219 matches
-
productive, confecționate de meșteri specializați în metalurgie. A doua perioadă a epocii metalelor, epoca fierului, care cuprinde perioada numită Hallstatt (800 - 450 î.Hr.) și a doua, numită La Tène (450 - sec I î.Hr.) corespunde separării și consolidării în teritoriile traco-getice nord-dunărene care se întrepătrund cultural cu elemente ale culturilor scitică, celtică și greacă. Epoca fierului este mai puțin studiată în zona Colinelor Tutovei, în schimb perioada corespunzătoare provinciei romane Dacia (sec. II-III d.Hr.), suficient de bine reprezentată prin monede, tezaure
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întreg teritoriul est-carpatică și, în general, produsele agrare, animalele, pieile, blănurile, brânzeturile, mierea, ceara. Existența unor tezaure monetare, dar și a monedelor bizantine izolate, de bronz sau aramă, dar și din aur - dovedește legătura permanentă dintre Imperiul bizantin și teritoriul nord-dunărean, atât în ce privește legăturile economice, cât și cele spirituale, religioase. Legături economice și confesionale s-au stabilit în primul sfert al mileniului al IIlea d.Hr., cu Rusia Kieviană, cu Ungaria, cu state mai îndepărtate, dar aceste relații sau amplificat numai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rezultatelor comunicate oficial) și a drepturilor opoziției de a se exprima verbal și în scris. Situația mult mai dificilă a României în comparație cu Bulgaria îl determina pe Ethridge să propună un set de soluții care să amelioreze viața politică din țara nord-dunăreană: încurajarea regelui, încurajarea inițiativelor locale, încurajarea unei crize politice care să ducă la formarea unui guvern „mai acceptabil”, exprimarea nemulțumirilor față de represiune, manifestarea interesului față de legea electorală în scopul desfășurării alegerilor libere. Cât privește atitudinea față de URSS, Ethridge credea că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
602). -Relațiile complicate dintre Imperiul Bizantin, (unde limba greacă a devenit limbă oficială, începând cu sec. VII) și formațiunile politico-militare din Peninsula Balcanică, au avut drept consecință: o fragmentarea comunităților locale vorbitoare de latină; o despărțirea comunităților sud-dunărene de romanitatea nord-dunăreană; o formarea unor dialecte: dialectul daco-român (în România și R. Moldova), care are mai multe graiuri: oltenesc, maramureșean, moldovenesc; dialectele sud-dunărene : aromân, istro-român, meglenoromân. -Procesul de formare a poporului și a limbii române s-a încheiat până în sec. IX, (limba
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
de mențiuni făcute de umaniști, în care s-a vorbit despre spațiul românesc și locuitorii lui: o Poggio Bracciolini (sec. XIV), a fost printre primii umaniști italieni care au afirmat originea romană a poporului român; a constatat existența la românii nord-dunăreni a unei tradiții referitoare la descendența lor dintr-o colonie fondată de Traian; o Flavio Biondo afirma despre românii cu care se întâlnise la Roma că „invocau cu mândrie originea lor romană”; o Enea Silvio Piccolomini (1405 1464), devenit papă
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
După cum arată în prefața, introducerea și postfața (istorică) a Dicționarului său aromân, autoarea a scris "despre aromână și despre Aromâni", pentru români, pentru aromâni. A fost scriata Matildei noastre, prietenei noastre, să unească romanitatea greco-balcanică cu cea din Țara Românească nord-dunăreană într-un singur nume emblematic: CARAGIU. Și să adune în el dragoste, suferință, onoruri culturale, academice. Și, întreagă, prețuirea noastră, plină de afecțiune și de nostalgii. La mulți ani, !
