5,297 matches
-
în care ambițiile scriitoricești erau inflamate, orice s-ar spune, și prin contactul lor cu modelul propagandistic al totalitarismului, maniheist și autoritarist, provocînd ispita gloriilor regizate și fluturînd instrumentul tabuizărilor. înfruntînd prejudecățile, a fost un spirit lucid, vertical, exponent al normalității criticii în timpuri anormale. Onest, grav sub masca sa adesea ludică, desăvîrșit stăpîn al idiomului jovial și persiflator ce și l-a forjat, Cornel Regman rămîne un martor în nota realist-tradițională a fibrei sale interioare, un martor dintre cei mai
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
înțelesuri copleșitoare, colcăitoare de adevărul vieții; o senzualitate a amănuntelor, am zice, pe care doar talentul o girează, talentul naratorului de a traversa, sobru și emoționant, în numele personajelor, imperiul de cenușă al războaielor, lagărelor și granițelor, dar și insulele de normalitate, frumusețe și iubire. Scris înainte de 1989, romanul se abține esopic să precizeze denumiri geografice (cu excepția unor străzi din București) sau evenimente politice din țară sau din lume (comunism, securitate, armata sovietică sau nazistă ș.a.m.d.) ceea ce nu ne împiedică
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
gravă pană de imagine nu înseamnă decât a te prăbuși mai adânc în grotesc. Sătul de anormalitatea în care se scufundă periodic (și anume, când ia condeiul în mână) precum într-un hârdău cu zoaie, jurnalistul visează la oaze de normalitate și liniște. De ani de zile, tânjesc după un subiect despre care să scriu cu drag - și acel subiect să nu fie o carte sau o țară pe care am vizitat-o. Mi-ar plăcea să scriu despre ceva nespectaculos
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
care să scriu cu drag - și acel subiect să nu fie o carte sau o țară pe care am vizitat-o. Mi-ar plăcea să scriu despre ceva nespectaculos, obișnuit, firesc, dar care să fie totodată excepțional. Or, până acum, normalitatea n-a fost, în articolele mele, decât palida excepție. Și nu din sete de senzațional ieftin sau din vreo dominantă mizantropică prost gestionată a caracterului meu. Pur și simplu, pentru că din poziția în care mă aflu așa se percep lucrurile
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
mai mult ca sigur, legitime. Dacă iau, însă, drept reper valorile în care cred - onoarea, justiția, democrația (știu, sună pompos ca dracu'!)-, simt că am și eu mica mea dreptate: prea își bat joc mărimile zilei de tot ce înseamnă normalitate, generozitate, inteligență și bun simț. Caut de mai multă vreme un personaj care să întruchipeze în viața publică românească măcar o parte din aceste calități. Calitățile există, cu siguranță. Există, dar sunt prost distribuite: de-aceea, vei vedea adeseori oameni
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
relații umane decât cele dictate de mojicie și rapacitate. Discutând cu egală dezinvoltură și cu un indicibil șarm, cu un calm aproape inimaginabil în isterica lume românească, despre subiecte de interes public sau privat, Marie-Rose Mociornița poate constitui modelul de normalitate de care avem nevoie. Ultimii ani au impus pe ecrane două tipuri feminine: fie vampa cu creier de bibilică, dar cu "craci" devastatori și silicoane magnetice, fie muierocul cu glas tunător și maniere de plutonier ce l-a surprins pe
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
televizoarelor înfățișează mesajele atâtor femei care-ar dori să-i urmeze calea. Ce-ar mai fi de zis? Că nu e totul pierdut, atâta vreme cât astfel de personaje vii se află printre noi. Că mai există speranța de a ne cuceri normalitatea, oricât de atroce ar fi asediile prostiei, nebuniei și lăcomiei. Că frumusețea poate salva lumea - spus-a Dostoievski -, iar bunătatea, întrupată și în vibrația stranie, în încăpățânarea delicată de a crede în bine, în chimia învăluitoare și irezistibilă a câte
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
