152 matches
-
aventură american? (cre�nd �n acest scop, �n 1956, Asocia?ia Internă?ional? a Sociologilor de Limb? Francez? � AISLF � �mpreun? cu belgianul Henri Janne) ?i marile sistematiz?ri teoretice (durkheimismul, marxismul, structuro-func?ionalismul ?i structuralismul). Sociologia trebuia s? mai combat? nominalismul, determinismul, dogmatismul ?i � nu �n ultimul r�nd � istoricismul. Concep?ia să pretins realist? ?i pluralist? asupra socialului a urm?riț s? disting? diversele �paliere de profunzime� pe care sociologul trebuia s? le descopere, sub suprafa?a empiric? a fenomenelor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
culturale ale ac?iunii, �n al doilea caz. Dac? M. Crozier �i datoreaz? materialul conceptual al criticii sale la adresa birocra?iei, Boudon �l revendic? �n mod expres � at�ț pentru premisele individualiste pe care le-a decelat la acestă, pentru nominalismul s?u fundamental, c�ț ?i pentru demersul �comprehensiv� replasat �n cadrul utilitarismului anglo-saxon. �Individualismul metodologic� reanim? de asemenea pe Tarde antisociologistul, afl? �n Durkheim un practician timid al metodei comprehensive, recunoa?te lui Pareto intui?ia efectelor perverse ?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
spirituală a spaiului românesc, expresia manifestării plenare a ființei umane, pe dimensiunea sa creștină. Teologia imaginii Epistemologia Imaginarului se fundează pe logica contradictoriului, logica terțiului inclus, în contrapunct cu logica terțiului exclus care a dominat gândirea occidentală a pozitivismului, a nominalismului și a materialismului. Raportul dintre logos și mythos care guvernează tradiția filosofică și culturală europeană este mediat de un al treilea element, imago, specific logicii contradictoriului. Nu putem înțelege această ipoteză de lucru dacă nu facem apel la gândirea filosofului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
inteligentă a discursului puterii"808. În final, criticul subliniază caracterul de-sine-stătător al practicii critice, care, eliberată de orice legitimare care se revendică de la anumite criterii universaliste ale rațiunii, "celebrează propria dependență de contingență, de doxa ca temei al cunoașterii, de nominalism, care consideră că însuși temeiul înțelesului limbajului este doxastic și de criticism, privit ca act performativ"809. McKerrow declară că intenția retoricii critice nu este, nicidecum, cea de a delegitima alte tipuri de criticism, însă consideră absolut necesară apariția unei
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
mai bună concluzie a analizei fiecăruia. Traducere de Irina IONESCU Capitolul 2 Realismul Jack Donnely 10 Realismul este un termen folosit într-o varietate de moduri în discipline foarte diferite. În filosofie, el denumește o teorie ontologică opusă idealismului și nominalismului. "Realismul științific" este o filosofie a științei opusă empirismului, instrumentalismului, verificaționismului și pozitivismului. "Realismul" în literatură și cinematografie este opus abordărilor romantice și celor care promovează evadarea din realitate. În Relațiile Internaționale, realismul politic este o tradiție de analiză care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mod corelativ, disputa universaliilor, care s-a reaprins fără încetare între secolele al XI-lea și al XIII-lea, se referă la posibilitățile și limitele instrumentelor gîndirii raționale, mai precis genurile și speciile, în înțelegerea realității. Se poate spune că "nominalismul" manifestă deja o raționalitate autocritică, mai cu seamă în cazul lui William Occam (1300-1344), care nu conferă realitate decît lucrurilor individuale. Renașterea va elibera antagonismele pînă atunci virtuale dintre contribuțiile culturale creștine, iudaice, grecești, romane. Se operează în mod răsunător
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
