638 matches
-
și a murit în 1199, pe tronul Angliei succedându-i fratele său, Ioan fără de Țară. Dinastia normandă a Plantageneților s-a sfârșit în tragicul război al celor două roze, început după dezastruosul „război de o sută de ani”. Cu istoria normandă s-a încheiat epopeea popoarelor germanice. Vikingii - cunoscuți în estul Europei sub denumirile "varegi", "varangi", pe rusește "variaghi", în greacă "varangoi", "variagoi" (din termenul scandinav medieval "væringjar", o derivare a cuvântului cu sensul “a depune jurământ”) și "ruși" - au fost
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
căsătorit, după cum urmează: cu actrițele Lulu Basler (1938), Judith Holzmeister (1947) și Eva Bartok (1955), cu manechinul Simone Bicheron (1958) și pe urmă, în 1978, cu Margie Schmitz. Din cauza staturii sale și a stilului său rece, a fost supranumit "Dulapul normand" de Brigitte Bardot. În anul 1905 a fost întocmită de revista Bild o listă a celor mai sexi bărbați, Curd Gustav ocupă pe listă, locul doi. El a avut mai multe domicilii, unde era servit de un personal numeros. În
Curd Jürgens () [Corola-website/Science/321931_a_323260]
-
regele Filip I al Franței, dat fiind că mătușa acestuia, Adela de Franța, fusese căsătorită cu Balduin al V-lea de Flandra. Printre forțele trimise de regele Franței în ajutorul lui Arnulf se numără și un contingent de zece cavaleri normanzi conduși de William FitzOsborn, conte de Hereford. Forțele lui Robert au atacat armata lui Arnulf (mult superioară numeric), înainte ca aceasta să se organizeze, în bătălia de la Cassel din anul 1071. Arnulf însuși a fost ucis în luptă, odată cu William
Robert I de Flandra () [Corola-website/Science/324534_a_325863]
-
Cuvântul , care desemnează în limbajul cotidian al limbii engleze un adjectiv asociat fructului gutuie, poate fi și un nume propriu, fie de familie, fie un al doilea prenume sau chiar un nume de localități după cum urmează mai jos. Conform etimologiei normande, ar fi un fost nume propriu normand (provenit dintr-un loc din Franța de astăzi) care s-ar fi numit Quincy ori Quincey, fiind un derivat al termenului latin "Quintus", desemnând "al cincilea" sau chiar "al cincilea născut" (al unei
Quincy () [Corola-website/Science/317197_a_318526]
-
limbii engleze un adjectiv asociat fructului gutuie, poate fi și un nume propriu, fie de familie, fie un al doilea prenume sau chiar un nume de localități după cum urmează mai jos. Conform etimologiei normande, ar fi un fost nume propriu normand (provenit dintr-un loc din Franța de astăzi) care s-ar fi numit Quincy ori Quincey, fiind un derivat al termenului latin "Quintus", desemnând "al cincilea" sau chiar "al cincilea născut" (al unei familii).
Quincy () [Corola-website/Science/317197_a_318526]
-
anul 1040, principatul longobard de Benevento se bucura încă de prestigiul de a fi fost prima formațiune statală independentă a longobarzilor din Italia de sud. Atunci când longobardul Arduin, numit chiar de către bizantini în funcția de "topoterites" de Melfi, iar mercenarii normanzi ai acestuia s-au răsculat împotriva autorității bizantine, liderul întregii răscoale a devenit chiar principele de Benevento, Atenulf. După asasinarea catepanului bizantin Nikefor Doukeianos, normanzii plănuiau alegerea unui conducător din rândul lor, însă, după cum consemnază cronicarul Guglielmo de Apulia, Atenulf
Atenulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324471_a_325800]
-
ca normanzii să înceapă să-și construiască castelele, culmea Pen Dinas fusese folosită de locuitorii din epoca fierului pentru a ridica o imensă fortificație, care se vede și astăzi de departe, când te apropii de Aberystwyth dinspre sud. Primul castel normand, construit în secolul al XII-lea, a fost de fapt un val de pământ de formă circulară. Evident, apărarea pe care o permiteau lucrările de fortificații din pământ și bușteni era prea vulnerabilă, astfel că a fost ales un nou
Aberystwyth () [Corola-website/Science/301554_a_302883]
-
de soțul surorii sale, contele Herbert al IV-lea de Vermandois, în vreme ce Amiens a trecut în posesia regelui Filip I, iar Vexin a fost împărțit între Filip și Guillaume I, constituindu-se astfel divizarea modernă dintre "Vexin français" și "Vexin normand". Simon nu a fost mulțumit cu împrejurimile mai degrabă somptuoase din jurul abației de Saint-Claude și s-a hotărât să ducă o viață de pustnic în pădurile din Burgundia, pe malurile superioare ale râului Doubs. Simon a întreprins un pelerinaj în
Simon de Crépy () [Corola-website/Science/328427_a_329756]
-
secolele al XV-lea și al XVI-lea, fără a le menționa pe cele în stil pur manuelin, stil care la rândul său întrunește influențe musulmane. Pot fi clasificate drept mudejár: În Sicilia, pot fi considerate mudejár monumentele din epoca normandă (1072-1194), mai ales cele din Palermo, dat fiind faptul că invadadorii normanzi s-au folosit de musulmanii învinși în construirea de biserici și palate. Se remarcă în special biserica numită Martorana și capela palatină, ambele aflate în capitala siciliană.