Tili by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14934_a_16259]
-
și de sursele literare, epigrafice, iconografice și arheologice cunoscute la momentul respectiv, oferind un tablou complet al Daciei romane (prin multiple referințe bibliografice), atât din punct de vedere al organizării administrative, cât și al prezenței și rolului armatei din provincia nord-dunăreană. Lucrarea lui Vasile Christescu a fost prima și cea mai consistentă sinteză de istorie militară din Dacia romană din perioada interbelică. Pe ansamblu, volumul a reprezentat și reprezintă un studiu orientativ, dar esențial, pentru istoria militară a Daciei în timpul administrației
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
românești o „greco-latinitate“ subiacentă. Teritoriul ocupat de armata romană - și civilizația urbană adusă de Roma s-au implantat în zonele care au aparținut întotdeauna Orientului Heladei, unei magna Graecia balcanice. Romanii și administrația lor au durat 165 de ani, grecitatea nord-dunăreană i-a precedat, au conviețuit cu ea, și i-a continuat! Nici slavii nu au reușit să schimbe prea mult preponderența elină. Invazia slavilor (sec. V-VI) și creștinismul adus de ei (sec. IX-X) nu au întrerupt legăturile cu Bizanțul
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
au reușit să schimbe prea mult preponderența elină. Invazia slavilor (sec. V-VI) și creștinismul adus de ei (sec. IX-X) nu au întrerupt legăturile cu Bizanțul. Prin Marea Neagră sau via terris de-a lungul Dunării, creștinismul originar al comunităților romanofone nord-dunărene au transgresat „zidul slavon“ (N. Cartojan) și au intrat în contact cu ortodoxia originară a Heladei bizantinizate. Aveau dreptate cei care ne considerau „latinii Bizanțului“ și N. Iorga (precum și alți istorici) care vorbeau despre români ca un Bizanț post-bizantin. O
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
cu rămăn, rămănime "Român nord-danubian", dar și deosebit de acesta. Se vorbește despre ficori armâni, de munțil'i armânești, o fată se mândrește a fi Armână di tu munți - dar asemenea identificări etnice generice par a fi târzii, create în medii nord-dunărene, unde apartenența la Aromânii din sudul Dunării devenea un atribut important.ț V. întrebarea principală pe care trebuie să o punem este: membrii acestor comunități romano- și românofone, care își atribuiau ei înșiși diverse nume locale (sau chiar generice), își
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
pp. 65-66), de bună seamă traduse din grecește. Toate aceste lucrări apăreau și erau circumscrise ariei balcanice - în care Veneția constituia o stea polară a civilizației Orientului. X. Ideea apartenenței la romanitate a venit, pentru Aromâni, ca și pentru Românii nord-dunăreni, din cultura germanică iluministă. începând din același sec. XVIII, Aromânii încep să emigreze spre nord, în Germania (Prusia) și în Austria: aceste două țări erau, atunci, în plină înflorire economică și constituiau teritoriile prielnice întâlnirilor culturale multietnice. Printre Aromânii care
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
naționalism românesc", expansiv, în Balcani, nu li psesc. XIII. Problema comunităților romanofone - românofone - constituie din ce în ce mai mult un element important - sine qua non - al întregii românități românești. De la conștiința identitară, etnolingvistică, până la imaginea istorică a originilor latino-romanice, comunitățile romanofone, atât cele nord-dunărene, cât și cele sud-dunărene, au avut de parcurs o vreme îndelungată, de secole. Un valoros istoric maghiar, ucis în revoluția din 1956, I. Tóth Zoltán 2001, p. 12, a arătat că ceea ce el numea �conștiința de neam" și... �conștiința națională
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
în revoluția din 1956, I. Tóth Zoltán 2001, p. 12, a arătat că ceea ce el numea �conștiința de neam" și... �conștiința națională" (rezultată din cultura unei elite intelectuale) a originilor latino-romanice, au evoluat aproape în același fel și la Românii nord-dunăreni din Transilvania. Și la aceștia, ca și la cei din sudul Dunării, conștiința alterității (față de cei din jur) s-a transformat, prin aceleași idei istoriciste ale originilor, în aspirații naționale. Alteritatea se definea prin latinitate, iar aceasta din urmă genera
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
etc.) - români (dacoromâni). Evidențiata sinonimie de noblețe de mai sus se datorează unei impresionante realități lingvistice și istorice din tot spațiul Pelasgo-Daciei îngemănat (după Reforma Zalmoxianismului din orizontul anului 1600 î. H.) cu spațiul Pelasgo-Thraciei, întrucât, valahii contemporani (atât cei nord-dunăreni cât și cei sud-dunăreni) sunt urmașii pelasgilor; etnonimul pelasg / pelasgi, în lucrarea multimilenară a legilor lingvistice, a devenit contemporanul valah (vlah) / valahi (vlahi), fapt demonstrat în studiile / lucrările din ultimele decenii, astfel: în etnonimul Pelasg - care a evoluat în contemporanul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dată de Sima-Vodă, să renunțăm puțin la linearitatea poveștii în favoarea construcției, întorcându-ne către - vă mai aduceți aminte? - Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul Broanteș și frumoasa țigăncușă Cosette. I-am lăsat ieșind călare din Țarigrad, oraș înfrățit firesc cu multe așezări nord-dunărene. Nu-i vom regăsi tot călare, ci șezând pe puntea corăbiei „Daimonia” aparținând grecului Ianis, unul din cei mai citiți negustori din Corint, a cărui iubire pentru Platon se vedea până și în felul cum umbla pe punte: măsurat, îngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