fi fost încă mai grav, dacă dl Năstase și-ar fi direcționat "generozitatea" doar spre sediul din Calea Victoriei 115. În realitate, lucrurile nu stau așa. Iar dacă dl Chioaru vede în "exemplul personal" al lui Adrian Năstase "tocmai intrarea în normalitate a noii Legi a sponsorizării", înseamnă c-am luat-o razna rău de tot! Preopinentul meu spune că nici unul dintre scriitorii subvenționați de Năstase nu i-au înalțat acestuia ode. Am susținut eu așa ceva?! Nici nu era nevoie de ode
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
va reuși să producă această dovadă, îi rămâne șansa de a-și cere scuzele de rigoare (pot fi și în formă simplă, nesponsorizate de Năstase!) Fac aceste precizări pentru că, dincolo de infatuare, rândurile sale trădează o stupefiantă mentalitate capitulardă ("intrarea în normalitate" - care normalitate, Mitică?!). O mentalitate care a condus la situația jenantă ca Adrian Năstase să-și lege numele de truda unor oameni ajunși la disperare. N.red. Noi n-am spus altceva în nota redacțională precedentă decît ceea ce dl Mihăieș
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
să producă această dovadă, îi rămâne șansa de a-și cere scuzele de rigoare (pot fi și în formă simplă, nesponsorizate de Năstase!) Fac aceste precizări pentru că, dincolo de infatuare, rândurile sale trădează o stupefiantă mentalitate capitulardă ("intrarea în normalitate" - care normalitate, Mitică?!). O mentalitate care a condus la situația jenantă ca Adrian Năstase să-și lege numele de truda unor oameni ajunși la disperare. N.red. Noi n-am spus altceva în nota redacțională precedentă decît ceea ce dl Mihăieș susține în
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
de Șerban, de "nenea Nicu" (Streinu), prin apetența formulei extrem-ceremonioase, avansînd pînă la o prețiozitate ce, în aura sa poetică, poartă reflexele unei maniere retro (manieră care, ierte-mi-se preferința, n-o putem socoti decît ca o variantă a normalității; nu vechiul limbaj era artificializat, ci e mai curînd al nostru, trecut prin Gulagul limbii de lemn!). Dar acest homo ironicus (sintagmă, recunoaștem făcută, al cărei drept de folosință ne-a fost cîndva acordat de însuși Șerban Cioculescu!) care e
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
lui Voicu Rădescu, astăzi un manager cu morgă. Un zîmbet care degaja liniște într-o imensitate de zgomote. Cred că fenomenul de la Teatrul de Luni, cum s-a numit locul, ar fi trebuit să se dezvolte ca un semn al normalității. Ca un semn al căutării, al alimentării artiștilor cu energii proaspete, fără ostentație, fără tam-tam, fără iluzia că se naște teatru mare. Sînt exerciții, însă, extrem de utile pentru orice artist. Diminuarea anvergurii teatrului de la �suprafață� a determinat supralicitarea acestui spațiu
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
extrem de utile pentru orice artist. Diminuarea anvergurii teatrului de la �suprafață� a determinat supralicitarea acestui spațiu, investirea lui cu atribute mai mari decît cele pe care și le-a dorit și asumat de la început. Tendința de coagulare și de formulare a normalității, generată de Voicu Rădescu, atît de necesară, a căpătat etichetări diverse, a ajuns să fie investită cu atribute ce o îndepărtează de funcția ei simplă și esențială. Există acest reflex de a minimaliza sau, dimpotrivă, de a gonfla normalitatea. Ca
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
a normalității, generată de Voicu Rădescu, atît de necesară, a căpătat etichetări diverse, a ajuns să fie investită cu atribute ce o îndepărtează de funcția ei simplă și esențială. Există acest reflex de a minimaliza sau, dimpotrivă, de a gonfla normalitatea. Ca în patul lui Procust. Să o aducem neapărat la dimensiunile dorite de noi. Calmul lui Rădescu, instinctul lui mențin Teatrul de Luni în coordonatele celor ce provoacă ca spectacolul să fie și o poveste pe care să o înghițim
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
sunt în acest moment într-o veritabilă competiție pentru a publica autori români contemporani. Exemplul dat recent, la Bookarest 2004, de editura Polirom, care și-a riscat propriii bani pentru a tipări o serie de prozatori perfect necunoscuți vorbește despre normalitatea vieții culturale românești. Exact în măsura în care buluceala grețoasă la miliardul lui Năstase vorbește despre anormalitatea ei. Și, dincolo de ea, de anormalitatea pur și simplu.
