529 matches
-
din partea bizantinilor, în vreme ce fratele său abu-Hafs, conducătorul răsculaților, a primit trupe de la emirul zirizilor din Ifriqiya, al-Muizz ibn Badis. În 1038, o puternică armată bizantină sub comanda generalului Maniakes a traversat strâmtoarea Messina. Aceasta includea corpuri de longobarzi și de normanzi care a respins contraatacurile musulmanilor din Messina. După o altă victorie categorică în vara lui 1040, Maniakes s-a oprit din marș pentru a începe asedierea Siracusei. Însă, după cucerirea acesteia, generalul bizantin a fost eliberat din funcție, iar contraofensiva
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Însă, după cucerirea acesteia, generalul bizantin a fost eliberat din funcție, iar contraofensiva musulmană care a urmat a condus la recuperarea tuturor orașelor capturate de bizantini. Sicilia a fost invadată de o nouă putere a regiunii în 1060, anume de către normanzii conduși de Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville. În acel moment, insula era divizată între trei emiri arabi, iar majoritatea populației creștine s-a ridicat împotriva musulmanilor. Messina a căzut un an mai târziu, iar în 1072 Palermo era
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
fiul lui Tancred de Hauteville. În acel moment, insula era divizată între trei emiri arabi, iar majoritatea populației creștine s-a ridicat împotriva musulmanilor. Messina a căzut un an mai târziu, iar în 1072 Palermo era și el capturat de normanzi. Pierderea orașelor, fiecare dintre ele beneficiind de câte un splendid port, a însemnat o mare lovitură pentru puterea musulmană din insulă. În cele din urmp, întreaga Sicilie a fost cucerită de noii veniți. În 1091, ultima fortăreață arabă majoră, Noto
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
exemplu îl constituie o nouă infiltrare arabă în Calabria în 982, soldată cu victoria din bătălia de la Stilo (de lângă Crotone) asupra unei puternice armate creștine, conduse de către însuși împăratul Otto al II-lea. Pericolul musulman a încetat abia cu apariția normanzilor în regiune. Dacă Emiratul de Bari nu a avut decât o existență meteorică, ca și alte puncte deținute la un moment sau altul de sarazini în sudul Italiei, Sicilia a constituit o regiune ferm ocupată de către musulmani și a fost
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
pentru ca dominația sarazinilor să fie treptat eliminată. Emiratul de Sicilia a început să se fragmenteze pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină s-a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a condus la controlul complet al normanzilor asupra insulei din 1091. După cucerirea Siciliei, normanzii l-au înlăturat pe emirul Yusuf Ibn Abdallah de la putere, însă au făcut aceasta cu respectarea obiceiurilor arabe. Pierderea principalelor orașe, fiecare având câte un port bine dotat, a constituit o mare lovitură pentru puterea musulmană în Sicilia. Orașul Qas
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Asclettin a fost unul dintre aventurierii normanzi sosiți în sudul Italiei, alături de frații săi, Osmond, Gilbert, Rudolf și Rainulf, membri ai familiei Drengot. Sosiți în sudul Italiei în 1016, mercenarii normanzi au luptat în solda lui Melus din Bari și a principelui Guaimar al III-lea de Salerno, fiind înfrânți de către trupele bizantine comandate de generalul Vasile Boioannes. Ulterior, Asclettin a devenit primul conte de Acerenza, fiind unul dintre comandanții normanzi
Asclettin de Acerenza () [Corola-website/Science/328111_a_329440]
-
bogăției rezultate de pe urma comerțului efectuat de orașul său. La rândul său, Guaimar al IV-lea a adus Principatul de Salerno la cele mai înalte culmi, însă această poziție nu i-a supraviețuit. Guaimar al IV-lea i-a utilizat pe normanzi, ca și tatăl său, drept pentru care poate fi considerat ca unul dintre principalii responsabili pentru ridicarea familiei normande Hauteville în sudul Italiei. Spre deosebire de tatăl său, Guaimar al IV-lea s-a opus lui Pandulf de Capua și a reușit
