863 matches
-
orașe. în Asia, unde se află în continuare partea cea mai importantă a bogățiilor lumii, continuă „hora” imperiilor: mongolul Genghis Han, apoi turcul Tamerlan edifică imperii imense, care se întind de la Pacific până sub zidurile Vienei. Le conduc tot ca nomazi, prin mijlocirea forței și a fricii, copleșind demografic și economic lumea, băgând groaza în europeni, care se așteaptă ca în orice clipă să vadă aceste imense armate apărând la orizont. Apoi această primă formă de organizare negustorească șovăie: insecuritatea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fi cea mai longevivă formă comercială din toate timpurile. Totuși, descriind această perioadă, cărțile de istorie vorbesc mai mult despre soarta monarhilor decât despre cea a bogățiilor. în 1644, Imperiul de Mijloc continuă să fie prima putere economică mondială, când nomazii manciurieni răstoarnă dinastia Ming și întemeiază dinastia Qing, mutând de astă dată capitala la Beijing. împărații Qing vor rămâne la putere timp de două secole și jumătate. în același an, în Franța, regele Ludovic al XIV-lea urcă pe tron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și care, de atunci, a intrat în mai multe limbi), dispozitive miniaturizate în stare să rețină, să stocheze, să trateze și să transmită informația - sunete, imagine și date - cu o viteză foarte mare. De ce „obiecte nomade”? Așa cum s-a văzut, nomazii transportă dintotdeauna obiecte în stare să-i ajute să suporte vicisitudinile călătoriei; primul dintre acestea a fost, fără îndoială, o piatră cioplită, un talisman, apoi au urmat focul, îmbrăcămintea, încălțămintea, uneltele, armele, bijuteriile, relicvele, instrumentele muzicale, caii, papirusurile... Au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
instrumente de importanță majoră pentru noul nomadism: telefonul mobil și internetul. Ele se încetățenesc la fel de încet ca și calculatorul, dar succesul lor derivă din faptul că se interconectează unul cu celălalt. Pentru sedentari, ele constituie niște substituți ai călătoriei; pentru nomazi, sunt mijloace de a rămâne în contact între ei și cu sedentarii. Și unul, și celălalt permit pentru prima dată oricui să aibă o adresă neteritorială înumăr de telefon mobil sau adresă de e-mail). Primul telefon mobil nemilitar apare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
interesează de cele ale ultimilor monarhi de pe continentul european. Națiunile nu vor mai fi decât niște oaze antrenate în competiția pentru atragerea caravanelor aflate în trecere; modul lor de a trăi se va limita la puținele resurse aduse de acei nomazi care vor accepta să se oprească destul timp pentru a produce sau cumpăra ceva, precum și pentru a se distra. Țările nu vor mai fi locuite în mod durabil decât de sedentari - obligați să rămână acolo de frica riscurilor, prea fragili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
garantată de produsele de autosupraveghere, care îl vor face pe fiecare om să se considere răspunzător numai de propria sferă profesională și privată, fără să se supună, aparent, decât propriilor capricii - de fapt, normelor ce fixează exigențele propriei supraviețuiri. Pe când nomadul din primele societăți umane, ca și cetățeanul democrațiilor de piață, se supunea, așa cum am văzut, unui ansamblu de reguli complexe, expresie a multiplelor ambiții colective, cetățeanul hiperimperiului nu va mai fi supus clauzelor nici unui contract social. în situație de ubicuitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
volatilă, egoistă, precară și lipsită de griji. Arbitri ai eleganței, stăpâni ai bogățiilor și ai mass-media, ei nu-și vor recunoaște nici un fel de crez, nici național, nici politic și nici cultural. Se vor îmbrăca tot mai frecvent ca niște nomazi, revelând prin ținuta lor călătoriile făcute, protezele pe care le vor purta și rețelele la care vor fi conectați. Vor fi mecenații unor artiști multiformi ce vor amesteca formele de artă virtuală în care emoțiile vor fi suscitate, măsurate, captate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