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
împreună după paisprezece ani. Ministru al Culturii, la sugestia lui Ion Caramitru, Pleșu a făcut o mare reverență în fața teatrului românesc, numindu-l atunci, în '90, pe Șerban directorul Teatrului Național. Restul sînt vorbe și neputințe. Andrei Șerban are autenticul, normalitatea în păreri, în comentarii, în ton și în atitudine. Are, însă, și exercițiul de a spune ce gîndește. Mai diplomatic, mai verde-n față. Un exercițiu fundamental care la noi a fost suprimat zeci de ani și pe care abia
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
pe creste, semeți, verticali, mîndri. E ceva să-ți începi ziua cu o astfel de priveliște! Derizoriul se estompează, se topește pur și simplu, ca gheața cînd dă de căldură. Și atunci, lucrurile în jur se așează altfel, mai just, normalitatea se transformă într-o condiție în care ar trebui să mă mișc mereu. Contează foarte mult să vezi ce trebuie! Cred că am văzut ce trebuia la ediția asta. SPECTACOLE DE AUTOR. Cu asta rămîn. Cu spectacolul lui Silviu Purcărete
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
Tinerilor Români de Pretutindeni cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite ale Americii la București și la care revista "Magazin istoric", unde lucrez, a fost solicitată să colaboreze. Dincolo de inerentele stângăcii organizatorice din astfel de întruniri, surprizele n-au contenit a mă asalta. Surpriza aparentei normalități, mai întâi. Profesorii reușesc să-și apere elevii de convulsiile vieții din afara porților școlii. Un efort adeseori ignorat sau trecut prea ușor cu vederea de factorii politici decizionali, care, probabil, îl consideră aproape firesc, obligatoriu. Nu-i deloc astfel. Dincolo de
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
veste. Este o stare pe care nu o poți recunoaște decît post-factum, prin urmele ei săpate adînc în amintire. La bilanțul final al unei vieți se constată că adevăratele momente de fericire nu au nimic spectaculos, țin de starea de normalitate, de firescul relațiilor umane: "...Eram puțini și liniștiți, noi eram tineri, viața ni se părea simplă...(...) și credeam că o să dureze veșnic. Așa crezi la douăzeci sau la treizeci de ani, probabil, ne uitam cum trece timpul și nu ne
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
trupei pot lucra cu un soi de dezinhibiție, de eliberare de sub presiunea succesului cu orice preț. Este un spațiu elegant, chic, creat de Irina Solomon, fără ostentații, în culori calde, neconvenționale, un spațiu care îl pregătește pe spectator pentru o normalitate în teatru, pe scenă, un spațiu în care și erorile își estompează formele, un spațiu care m-a dus cu gîndul la studiu, la căutarea de sine a omului, a artistului. Am văzut aici un spectacol coupe, Love cats, după
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
mai spun că, în receptor, se auzea bruiajul paraziților convocați la o sindrofie electoral-telecomică, iar cineva mi-a țipat în ureche: "-Bă, sulfamidă, vorbești la telefon după miezul nopții ? Ești normal ?" M-am îndoit și eu imediat de propria-mi normalitate, așa că am așezat cu grijă receptorul la loc, am vrut să mă furișez prin întunericul camerei cu gând să ies pe balcon, la aer, dar în clipa aceea, a sunat interfonul și o voce liniștit-jovială mi-a zis: -V-am trezit
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
primii fulgi de nea... Să-l vezi pe "Nea Puiu" nemaibuzunărindu-se cu disperare după cruci și iconițe (oricum confiscate de PSD înaintea meciului de la Erevan, și de aceea...) și să-l auzi declarând că demisia sa "e un gest de normalitate", de unde noi trebuie să pricepem că e vorba, de fapt, de generozitatea sa față de țară. Ce simplă-i, Doamne, normalitatea asta! Păcat că nu se intră în ea la timp... Să vezi imagini de la Târgul de carte "Gaudeamus" unde majorității
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
PSD înaintea meciului de la Erevan, și de aceea...) și să-l auzi declarând că demisia sa "e un gest de normalitate", de unde noi trebuie să pricepem că e vorba, de fapt, de generozitatea sa față de țară. Ce simplă-i, Doamne, normalitatea asta! Păcat că nu se intră în ea la timp... Să vezi imagini de la Târgul de carte "Gaudeamus" unde majorității vizitatorilor li se înțepenea mâna și mintea la vederea prețurilor, deși, exclamativ și fericit, domnul Prim-ministru anunțase o creștere
"A venit iarna drăguța ..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12270_a_13595]
-
opoziției, aducând-o, în clipa de față, în postura de favorită. Programul de guvernare pare cu adevărat serios, fără componentele aventuriste ale unei echipe care vrea doar să se afle în treabă. E vorba, de fapt, de-un exercițiu de normalitate și curaj - adică exact ceea ce pesedeii au refuzat cu obstinație de când există. Fără promisiuni aberante, fără bacșișuri nerușinate acordate populației (de tot hazul e decizia lui Năstase de-a mări salarul funcționarilor publici... pentru două luni, adevărat record mondial în
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
nu se bazează nici pe uz, nici pe etimologie, nici pe coerența sistemului lingvistic: autorii și vorbitorii mai vechi și mai noi folosesc, în asemenea construcții, ambele prepoziții. Sintagme fixate în limbă - din două una, într-una din zile - confirmă normalitatea și stabilitatea acestei folosiri: din are în limba română sens partitiv și nimic nu limitează combinarea sa cu un plural. E suficient un minim sondaj statistic pentru a aduce numeroase argumente de autoritate și exemple clasice în acest sens. Într-
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]