158 SURORILE ACETOSA Nimeni, dar absolut nimeni nu răspunse întrebării căpitanului Tresoro. Fiecare era ocupat cu înlăturarea și grabnica înghițire a ultimelor urme din sosul de lobodă ce mai adăsta în farfurii. Până și bunii noștri călugări, ale căror stomacuri nord-dunărene erau oarecum obișnuite cu desele năvăliri de foamete migratoare, păreau cuprinși de febra pofticioasă a celorlalți. Doar într-un târziu, una din cele două femei, ușor ciupită de vărsat, spuse: Ați pomenit adineauri, stimate căpitane Tresoro, un cuvânt care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
oamenilor legii în două spații culturale diferite, chiar opuse ca mentalități și atitudini. În România, milițianul a fost și este unul dintre cele mai disprețuite personaje din imaginarul colectiv, asociat frecvent cu fenomene precum mita, agresivitatea gratuită sau șantajul. Tablagiul nord-dunărean este o figură de bâlci, dovadă fiind interminabilele bancuri ce-l au ca erou, multe inspirate chiar din situații reale. Prin opoziție, polițistul nipon este unul dintre cele mai populare caractere ale vastului spectru social. Omawari-san, cum este acesta numit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vremea lui Justinian se păstrează fortificațiile de pe malul nordic, necesare apărării. El restaurează complet linia Dunării: în Dobrogea (Sciția), sunt restaurate Ulmetum, Aegyssus, Troesmis, Axiopolis, Noviodunum, Callatis, Tomis. Justinian credea sincer că merge pe urmele lui Traian, în recuperarea Daciei nord-dunărene, granița romană nu era o linie, ci o regiune bine păzită. Puternica organizare bisericească dată de Justinian Imperiului indică înnoirea vieții romane pe malul nordic al Dunării.12 Populația autohtonă în Dacia post-romană Continuitatea daco-romanilor în nordul Dunării este indisolubil
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
păstrase în nordul Dunării de Jos câteva capete de pod, puncte de sprijin, unde instalase garnizoane militare. Dioclețian întărește orașele Ratiaria, Transmarisca și Durostorum, atacă pozițiile carpilor din Moldova și îi colonizează în Moesia. În secolul al IV-lea, Dacia nord-dunăreană era stăpânită tot de autohtoni, care de secole se aflau sub influența romană. Constantin cel Mare (306-337) nu se mulțumește cu întărirea liniei Dunării, ci urmărește recucerirea Daciei Traiane. Timp de trei secole (IV-VI), singura monedă care circula în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
începutul secolului al VII-lea, iar unitatea romanității răsăritene a fost sfâșiată de avari și de slavi, care s-au așezat statornic în teritoriile romane din sudul Dunării. Cu anul 602, începea o nouă etapă istorică și în viața romanității nord-dunărene.20 Populația autohtonă din regiunile extra-carpatice (sec. IV-VI d. H.) Retragerea armatei și administrației romane din Dacia a dus la modificarea situației politice din nordul Dunării de jos. Spațiul dacic, în totalitatea sa, cuprindea regiuni cu statut politic diferit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dacia romană. În general, în secolele IV-VI, s-a amplificat procesul romanizării dacilor liberi din regiunile extra-carpatice, contribuind la aceasta și acceptarea timpurie a creștinismului, apoi generalizarea lui. În acest fel, s-au definitivat trăsăturile esențiale ale civilizației autohtone, nord-dunărene. Vestigiile descoperite sunt dovada existenței în regiunile extra-carpatice, ca și în restul teritoriilor daco-romane a unei dense și statornice populații de agricultori, crescători de animale și meșteșugari. Culturile acestei perioade sunt: Costișa, Botoșana, Hansca, în Moldova și Basarabia, Ipotești, Cândești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încetățenit termenul basilica se numea pe ea însăși cu numele de "romani", ceea ce nu se mai întâlnește nicăieri în Imperiu, după 212. Acești romani care folosesc cuvântul basilica îi aflăm în afara Imperiului, și anume la populația romană din Dacia traiană (nord-dunăreană), rămasă aici după 275, ei se numeau romani (adică romanici) ca o nouă "natio barbara".9 Să examinăm și alți termeni. Cuvântul Dumnezeu este prezent în forma aceasta veche, latină vulgară, numai la români. Din examinarea lui rezultă că Domine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o atmosferă de sincretism al ideilor, întrepătrundere a credințelor, de comuniune a simbolurilor. În Dacia, imaginea Bunului Păstor de pe unele geme evoca creștinilor episoade din mitologia orfică sau cea a lui Hermes, era popular cultul zeiței egiptene Isis. În provincia nord-dunăreană, figurile fantastice, șerpii au contribuit la fundamentarea "iconografică" și chiar lingvistică a "dracului" românesc, pe care V. Pârvan l-a derivat din toți "idolii și demonii păgâni" combătuți de creștinismul în ascensiune. Din secolul al III-lea, a început să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prin creștinare.23 Printre argumentele creștinării se afla și practica înhumației ce se generalizează din secolul al IV-lea. Existența creștinilor abandonați de Imperiu era o realitate, dar sub aspectul organizării, după 275, nu știm care era situația, nici un episcop nord-dunărean n-a participat la conciliile (sinoadele) de la Niceea, Constantinopol și la cele locale, dar trebuie să fi fost. Limba română a moștenit două vocabule referitoare la ierarhia ecleziastică: "piscup" (episcopus) și "preut" (presbyter) o dovadă că în așezările daco-romane funcționau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
departe de dezbaterile teologice și dominate de o cultură orală, circulația ideilor a fost mai limitată, tradiția mai puternică, disciplina mai relaxată. Astfel, în aceste teritorii românești sau în cea mai mare parte a lor, starea credinței și disciplinei creștinilor nord-dunăreni trebuie să fi fost foarte apropiată de cea înfățișată pentru germanii eretici (arieni) de către Salvianus: "aceștia au mai degrabă tradiții decât învățătură, fiindcă ei nu păstrează ceea ce îi povățuiește adevărul legii (creștine), ci ceea ce le-a inoculat stricăciunea unei rele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]