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
Henric (d. probabil 21 decembrie 1102) a fost nobil normand din sudul Italiei, devenit conte de Monte Sant'Angelo, având sediul la Foggia, începând din noiembrie 1081. Henric era cel de al doilea fiu al contelui Robert de Lucera cu Gaitelgrima, fiica principelui longobard Guaimar al IV-lea de Salerno
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
de alte categorii sociale înstărite, fiind totodată și o limbă de cultură. a ajuns în Anglia atunci când, în 1066, această țară a fost cucerită de către armata lui William al II-lea, duce de Normandia. Aceasta era compusă în majoritate din normanzi, vorbitori ai un idiom "oïl", normanda, pe care lingviștii francezi îl consideră în general un dialect al limbii franceze vechi. Denumirea de limbă anglo-normandă este de fapt simplificatoare, deoarece în armata ducelui de Normandia erau și oșteni din alte regiuni
Limba anglo-normandă () [Corola-website/Science/335271_a_336600]
-
în Imperiul Romano-German are loc Controversă Învestiturii, împăratul Henric al IV-lea negând autoritatea Papei, iar în 1096, Papalitatea inițiază Cruciadele prin care cavalerii și nobilii europeni creștini vor cuceri orașe din Orientul Apropiat ca Antiohia și Ierusalim, comițând atrocități. Normanzii au uzurpat conducerea lombardă și bizantină în Mezzogiorno, iar în Anglia, în 1066, aceștia pun bazele unui regat centralizat și unificat. Transformările sociale au influențat politicile feudale europene pe parcursul Evului Mediu. În Franța, marii nobili dețineau puterea, în special ducii
Secolul al XI-lea () [Corola-website/Science/298554_a_299883]
-
dominantă a Imperiului. După căderea Constantinopolului în fața cruciaților, naționalismul grec s-a accentuat. Nicetas Choniates a insistat asupra folosirii numelui "eleni", accentuând abuzurile "latinilor" împotriva "elenilor" din Peloponez, și cum râul Alfeios ar putea purta vestea până la barbarii din Sicilia, normanzii. Nicephorus Blemmydes s-a referit la împărații bizantini ca eleni, iar Teodor Alanias a scris într-o scrisoare fratelui său că "se poate ca patria să fi fost ocupată, însă Hellasul încă există în fiecare om înțelept". Al doilea împărat
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
jocului (adăugată pe 4 martie 2010) și o temă XMB dinamică. O variantă modificată a jocului, intitulată Heavy Rain Edition Modifiée, a fost lansată numai în Franșa. Ea se adresează unei audiențe mai tinere. Coloana sonoră a fost compusă de Normand Corbeil și înregistrată la Abbey Road Studios din Londra. "Heavy Rain" a primit recenzii pozitive din partea criticilor. Criticul Tim Clark, din partea "Official PlayStation Magazine" UK, a declarat că „sunt convins că este unul din cele mai proaspete, interesante, și chiar
Heavy Rain () [Corola-website/Science/331511_a_332840]
-
încoronat pe 24 decembrie 1165. Spre deosebire de fratele său religios și fragil, William a fost puternic și încăpățânat. El a fost un monarh eficace a cărui domnie a fost marcată de încercările sale nefaste de a recâștiga controlul regiunii Northumbria de la normanzi. William a fost nepotul lui David I al Scoției. El a moștenit, de asemenea, titlul de Conte de Northumbria în 1152 de la tatăl său, Henric al Scoției. Cu toate acestea, el a trebuit să predea acest titlu regelui Henric al
William I al Scoției () [Corola-website/Science/331096_a_332425]
-
stat independent și suveran. Această ideologie este promovată îndeosebi de partidul naționalist galez Plaid Cymru. Țara Galilor și-a căpătat o individualitate politică și culturală distinctă față de alte regiuni bretone, în Evul Mediu timpuriu. După cucerirea normandă a Angliei, în 1066, normanzii au penetrat în Țara Galilor și și-au extins gradual controlul asupra unor părți din regiune. Moartea lui Llywelyn Cel din Urmă, în 1282, a condus la cucerirea ultimului regat galez independent de către Eduard I al Angliei. De-a lungul anilor
Independența Țării Galilor () [Corola-website/Science/320752_a_322081]
-
