249 matches
-
Reglarea și autoreglarea acțiunii didactice Probele practice Hărțile de contur Efectul Pygmalion Modelul curricular Corelația dintre senzorial și rațional Decizia Planul Dalton Funcția de diagnosticare Cum voi face? Procedeul didactic Evaluarea continuă Cercurile de specialitate Prelungirea duratei învățământului obligatoriu Modelul Normativitatea Dimensiunea structurală Funcția instrumentală Portofoliul Lecția de de fixare și sistematizare Generalitatea Lecția Efectul de ordine Concepte-cheie Categoria Obținerea performanței Flexibilitatea Învățarea prin dramatizare Dimensiunea funcțională Evaluarea sumativă Munca independentă Probele scrise Interacțiunea profesor-elev Efectul halo Ce voi face? Locurile
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
și a procesului de învățământ Itemi cu răspuns dual 1. A 2. A 3. F 4. A 5. A 6. F 7. F Itemi cu alegere multiplă 1. b 2. c 3. c 4. a, d 5. b Capitolul II Normativitatea activității didactice Itemi cu răspuns dual 1. F 2. A 3. A 4. F 5. F 6. A 7. F Item de tip asociere 1-f 2-c 3-a 4-h 5-b 6-d Itemi cu alegere multiplă 1. d 2. a 3
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizațional care Își relevă o parte dintre caracteristicile și particularitățile lui ca mediu instituționalizat: introduce În relațiile copilului cu adultul o anumită distanță socială, oferă copilului un cadru social bazat pe o normativitate elementară constând În anumite reguli de conviețuire cu comunitatea. Parteneriatul duce la formarea unei rețele de sprijin comunitar, completarea grădiniței pentru realizarea unor obiective, ca de exemplu: Înlesnirea accesului la serviciile specializate medicale, consiliere familială, centre, resurse, reconversie profesională. Grădinița
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
concretă în care se manifestă limba, discursul este modul de existență al limbii, la nivelul lui producîndu-se toate fenomenele care marchează funcționarea și istoria ei. În măsura în care determinările ce decurg din situația comunicațională (ce și cui se comunică) și din restricțiile normativității (exigențele limbajului și ale normei limbii) sînt depășite, aceasta producîndu-se de obicei prin valorificarea unor posibilități ale sistemului dincolo de prescripțiile normei, discursul devine atipic și poate viza latura exprimării expresive, fără însă ca orice discurs atipic să se înscrie în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întîmplă în formulări de tipul: Foaie verde de albastru, Mă doare un cal măiastru (Nichita Stănescu). În asemenea circumstanțe, expresivitatea poate avea mai multe aspecte: o încălcare a normalității, adică a unei anumite norme în favoarea alteia, și o încălcare a normativității, adică a tuturor normelor limbii, și trecerea în virtualitate. În această perspectivă trebuie înțeleasă precizarea lui Eugen Coșeriu: "nimeni nu poate caracteriza ca deviere sau ca selecție, în cazul limbii române, limba lui Eminescu, fiindcă, dacă considerăm bine această limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în acest caz, orice libertate presupune și o responsabilitate, care, în situația raportării la limbă, vizează, pe de o parte, limba însăși și, pe de altă parte, pe partenerul din cadrul actului de comunicare. În acest context, libertatea se corelează cu normativitatea, cu regulile de folosire a limbii, atît din punctul de vedere al elementelor ei, cît și din acela al coordonatelor sociale și culturale care determină folosirea acestor elemente. Normele limbii −fie că sînt cutumiare, fie că sînt legiferate− au însă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sincronică și un rol disfuncțional din perspectivă diacronică (fiindcă ele tind să frîneze evoluția lingvistică). Schimbarea limbii se realizează, ca atare, prin schimbarea normelor, în primul rînd a acelora care țin de reglementarea funcționării sistemului limbii. Fiindcă ține cont de normativitate și, prin aceasta, de normalitate, libertatea devine o libertate normală. Poate exista însă și tendința de a depăși cadrele acestui tip de libertate, tendință caracteristică în mod special artiștilor cuvîntului. Dar, aceasta este de fapt o libertate utopică, fiindcă scriitorii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exista însă și tendința de a depăși cadrele acestui tip de libertate, tendință caracteristică în mod special artiștilor cuvîntului. Dar, aceasta este de fapt o libertate utopică, fiindcă scriitorii, încălcînd granițele libertății normale în ceea ce privește limba, nu sînt liberi de orice normativitate, căci trebuie să respecte normele artei 308. Manifestarea efectivă a libertății umane în raport cu limba se produce după modelul oricărei libertăți umane ce presupune, pe de o parte, realizări și, pe de altă parte, virtualități. Realizările în acest caz sînt faptele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din alte limbi, și posibilitatea de a crea pe baza acestor mijloace altele noi309 sau de a capta în sfera exprimării filozofice fapte de limbă care în mod obișnuit nu prezintă virtualități în acest sens. Pe terenul limbii, ordinea normativă (normativitatea) se realizează în două maniere distincte: mai întîi, prin evoluție și prin acțiunea cauzelor care determină această evoluție, limba impune indivizilor realități instituite social (norma limbii sau norma-cutumă), apoi, printr-o activitate volitivă, se creează un aspect sistematizat al limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
217, 222, 228-232, 233-238, 287, 358; naturală 47-49; populară 30, 282, 283, 344, 345; limbă universală 103, 287 logos semantic 55, 247 metalimbaj 98-101 noem 59, 60 nominație 85-89, 92, 144, 252, 272, 278 normare 136, 138, 193-195, 198, 262 normativitate 265, 267 normă 37-41, 77, 78, 96, 136-138, 155, 176, 186-188, 193, 196-198, 207, 210, 224, 262, 263, 266, 267; legiferată 37, 137, 138, 159, 366 noțiune 53-56, 58-64, 87, 246 nume 87-89, 144, 212, 253, 256, 324, 331, 332