real: spiritul vrea să se afle în corespondență cu lumea, elaborînd concepții care să îi corespundă. Evul Mediu nu este nicidecum o epocă "irațională", cum se credea în secolul Luminilor. Dimpotrivă, unul dintre curentele sale de gîndire cele mai originale, nominalismul, este animat eminamente de critica rațională a posibilității categoriilor generale ale rațiunii de a surprinde realul, care este întotdeauna unic și particular. Un alt curent de gîndire, care se dezvoltă odată cu tomismul, are la bază strădania intensă de a face
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
efectele lor sociale (capitolul de față), fără a avea de decis în privința existenței sau inexistenței "culturalului" în sine. Sociologul poate pur și simplu să constate că denumirea este o activitate obiectivă care are consecințe observabile, evitând astfel periculoasa dezbatere despre nominalism. Prezentarea noastră va fi efectuată în trei timpi: mai întâi, vom reaminti fecunditatea acestei perspective care, departe de a fi marginală, inspiră, conștient sau nu, majoritatea cercetărilor sociologice. Motivul este simplu: căutarea efectelor este total empiristă și se traduce în
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
la fenomenele de grup, în ceea ce privește densitatea, repartizarea, volumul și dinamismul acestuia. Pentru durkheimieni, morfologismul se substituie destul de ușor materialismului (marxist). Muzeologie: știință apărută recent (anii 1930) care studiază mecanismele muzeale: modul de selecție și expunere ale obiectelor, raportarea la public... Nominalism: doctrină filozofică apărută în Evul Mediu (la franciscanul William Ockham, pentru care Dumnezeu nu poate fi cunoscut). Neagă orice realitate obiectivă conceptelor generale asimilate semnelor, "cuvintelor". Privilegiază realitatea concretă, singulară și individuală (ceea ce se prezintă în fața propriei noastre experiențe). Obiectivism
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ei radicală, care presupune că lucrurile au o esență care trebuie precizată. Performativ: se spune despre orice credință sau reprezentare care are efecte practice. În lingvistica pragmatică, un discurs performativ produce efecte reale, posedă o eficacitate. Realism: în contra idealismului (sau nominalismului), presupoziția realistă consideră că lumea există independent de subiectul cunoscător. Reflexivitate: atitudine intelectuală constând în întrebări despre actul pe cale de a fi efectuat. Actorul social reflexiv își analizează acțiunea. Relativism: atitudine științifică urmărind să contextuali-zeze orice observație și să insiste
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Natură, 14, 20, 32, 44, 57, 61, 64, 68, 81, 103, 117, 137, 156, 186, 211, 213, 230-231, 236, 238, 252, 279, 306. Naționalitate, 79. Negare, 81, 265, 273, 280, 285-286. Negociere, 157, 210, 289, 293. Neutralitate axiologică, 75, 279. Nominalism, 60. Normă, 17, 28, 44, 48 92, 102, 166, 169, 182 186, 223, 226, 229, 240, 249, 293-296, 304-305. Notorietate, 177-178, 248-249, 254, 257-258. Noul val, 185. O Obiect, 9-10, 12-13, 22, 25-30, 40, 41, 45, 53-57, 61, 64-65, 67
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
din numeroasele dispute intelectuale care au punctat istoria gândirii Occidentale au reușit să încingă spiritele la temperaturi atât de incandescente precum "disputa istoricilor". Antecedente notabile sunt "problema medievală a universaliilor", care a divizat comunitatea medievală a filosofilor între realism și nominalism, și "cearta dintre antici și moderni", o dispută care, la rândul ei, a scizionat L'Académie française la sfârșitul secolului al XVII-lea. Disputa istoricilor germani se înscrie în prelungirea acestei lungi și fertile tradiții conflictuale a gândirii occidentale. Odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
