701 matches
-
insidioasă & mai etajată, a comunismului din epoca Ceaușescu. Or, o atare analogie se infirmă din capul locului. Nu numai că una și-a asumat deschis numele, iar cea de-a doua l-a disimulat sau chiar l-a negat cu nonșalanță prefăcută, nu numai că una sancționa exclusiv presa în baza unui criteriu al autonomiei politicului, iar cealaltă ajunsese până în măruntaiele cele mai inefabile ale literaturii, nu numai că într-una dominant era cultul unei persoane publice, iar în cealaltă o
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
al lui Andrei Oișteanu la cartea lui Ted Anton, Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu. Studiul este reprodus și în acest volum și acum, la recitirea lui, mi-a sărit în ochi o pistă peste care am trecut cu oarecare nonșalanță la lectura inițială: dosarul lui Culianu de la CNSAS. Dacă, așa cum se presupune, profesorul a fost ucis de elemente ale fostei Securități, firesc ar fi ca la CNSAS să existe un consistent dosar de urmărire și indicii clare că Ioan Petru
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
fost așezată mai târziu într-o montură argintată în Constantinopolul creștin. Adusă la Veneția, este adăugată tezaurului sacru de la San Marco. Încercând să reînvie antichitatea din vremea apostolilor, să construiască imagini cât mai "verosimile", pictorii Renașterii venețiene au folosit cu nonșalanță elemente împrumutate din Orientul contemporan, dominat de musulmani... Caractere îmbrăcate în veșminte islamice apar ca martori la evenimente din calendarul creștin... Inscripții cu caractere arabe figurează ca decorații pe robele sfinților catolici... Într-o pictură reprezentându-l pe Sfântul Ștefan
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
Cu recentă voie de la recentul Putin. După interdicția de fată mare a elțînismului total depășit. Trilurile cam crispate ale rrromânului Vadim. Varlaam, fondatorul, canonizat, de candidatul Daniel, în prezența președintelui și premierului. La Secu. Poeți de vîrsta a treia, mimînd nonșalanța vulgară a celor tineri. Becali crucindu-se. Becațe. Sau becaține. Avalanșă de juni în galerii. De o expresivitate excepțională. Chiar dacă programat teribilistă. Unul, un prostănac de colosal talent, face loc între compozițiile sale unor glumițe cu schepsis antimonarhic: colac de
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
văzut, de pe chei, panorama, ți-ar face trebuință un vapor, carevasăzică un bilet. In spate, coada se-ngroașă. In față, vînzătorul vorbește la telefon. Cu soția - conversația se aude prin geam. Gesticulează, cu urechea lipită de portable, și cu o nonșalanță care-ți taie din rădăcini indignarea răsăriteană. Bați în geam: Moment! Și momentul mai durează cinci minute. Termină, zîmbește: Je m'excuse... Și lumea e din nou la locul ei. *** Românii. După ureche, ai zice că sînt über alles. Mai
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
mai întâi o luăm prin dreapta pe dincolo de crâng, s-a încăpățânat Hamsterul Colțos. Ba nu! Ba da. Dar poate e mai bine să mergem drept înainte, și-a dat cu părerea și Portocala, care crănțănea semințe, impasibilă, aruncând cu nonșalanță cojile în iarbă. Să crezi tu că mergem la întâmplare, i-a răspuns Ghidușa. Așa, mai bine nu mai mergem deloc! Ia nu vă mai certați, am intervenit și eu. Dacă Ghidușa spune că e bună harta, o să încercăm să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E timpul, prin urmare, să îi lăsăm siestei libertatea de a tranșa lucrurile în locul nostru. * „Nu vă legați de imbecili, ar fi scris Îngerul cu litere de aur pe frontispiciul lumii moderne, dacă această lume
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lucrurilor în viață; dar ce victorie mai plină decât să alegi ieșiri din realitate care să te lase în urma lor zadarnic, liber adică? Aidoma, trecerea trupului printr-o rană, când umple un timp cu o suferință, apoi de uitare, cu nonșalanța care concediază timpul. Singurele mele argumente, aici, urcă din bizara credință că tot ce se rostește pe pământ este adevărat în raport cu ceea ce nu este omul. * Nu peste multă vreme el nu va mai fi un ratat, ci un mort speriat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Cât să mai fie până când vom ajunge să auzim strigându-ni-se de la tribună: „contrariul cetățeanului este omul“? * Proștii au dobândit conștiința unei superiorități inextri cabile - aroganța, rânjetul și disprețul poartă în spate întâietăți cu mult mai palpabile și carnale, nonșalanțe de un infantilism atroce, injurios, tribal: sunt din ce în ce mai mulți, mai solidari, o pepinieră gigantică de miraculoase instincte și complexe, inedite, sofisticate, operă a unei strategii subconștiente cu infinite nuanțe, toate pretinzându-și „drepturile“ și mobilizându-se în cea mai „democratică