regăsi printre principalii actori ai celui de-al treilea val al viitorului. La fel ca toate celelalte clase creative dinanintea ei, aceasta va exercita o influență determinantă asupra modului de viață al celor care se vor strădui s-o imite. Nomazii virtuali: de la sporturi la spectacolul în direct în imediata vecinătate a hipernomazilor îdar, de fapt, sub ei), circa patru miliarde de sedentari salariați și familiile lor vor fi, în 2040, principalii consumatori solvabili: „gulere albe”, comercianți, medici, infirmiere, avocați, judecători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Spectatorii își vor putea oferi meciuri on-line, putând pune față în față chiar mii de jucători. Marile competiții sportive, în primul rând fotbalistice, vor constitui piețe importante pentru „întreprinderi-circuri” organizatoare de spectacole. Imitatori și ei ai hipernomazilor, unii dintre acești nomazi virtuali vor îngroșa rândurile consumatorilor de droguri: alcool, canabis, opiu, morfină, heroină, cocaină, produse de sinteză îamfetamine, metamfetamine, ecstasy). Unele droguri chimice, biologice și electronice distribuite de „autoreparatori” vor deveni produse de consum de masă într-o lume fără legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și ea un loc important al jafurilor. Acestea se vor desfășura și de-a lungul drumurilor ce traversează deșerturile, precum și în cartierele populate ale marilor orașe din Sud și din Nord. Pirateria va continua să afecteze zonele turistice frecventate de nomazi virtuali. Tot ceea ce se deplasează va fi considerat de către pirați o țintă și, în același timp, o armă: avion, camion, tren, vapor și toate rețelele de comunicație. Pirații - religioși, nihiliști sau pur și simplu criminali - îi vor ataca pe sedentari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de a distruge niște pirați. Ei nu se vor crede proprietarii lumii și vor admite că nu sunt decât uzufructul ei. Vor fi gata să pună în practică virtuțile sedentarului îvigilență, ospitalitate, simț al termenului îndelungat) și pe cele ale nomadului îîncăpățânare, memorie și intuiție). în același timp, se vor simți cetățeni ai lumii și membri ai mai multor comunități; naționalitățile lor vor fi cele ale limbilor pe care le vor vorbi, și nu doar ale țărilor în care vor locui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
folcloric). Optimismul de redacție și cafenea, robustețea profesională trândăvesc tot mai late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adâncul de rai în care vrea să fie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Arături cu mărăcini Într-o toamnă timpurie Venetici ne sunt stăpâni Noi trăim în sărăcie Nici Vladimiri, nici Jieni Nu mai bubuie din flinte Cete de ipochimeni Ne conduc, dar nu au minte Peste câmpuri în neștire Vezi căsoaie de nomazi Construiesc, ce nesimțire, Și-n pădurile de brazi. Plai oltean din vremi trecute Cu recolte și păduri Ai ajuns pe neștiute Să fi i răvășit de furi. DESTIN DE TOAMNĂ Privesc jocul de culori al toamnei pustii De speranțe și
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
SOLEDAD Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bate ploaia în fereastră Vin corsarii de mă prad' În chilia mea albastră, Te quiero Soledad Și ascult cum cântă-ntruna Doru-n mine de nomad Ploile curgând ca runa Te quiero Soledad Noaptea viscolul cum sapă Apele ce nu mai scad Că s-a-nchis ultima trapă, Te quiero Soledad Referință Bibliografică: Soledad / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15
SOLEDAD de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364516_a_365845]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > NOMAZII CERULUI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 953 din 10 august 2013 Toate Articolele Autorului Mi s-au despicat cuvintele ca de un fulger în noaptea slăvită, de ele n-o să mă mai rog. Broboane de teamă taie
NOMAZII CERULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362860_a_364189]
-
înscris abia mă mai încape. În noaptea de cenușă eram steaua hieratică luminând oul universului. Nu mă poate influiența limba cuvintelor despicate unde norocul se simte ocolit. Zidul de piatră trece prin mine, de fiecare dată circulă pe el călări nomazii cerului de pază. Referință Bibliografică: Nomazii cerului / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 953, Anul III, 10 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NOMAZII CERULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362860_a_364189]
-
noaptea de cenușă eram steaua hieratică luminând oul universului. Nu mă poate influiența limba cuvintelor despicate unde norocul se simte ocolit. Zidul de piatră trece prin mine, de fiecare dată circulă pe el călări nomazii cerului de pază. Referință Bibliografică: Nomazii cerului / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 953, Anul III, 10 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
NOMAZII CERULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362860_a_364189]
-