riguroasă. Dacă există deosebiri, atestate prin nume, între entitățile identificabile la nivelul limbii populare și cele de la nivelul limbii literare, aceasta presupune faptul că, de fapt, obiectele lumii sînt date de limbă, iar nu de realitatea însăși, ceea ce face loc nominalismului și, desigur, într-un anumit grad, nominalismul este prezent în limbă, dar el nu este nici total, nici definitoriu, căci limba se raportează la realitate prin mijlocirea gîndirii. Prin urmare, deși tendința (mai ales la nivelul limbii literare unde se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
între entitățile identificabile la nivelul limbii populare și cele de la nivelul limbii literare, aceasta presupune faptul că, de fapt, obiectele lumii sînt date de limbă, iar nu de realitatea însăși, ceea ce face loc nominalismului și, desigur, într-un anumit grad, nominalismul este prezent în limbă, dar el nu este nici total, nici definitoriu, căci limba se raportează la realitate prin mijlocirea gîndirii. Prin urmare, deși tendința (mai ales la nivelul limbii literare unde se denumesc și noțiunile științei) este ca noțiunile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de origine latină (realis „real”), r. devine în Evul Mediu concept filosofic, iar în secolul al XIX-lea, sub forma réalisme (în limba franceză), și concept estetic. În filosofia medievală, termenul denumește unul din cele două curente scolastice: r. și nominalismul. Primul curent susținea, prin Anselm de Canterbury, Guillaume de Champeaux, Toma d’Aquino, că ideile generale (universalia) au existență obiectivă (universalia sunt realia); celălalt, reprezentat de Roscelin de Compiègne, Duns Scot, William Occam, atribuia universaliilor doar o existență nominală (universalia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
Carl Olson, The Fore-structure of Eliade’s Hermeneutics, „Philosophy Today”, 1988, 1-4; Marian Papahagi, O teorie comparată a literaturii, TR, 1988, 41; Al. Călinescu, Comparatism și poetică, CL, 1988, 11; Andrei Corbea, Poetică și comparatism, CL, 1989, 5; Cornel Moraru, Nominalism critic, VTRA, 1991, 11; Radu G. Țeposu, Un model românesc pentru ideea de literatură, „Euphorion”, 1992, 9-11; Sorin Antohi, Pentru cine scrie Adrian Marino?, „22”, 1993, 32; Gheoghe Crăciun, Itinerar spiritual, F, 1993, 12; Matei Călinescu, Însemnări despre evadările... lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
pe parcursul secolului al XX-lea (creștin-democrație, ideologiile totalitare, ideologiile contemporane) > Cuvinte cheie: liberalism, legea naturii, starea naturală, contractul social, imperativ categoric, piață liberă, stat minimal, sferă publică, sferă privată, libertate pozitivă, libertate negativă, individualism, egalitarism, universalism, meliorism, conservatorism, supoziții cognitive, nominalism, empirism, constructe mintale, inginerie socială, cunoaștere practică, cunoaștere tehnică, supoziții ontologice, supoziții morale, socialism, socialism utopic, socialism marxist, lupta de clasă, relații de clasă, dictatura proletariatului, comunism, creștin-democrație, autoritarism, totalitarism, autoritate, putere politică, ideologie fascistă, ideologie nazistă, ideologie comunistă, feminism
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
mai prompte soluții. Putem decela, totuși, preluând analiza realizată de Adrian-Paul Iliescu ideologiei conservatoare, câteva supoziții filosofico-politice aflate la baza acestui contruct intelectual. Este vorba, înainte de toate, despre supozițiile cognitive, care readuc în scenă atât tradiția logicii stoicilor, fundamentată pe nominalism, cât și tradiția filosofică britanică, marcată de prezența empirismului. Aceste elemente au conturat următoarele supoziții cognitive: a) neîncrederea față de abstracții impune distincția dintre tradiția continentală și cea britanică de gândire, arătând că dacă prima este una care se folosește de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
împărăția cuvântului, a imaginii, a sofismului. De aici se deduce că trebuie să se postuleze un al treilea principiu: realitatea este superioară ideii. Aceasta implică evitarea diferitelor forme de tăinuire a realității: purismul cu iz angelic, totalitarismul de tip relativist, nominalismul ostentativ, proiectele mai mult formale decât reale, fundamentalismele anacronistice, eticismele lipsite de îngăduință, intelectualismele fără înțelepciune» (EG 231). Aceste șapte pericole amintite de papa Francisc pot să devină - cel puțin ar trebui să devină - ghidul pentru o reinterpretare și o