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Tristețea că mai toți, obsedați de și suferind pentru o situație materială într-un cotidian care îi oprimă, îi îmbolnăvește, se roagă pentru ca starea aceasta de lucruri să dureze la nesfârșit și să nu li se întâmple cumva să pățească nonșalanța divină, care ne-ar idiotiza pe toți, salvându-ne. Uităm că modelul de om a fost chiar idiotul divin. * Aberant de multe cărți uitate, ignorate, alcătuind o bibliotecă a nedreptății. * Destinele lipsite de miraj comportă arta devastatoarei conștiințe a corectitudinii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
I. Arcimboldo, între hermeneutică și textualism Apropierea de pictura lui Ion Gheorghiu nu poate fi, însă, eficientă, fără o apropiere prealabilă de Arcimboldo, unul dintre pictorii cei mai discutați și disputați de către curentele artistice nonconformiste. Literaturizat în exces, privit cu nonșalanță turistică sau analizat cu minuție de entomolog, asimilat unei viziuni magice sau unui hipertehnicism retoric, plasat în zona periferică a simplului alegorism sau în aceea mai înaltă a esotericului, Arcimboldo continuă să incite prin refuzul său de a se lăsa
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
n-au ce căuta în vreun top valoric, dar pe care stricta acoperire istorică le așază în paginile unui volum cu vedere dincolo de '89? Cinci ani și mai bine au trecut din momentul în care Dan C. Mihăilescu înțelegea - cu nonșalanța pe care o practică excelent - cum literatura se debarasează, treptat, de pomelnicele convenabile și împăciuitoriste. Cum subtilitatea analizelor nu e determinată de greutatea indexului. Cinci ani mai importanți - fie și numai prin aceasta - decât tot postceaușismul.
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
ale acestora din urmă. Paradoxul liricii Marianei Codruț - dacă se poate vorbi de așa ceva - este acela că deși oferă o consistentă senzație de déja vu (ca modalitate de construcție a poemului, dar și prin intertextualitate) poezia încalcă până la urmă cu nonșalanță toate regulile generaționiste fiind, în final, destul de greu de clasat. Nu este mai puțin adevărat că hibridul textualisto-vitalist produce efecte poetice dintre cele mai notabile, grație sensibilității câtuși de puțin comune a autoarei. Micuțul volum Ultima patrie (mai degrabă o
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
tot periplul acestei cărți, nu se lasă povestit, vândut în cuvinte? De ce îmi alunecă el de fiecare dată din mână într-o baie de spumă și se topește acolo încet, în insubstanțialitatea unei revelații? El e lumina care asediază cu nonșalanță toate capacanele și nu poate fi prinsă. E poezia." (p. 311) Fără a fi cea mai bună carte a Norăi Iuga, Săpunul lui Leopold Bloom este un roman fundamental în bibliografia acestei autoare greu de clasat. El conține toate cheile
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
al secolului XX, după cum reiese din relătările lui Mihail Sebastian. Deși un susținător al mișcării legionare și al Germaniei naziste în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, nu a încetat să viziteze frecvent artiști evrei, în fața cărora își susținea cu nonșalanță teoriile antisemite. Îi considera pe evrei vinovați de toate relele din România și credea că își merita soarta. Antisemitismul său este ilustrat de o întâmplare, notată tot de Sebastian. După ce un nou tren cu deportați evrei a plecat, nu se
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]
-
Guevara Occidentului și Vestul sau Nordul imperialismului sălbatic. Aproape întreaga tumultoasă carieră fotbalistică a lui Maradona este pusă de Kusturica sub semnul revoluției anticapitaliste și antiamericane. Dacă n-ar fi fost fotbalist, ar fi fost un revoluționar" chiar spune cu nonșalanță regizorul, transformându-l pe Maradona într-un Guevara al fotbalului devenit între timp cea mai eficace armă politică, când Maradona marchează acel faimos și dramatic gol cu mâna în 1986, în sferturile de finală ale campionatului Mondial în meciul contra
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