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
pe cele în stil pur manuelin, stil care la rândul său întrunește influențe musulmane. Pot fi clasificate drept mudejár: În Sicilia, pot fi considerate mudejár monumentele din epoca normandă (1072-1194), mai ales cele din Palermo, dat fiind faptul că invadadorii normanzi s-au folosit de musulmanii învinși în construirea de biserici și palate. Se remarcă în special biserica numită Martorana și capela palatină, ambele aflate în capitala siciliană.
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
lui Ioan cu normandul Rainulf Drengot, mercenar care recent rămăsese văduv după moartea sorei ducelui de Neapole. Astfel, Pandulf s-a folosit de nepoata și de sora să pentru a acapara puterea în Amalfi și i-a îndepărtat pe susținătorii normanzi de lângă ducele Sergiu de Neapole. În 1038, împăratul Conrad al II-lea l-a depus pe Pandulf, astfel încât Ioan a putut să revină la Amalfi. El l-a orbit pe fratele său Manșo și l-a exilat pe insula Sirenuse
Ioan al II-lea de Amalfi () [Corola-website/Science/324722_a_326051]
-
IX-lea. După restabilirea puterii regilor anglo-saxoni asupra , la începutul secolului al X-lea, dreptul scandinav și tradițiile totuși s-au păstrat, însă mulți au trecut în general la limba engleză. Specificul sistemului juridic din nord-estul Angliei, a supraviețuit cuceririi normande și a continuat să existe de-a lungul Evului Mediu. Atacurile vikingilor scandinavi asupra coastelor Marii Britanii au început la sfârșitul secolului al VIII-lea. Inițial era vorba de norvegieni, care în 793 au jefuit Lindisfarne, și în curând au fondat
Danelaw () [Corola-website/Science/325986_a_327315]
-
ca parte strictă a unui război total între musulmani și creștini, ci mai degrabă ca o luptă pe scară mai largă pentru putere în Italia și Europa, în care Bizanțul se afla în competiție cu creștinii franci, longobarzi și apoi normanzi pentru deținerea controlului în regiune. De altfel, sarazinii erau adeseori chemați ca aliați în luptele dintre diferitele facțiuni creștine din Italia. Până în anul 1091, musulmanii au fost alungați complet, ca urmare a invaziei normande în sudul Italiei și în Sicilia
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
cu creștinii franci, longobarzi și apoi normanzi pentru deținerea controlului în regiune. De altfel, sarazinii erau adeseori chemați ca aliați în luptele dintre diferitele facțiuni creștine din Italia. Până în anul 1091, musulmanii au fost alungați complet, ca urmare a invaziei normande în sudul Italiei și în Sicilia. Acest eveniment a marcat capitolul final al acestei perioade. Cucerirea normandă a instaurat cu fermitate creștinismul romano-catolic în regiune, după ce creștinismul ortodox predominase în perioada stăpânirii bizantine și chiar în cea a dominației musulmane
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
chemați ca aliați în luptele dintre diferitele facțiuni creștine din Italia. Până în anul 1091, musulmanii au fost alungați complet, ca urmare a invaziei normande în sudul Italiei și în Sicilia. Acest eveniment a marcat capitolul final al acestei perioade. Cucerirea normandă a instaurat cu fermitate creștinismul romano-catolic în regiune, după ce creștinismul ortodox predominase în perioada stăpânirii bizantine și chiar în cea a dominației musulmane. A urmat convertirea pe scară largă, fapt care, dublat de relatinizarea locuitorilor, a condus la dispariția Islamului
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
nevoie de intervenția acestui nou factor politic pentru ca dominația sarazinilor să fie treptat eliminată. Emiratul de Sicilia a început să se fragmenteze pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Asclettin a fost unul dintre aventurierii normanzi sosiți în sudul Italiei, alături de frații săi, Osmond, Gilbert, Rudolf și Rainulf, membri ai familiei Drengot. Sosiți în sudul Italiei în 1016, mercenarii normanzi au luptat în solda lui Melus din Bari și a principelui Guaimar al III-lea de
Asclettin de Acerenza () [Corola-website/Science/328111_a_329440]
-
normanzi au luptat în solda lui Melus din Bari și a principelui Guaimar al III-lea de Salerno, fiind înfrânți de către trupele bizantine comandate de generalul Vasile Boioannes. Ulterior, Asclettin a devenit primul conte de Acerenza, fiind unul dintre comandanții normanzi angajați de principele Guaimar al IV-lea de Salerno, cu ajutorul cărora acestora a cucerit o mare parte din Apulia între 1038 și 1042. Fiul său, având tot numele de Asclettin, a devenit ulterior conte de Aversa.