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
atât din punctul de vedere al implicării personale pe calea sfințeniei, cât și prin implementarea unor structuri credibile de mărturie și slujire. Papa Francisc nu dorește de fel să ne menajeze și adaugă: Ideea ruptă de realitate generează idealisme și nominalisme ineficiente, care cel mult clasifică și definesc, dar nu stimulează» (EG 232). Episcopul Romei nu se mulțumește să dezvăluie pericolele și să recunoască boala, ci, în calitate de păstor, devine și medic, indicând remediul: «Trebuie să trecem de la nominalismul formal la obiectivitatea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
generează idealisme și nominalisme ineficiente, care cel mult clasifică și definesc, dar nu stimulează» (EG 232). Episcopul Romei nu se mulțumește să dezvăluie pericolele și să recunoască boala, ci, în calitate de păstor, devine și medic, indicând remediul: «Trebuie să trecem de la nominalismul formal la obiectivitatea armonioasă. Altminteri, adevărul este manipulat, ca atunci când gimnastica este înlocuită prin cosmeticale» (EG 232). Acest termen, «gimnastica», trebuie luat în serios, căci în realitate face referință la un principiu fundamental al tradiției - în special al aceleia monahale
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
derivă termenul "postmodernism". Totuși care fenomene, practici, artefacte etc. sunt concepute drept "postmoderne" este în sine o funcție a asumpțiilor teoretice care denumesc anumite lucruri "postmoderne", iar pe altele nu"195. Această abordare teoretică pare a fi o formă de "nominalism", care vrea să atragă atenția asupra faptului că mulți autori investesc cu realitate anumite concepte și constructe teoretice pe care le-au utilizat cu scop explicativ în cadrul discursului lor. Consider că Kellner și Best, ca să-l parafrazăm pe Russell, doresc
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
indiciu asupra a ce este această ontologie și cum să o abordăm. Munții sunt construcții sociale accesibile nouă ca munți. Am ajuns aici la vechea dispută filosofică între realism, pentru care lucrurile există independent de percepția noastră asupra lor, și nominalism, care argumentează că etichetele pe care le atașăm lucrurilor le fac inteligibile pentru noi ca lucruri; în afara acestor etichete sau denumiri, lumea este totalmente lipsită de semnificație. Putem concluziona că socio-constructivismul este divizat astăzi de o formă modernă a acestei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Buddha. Exist] și alte interpret]ri posibile. Cert este c] Daode-jing afirm] pur și simplu c] nici un enunț al unei metode nu poate fi eficace în permanent], deoarece nu poate preciza coerent concluzia constant] și practic] ce trebuie desprins]. iii. Nominalismul: metaetica formal] Importantă evident] acordat] denumirilor și limbii în doctrinele etice chineze a dus la o perioad] de analiz] detaliat] a acestora, în care au ap]rut trei școli de gandire. Una dintre ele susținea c] reforma în domeniul limbii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unitatea divină radiind în multiplicitate, etalîndu-și în univers posibilitățile de creație. Lumea e o uriașă (și indefinită) constelație în care pulsează aceeași lumină, preaîndepărtată Dar nu soluția de tip paradoxal a prevalat în modernitate, ci una mai confortabilă pentru rațiune. Nominalismul și Reforma au exaltat distanța dintre cele două sfere, neasemănarea lor, pe care spiritul omenesc era incapabil să o îmblînzească. Pentru gîndirea de tip nominalist, spectacolul cosmic și social nu mai reflectă atît logosul divin, cît mai degrabă o transcendență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]