nicăieri. Nu mai am în cetate/ nici casă, nici visuri, nici frați./ Sunt liber iar. Sărmană libertate,/ mai bine-am fi murit întemnițați., Andrei Ciurunga, „M-am întors nicăieri”, p. 212); jefuirea țării - cei care țin biciul, „stăpânii” sunt niște nomazi care n-au cum să iubească această patrie și valorile sale; contrastul dintre bogăția țării și sărăcia oamenilor, tocmai a celor care au luptat pentru apărarea ei (În țara unde crește pâine albă/ Și curge binecuvântat belșug,/ În țara munților
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
s-ar fi vorbit, era sigur acasă și repede, repede se ițea la balcon. Femeia, zărind-o peste gard și primind acceptul, intra în curte. De când făcea primul pas, devenea de-a locului, pregătită să uite pentru două-trei ore neliniștea nomadului. Călca grijulie peronul îngust de pe lângă zidul casei, ca să nu agațe cumva cu fustele-i largi frunzele florilor ce se rânduiau în stratul de pe dreapta. Apuca pe întâia alee de pietriș grosier ce conducea către acareturi - de fapt, o cămăruță de
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
zice pește, dintr-o mână de frunze uscate și câteva surcele de pe sub pometul curții, încropea un foc cât să-și încălzească vasul și bucățica de cositor. După ce isca izvor de căldură, își petrecea poalele pe sub picioarele îndoite și lua poziția nomazilor de mereu, rânduiți în jurul focului. Își mai scotea te-miri-ce scule cu care să pregătească dinăuntrul vaselor înainte să le-ncălzească și să le înnobileze cu alb-argintiul cositorului. Și făcea totul cu atâta râvnă, de-ai fi zis că executa porunca
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
cărți reiese, cred, și din dintr-un anume derizoriu. Întâlnim, așa, ca pe-un fapt aproape obișnuit, divers și profund, punctată nu o dată, însăși drama poporului evreu. Boaz spune meditativ, la un moment dat: „Așa e plămădit poporul patriei mele, nomadul așezat în vila din junglă, sau în apartamentul de bloc pentru care se îndatorează și el și părinții lui pe viață, născut sau poate blestemat să trăiască în provizorat”. Scriitoarea și cititorul trăiesc intens, cu pasiune, întâmplările povestite. Structura cărții
„VALOARE ŞI VIGOARE” – UN NOU ROMAN AL MAGDALENEI BRĂTESCU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367705_a_369034]
-
al acestor genuri de fariseism îmbracă forme deosebit de hazlii sau ironice, dar fiind de fiecare dată, la obiect. Dintre denumirile alcătuite de autor cu privire la tipologia fariseilor de pretutindeni, se remarcă următoarele: amărâtul-vesel, bun-de-gură, fosila vie, fratele-beton, hopa-Mitică, Morbus Sabaticus, sfântocul, nomadul, secătura batjocoritoare, smeritul-îngâmfat, etc. „În căutare de apreciere și aplauze” Fără a discrimina alte categorii de farisei, cele 24 de tipologii amintite reușesc să surprindă fenomenul „dublei personalități”, specific oamenilor ce se pretind a fi spirituali. „Isus Hristos era deranjat profund
FARISEII SECOLULUI XXI IN VIZIUNEA LUI PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367262_a_368591]
-
baluri de cristal ai fost regină. Prinți, de peste mări, la ușă ți-au bătut. Râdeau în soare sânii tăi carpatici. În părul tău se alintau, în cetini, brazii. Căta și cerul ochii tăi simpatici, În poala ta, se odihneau, sleiți, nomazii. Izvoarele curgeau în veselie, Pitrocind, în iazuri, chipul tău blajin Și pâinea caldă miresma-n câmpie, Strugurii, pe dealuri, lăcrimau în vin. Te prindeau în horă fete și flăcăi. Cântau și păsări să te-ngâne-n strună. Astăzi văd cu
NIMENI NU TE MAI VREA ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363644_a_364973]
-
pînzele lui Chagall niciodată gratuit, ci din străfundul fricii, la fel ca Young deși în felul său atingerea extremei e doar o chestiune de fond fără îndoială în Octombrie îmi vine să întorc spatele somnului pînă la nuanțele de gri nomad, o ceață palidă ca o pelerină ce se ridică ușoară, în vînt de augurium celui chemat să le pătrundă tainele și unde eu devine altul prin indiferența față de iluzie, totul desfășurîndu-se ca un ceremonial în tăcere și cu foarte mult
ACEASTĂ IDEE DE MINE ÎNSĂMI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364642_a_365971]
-
Ruști, Cămașa în carouri și alte 10 întîmplări din București Ana Maria Sandu, Omoară-mă! Bogdan Suceavă, Noaptea cînd cineva a murit pentru tine Dumitru Țepeneag, Camionul bulgar Daniela Zeca-Buzura, Demonii vîntului Rao Leo Butnaru, Ruleta românească Val Butnaru, Casa nomazilor din B Dafin Mureșeanu, Sosia Dumitru Popescu, Cîndva, după izgonirea din Paradis Semne Mircea Alexandru Petrescu, Poate ieri... poate mîine Tracus Arte Ioan Groșan, Un om din est Denes Ianos, Fleisz Cosmin Perța, Două povestiri Trei Stoian G. Bogdan, Nu
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]