Asclettin de Acerenza () [Corola-website/Science/328111_a_329440]
-
bisericii în regiune, însă a eșuat în această întreprindere. El a introdus principiul co-regenței fiilor, în scopul de a stabiliza succesiunea. Fiul său, Guaimar al III-lea, a fost nevoit să suporte atacurile sarazinilor, însă a fost ajutat de către mercenarii normanzi. De asemenea, de-a lungul întregii sale domnii, Guaimar s-a îndreptat împotriva posesiunilor bizantine și a acordat sprijin răsculaților longobarzi din acestea, conduși de Melus din Bari. De asemenea, l-a ajutat pe vecinul său Pandulf al IV-lea
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
Salerno la cele mai înalte culmi, însă această poziție nu i-a supraviețuit. Guaimar al IV-lea i-a utilizat pe normanzi, ca și tatăl său, drept pentru care poate fi considerat ca unul dintre principalii responsabili pentru ridicarea familiei normande Hauteville în sudul Italiei. Spre deosebire de tatăl său, Guaimar al IV-lea s-a opus lui Pandulf de Capua și a reușit să atașeze posesiunile acestuia din urmă Principatului de Salerno, pentru prima dată după perioada lui Pandulf Cap de Fier
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
puterea. În 1052, Guaimar a fost asasinat, iar fiul și succesorul său Gisulf al II-lea nu s-a ridicatla înâlțimea tatălui său. Sub Gisulf, Salerno a decăzut. El a întreprins un război inutil împotriva Amalfi și a vecinilor săi normanzi, în cele din urmă chiar împotriva lui Robert Guiscard, devenit duce de Apulia. Deși Salerno a rămas prosper la sfârșitul domniei lui Gisulf, ultimul principe al său a utilizat ineficient această bogăție și în final, în 1077 a pierdut propria
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
de Normandia erau și oșteni din alte regiuni ale Franței de nord (Picardia, Anjou, Île-de-France), care vorbeau propriile lor idiomuri "oïl". Majoritatea populației din Anglia acelei epoci vorbea limba engleză veche și a continuat să o vorbească și după cucerirea normandă. Anglo-normanda a fost în primul rând limba curții regale și a aristocrației. La curte s-a vorbit până la sfârșitul secolului al XIV-lea. Henric al IV-lea a fost primul rege al Angliei a cărui limbă maternă a fost engleza
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
în această limbă cronici, cântece de gestă, scrieri teatrale, didactice, religioase etc. De exemplu cea mai veche variantă păstrată a "Cântecului lui Roland" (secolul al XII-lea), una din operele timpurii ale literaturii franceze, a fost scrisă în anglo-normandă. Cuceritorii normanzi nu și-au impus limba populației engleze, dar limba acesteia a evoluat spre engleza medie sub influența anglo-normandei. Și în engleza actuală s-au păstrat multe cuvinte normande. Acestea se caracterizează prin unele trăsături fonetice, mai ales păstrarea unor consoane
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
din operele timpurii ale literaturii franceze, a fost scrisă în anglo-normandă. Cuceritorii normanzi nu și-au impus limba populației engleze, dar limba acesteia a evoluat spre engleza medie sub influența anglo-normandei. Și în engleza actuală s-au păstrat multe cuvinte normande. Acestea se caracterizează prin unele trăsături fonetice, mai ales păstrarea unor consoane care, spre deosebire de franceză, n-au evoluat mai departe. Exemple:
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
fundația că o colonie greacă în secolul VIII î.Hr. A fost un oraș prosper de greci, iar mai tarziu un aliat al Romei. Apoi a fost unul din marea metropola a Imperiului Bizantin și a fost sub dominația de arabi, normanzi, șvabii, Anjou și aragonezi. Acesta a fost distrus de cutremure severe în 1562 și 1783. A devenit parte a Regatului Neapolului și a Regatului celor Două Sicilii și apoi a trecut la Regatul Italiei. În 1908 a suferit distrugerea unui
Reggio Calabria () [Corola-website/Science/307665_a_308994]