut, cu rezultate atât de bune, efectul de real, romancierul procedează, cu o comparabilă dexteritate, la alterarea lumii create
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]