are codul LMI = B-II-m-B-19483. Datele exacte despre construcția conacului sunt puțin cunoscute, aceasta fiind consemnată pentru prima oară într-un plan topografic din 1946. Stilul arhitectural este greu de definit, înglobând în mod armonios elemente din stilurile: neogotic, neoromânesc, rustic normand, stil chalet și Art Nouveau, la care se adaugă în special la interior, motive clasice și neobizantine. Deși inițial construită ca o locuință, are centrat în interiorul ei un amplu hol de onoare, pe două niveluri, cu rol de sală de
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
după împărțirea Califatului Arab. Arabii vor organiza o reformă agrara, care a ajutat creșterea productivității. Sicilia își va obține independența sub numele de Emiratul Siciliei, sub regimul musulman. Diversitatea culturală și toleranța religioasă din perioada musulmană a continuat sub autoritatea normanzilor, care au cucerit insula între 1060-1090 și au transformat-o într-un regat în 1130, și sub dinastia germană Hohenstaufen care a condus din 1194, adoptând Palermo că și reședința regală din 1220. Conflictele între dinastia Hohenstaufen și papalitate au
Sicilia () [Corola-website/Science/296740_a_298069]
-
o rebeliune, e proclamat împărat de o parte de oșteni. Revolta eșuează, iar el e călugărit și exilat într o insulă. Revine la curte în vremea lui Alexios I Comnen, dar moare curând (18 octombrie 1082) într o ciocnire cu normanzii, la Dyrrachium.
Constantin I Ducas () [Corola-website/Science/315011_a_316340]
-
capturat, insă Robert și Richard au reușit să fugă în Germania, unde au fost primiți de regele Conrad al III-lea al Germaniei. Frederic I Barbarossa i-a succedat lui Conrad în 1152 și, la dietă de la Würzburg, în prezența normanzilor, a decis ducerea la îndeplinire a împăratului Lothar al III-lea de a supune întreaga Italie. În momentul în care era gata să treacă Alpii, Richard a murit și a fost succedat în mod formal de către fiul său Andrei, crescut
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
Richard a murit și a fost succedat în mod formal de către fiul său Andrei, crescut din fragedă copilărie la curtea imperiala. După încoronarea imperiala a lui Barbarossa din 18 iunie 1155, trupele germane s-au întors acasă, în timp ce cei trei normanzi, aflați încă în stadiul de rebeliune, Robert de Capua, Andrei și Robert de Loritello au continuat acțiunea. La apariția veștii (false) asupra morții regelui Guillaume I al Siciliei, cei trei au pătruns în Campania și au reușit să își recupereze
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
Principatului de Salerno. Există unele certitudini asupra faptului că vechile subdiviziuni teritoriale ale principatului au supraviețuit cuceririi normande. Nocera, străjuind o vale strâmta ce asigură legătură Principatului de Salerno cu cel de Capua, și-a menținut semnificația sa strategică atâta vreme cât normanzii din dinastia Hauteville îl controlau pe cel dintâi, iar familia lui Iordan, Drengot, pe cel din urmă. Oricum, nu existtă niciun document care să îi atribuie explicit lui Iordan conducerea asupra vreunui district din jurul Nocera, și nici nu se poate
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
zile mai târziu, în prezența lui Sergiu de Sorrento, printre alții, Iordan a jurat să protejeze persoană abatelui și câteva fortărețe aflate în proprietatea abației, inclusiv castelul strategic de Sant'Adiutore. În martie 1114, Iordan a organizat o adunare a normanzilor proeminenți, inclusiv a fratelui său, la Nocera, cu scopul de a obține jurăminte din parte lui Robert de Eboli și Roger de San Severino în sensul de a înceta acțiunile lor ostile împotriva Cavei. În ianuarie 1115, el a confirmat
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
de la 1102 la 1139, asupra evenimentelor din sudul Italiei. Ca istoric, Falco este credibil, dat fiind că era martor ocular al evenimentelor, însă totodată și partinic, dat fiind că era longobard prin origine și, ca urmare, se opunea cu îndărătnicie normanzilor, pe care îi considera barbari.
Falco de Benevento () [Corola-website/Science/324634_a_325963]