acceptată, a unui om bine... Cartea doctorului Colonaș nu e o demonstrație in abstracto, ci o călătorie la brațetă cu un personaj aproape simpatic, care gafează aproape cuceritor, trecînd prin saloane, așezîndu-se și ridicîndu-se de la masă, plecînd în voiaj cu nonșalanța omului căruia lumea, cu regulile ei pisăloage, nu-i pune probleme. În urma lui, părintele-autor, care adună cu răbdare oale sparte, arată, în italice, unde și cînd s-a greșit. Dacă ar fi ecranizată, cartea lui ar semăna cu atît de
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
și negri. Gura frumos arcuită și sprincenele rare. Părul Îl purta prins În „coadă de cal”, gâtul Înalt și niște urechiușe ... Ochii băiatului, dar și ochii minții căutau asemănări și deosebiri cu Marinița . Erau suficiente și mai era și acea nonșalanță și naturalețe În gesturi: Nu sta acolo, vino lângă mine să putem vedea scrisul! Ce ești așa timid, eu nu am mâncat pe nimeni până acum, crezi că am să Încep chiar cu tine?!, zise fata Închizând un ochi doar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
an. Singura direcție în care ne-ar mâna nemții ar fi... Dar nu mă pot pronunța, fiindcă rușii au un tratat de neagresiune cu Germania. Și în acest caz... Dar pentru nemți nimic nu-i imposibil. Ei au încălcat cu nonșalanță orice tratat. Astăzi l-au semnat și mâine... Dar ce spun eu mâine? Până în seară l-au uitat... Va să zică e posibil să intrăm din nou în foc... Dacă mă gândesc bine, nemții au găsit momeala cu care să ne atragă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
frenezie, de Încântare ce mă Învăluie asemenea unei muzici atunci când sunt În preajma ei. „Taci!” Nu mai suport nici un cuvânt În plus. Am trântit receptorul, lăsându-mă pradă furiei. „Ce tupeu!” Îmi repetam sugrumată de revoltă. Să-mi povestească cu atâta nonșalanță despre „ea”... Ce ofensă! Am fost doar la un pas de a-mi mărturisi sentimentele cele mai profunde, mai adevărate. N am reușit... În schimb, simțeam cum mă mistui lent la flacăra dureroasă a neputinței. Vedeam limpede, cum tot ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și te bucuri de ea, dând tot ce ai mai bun și mai caritabil din tine. Nu sunt o fire morbidă, dar, atunci când moartea mi-a zâmbit iscoditoare și ispititoare, nu am putut decât să-i întorc zâmbetul cu multă nonșalanță. Fără mustrări de cuget, în fiecare noapte mă culc cu moartea în pat, căci viața fără a fi însoțită de moarte, ar fi destul de singuratică, cu toate că nimeni nu s-a născut să-i ducă dorul sau să-și pună ceasul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de rost...! Înțelese, totuși, că nu o va scoate la capăt cu el, așa că renunță pentru moment la revistă (Împrumutată de la o colegă doar pentru o zi) și privi la o fotografie mai veche, pe care copilul io Întinse cu nonșalanță. Aici!? Aici este, știi prea bine, când tu nu erai Încă pe lume și noi vorbeam despre tine că oare cum va fi când vei fi și tu cu noi, Îi spuse ea oarecum amuzată de figura lui absorbită. Iar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a trăi sentimentul acesta la nesfârșit mă Împing Înainte, risipind În mine un val de senzații nebănuite. O dorință aprigă. Cu spinarea Încordată, mă apropii de bucătărie furișându-mă șerpuitor pe lângă pereți, privind iscoditor spre lucrurile care-mi afișaseră cu nonșalanță o răceală care m-a durut ca o trădare, Încercând să nu fiu surprins. O rază de lumină din soarele după-amiezii poposește o clipă pe umărul meu, aurindu-l majestuos. Strâng cu putere coada de lemn a ciocanului greoi, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
uită la mine cu figură interzisă, îngăimând: "Da, de la coana Ivenița...". " Nu v-am băut-o și pe asta, cum am făcut săptămâna trecută. Îmi cer scuze! Habar n-aveam, pe atunci, despre ce e vorba.", am făcut eu cu nonșalanță, în timp ce-mi îmbrăcam canadiana și-mi îndesam pe cap șepcălia. Se cam blocase. Înainte să ies, i-am aruncat, tot zâmbind: "Să nu uit! Salutări domnului Vijulie! O zi cât mai bună, tanti Cateluța!". Nu mi-am putut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Înnora, iar ziua se Înfășurase Într-un vânt diafan. Sprijinit cu spatele de peretele din sticlă Întunecată al clădirii unde se afla sediul companiei Banca di Roma, scrutând Împrejurimile de sub cozorocul său de plastic, un bancomat scuipa bani cu o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun deget să-i fi apăsat tastele pentru a forma codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]