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cunoscute, proporția diriginților și cadrelor cu experiență care nu identifică elevii cei mai populari/ mai puțin agreați sau pe cei izolați, este mai mare decât a Învățătorilor și a cadrelor tinere. Se confirmă astfel ambele ipoteze de lucru. Cât privește normativitatea În clasa școlară, majoritatea subiecților chestionați susțin că, În grupurile pe care le conduc predominante sunt normele flexibile, stabilite prin consens de elevi. Dacă toți educatorii cunosc elevii care Încalcă normele grupului, ceea ce atrage atenția este numărul mare al elevilor
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
era, de fapt, o neplăcută versiune seculară a elecțiunii 21. Isaac Deutcher și Elie Wiesel recomandau tăcerea, considerând că exterminarea rămâne pentru totdeauna dincolo de puterea de cuprindere a inteligenței omenești. Într-adevăr, în anii 1950-1960, genocidul dobândește un statut de normativitate, iar proximitatea evenimentului contribuie la a-l menține în afara câmpului istoric. Desigur, cu timpul care trece și cu distanțarea pe care el o face posibilă, începe să apară un efort de istoricizare. Se putea susține de acum inteligibilitatea, cel puțin
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ale testelor. Acestea se referă la următoarele caracteristici: identitatea, validitatea, fidelitatea, consistența, omogenitatea, amplitudinea, sensibilitatea, standardizarea, etalonarea, utilitatea, economicitatea, operativitatea, legătura cu alte teste etc. Totodată, psihologii experimentaliști avansează și o serie de criterii secundare de apreciere a unui test: normativitatea, înregistrarea răspunsurilor, evaluarea răspunsurilor la test, interpretarea rezultatelor, comparabilitatea unui test, economia unui test, utilitatea lui (Stan, 2002). Evidențiem mai jos cele mai importante calități ce trebuie îndeplinite de un bun test (cf. Holban, 1995; Radu, 2000; Moise, 2007). Validitatea
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
influențare educativă, adăugându-și noi comportamente în activitatea cu clasa: • planifică activitățile, determină sarcinile pe variate niveluri, își structurează conținuturile, își programează acțiunile; • organizează activitățile clasei, determină climatul specific de muncă; • comunică informații variate; • conduce activitatea desfășurată în clasă, după normativitatea specifică; • coordonează activitățile, sincronizează realizarea obiectivelor, armonizează stilurile și ritmurile, încheagă colectivul, previne influențele negative; • îndrumă elevii în cunoaștere, în activitate; • motivează elevii prin echilibrul stimulare-sancționare; • consiliază elevii pe problemele specifice vârstei și individuale; • controlează evoluția elevilor în raport cu obiectivele procesului
Management general și strategic în educație. Ghid practic by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
discursul studiază condițiile producerii textului într-un context dat.28 În științele limbii, discursul a devenit domeniu de sine stătător, prin anii `88, prin intermediul unor caracteristici care stabilesc procesualitatea discursivă: organizarea transfrastică, orientarea, punerea în act, interactivitatea, contextualizarea, instanțele discursive, normativitatea, interdiscursivitatea.29 Astfel, analiza discursului, ca domeniu nou apărut, presupune studierea relației dintre text și context, dintre organizarea textuală și contextul social, determinat.30 Această relaționare dintre text și cadrul social formează "matricea discursivă" care reprezintă suma trăsăturilor comune unor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
preceadă toate tezele despre natură și despre derularea procesului istoric."117 O astfel de determinare se produce însă cel puțin din punct de vedere programatic numai în urma unei prealabile analize a obiectului cunoașterii, adică "analizează <<datul>> sub aspectul formalizării și normativității proprii"118. Așa cum am mai arătat, punctul lui de plecare rămâne deci unul imanent, ceea ce ne-a îndrumat spre ideea apriorismului său relativ. (Vezi de asemenea II, 2Ba, apoi nota 39 din acest capitol, precum și III, 3, unde analizând conceptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mai atașat decât Dilthey vezi II, nota 39) spre cea hermeneutică: "Odată cu această teorie a cunoștinței, Dilthey pune problema posibilității unei logici transcendentale care nu se limitează doar la formele și regulile gândirii, ci analizează <<datul>> sub aspectul formalizării și normativității proprii. La el ea adoptă forma unei logici hermeneutice"83. Observația citată confirmă ideea că epistemologia lui Dilthey este nu numai în intenție, ci și ca realizare, o replică la Critica rațiunii pure (vezi I, 3C și II, 2Ba). De
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aduce demersului individualist, acesta ridică, totuși, o chestiune esențială și ineluctabilă. Paradigma individualistă a devenit larg dominantă în sînul științelor sociale, începînd cu anii '70, sub numele de "teoria alegerilor raționale". Este vorba de o generalizare a analizei economice, a normativității utilitariste, ce afectează nu numai economia politică ci, în egală măsură, și politologia, sociologia, filosofia politică și, într-o mai mică măsură, istoria și antropologia. Cei mai cunoscuți autori în acest sens sunt Hayek, Rawls, Nozick, Boudon, Bourdieu, Crozier. Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
criticii literare, al istoriei literare, textual-lingvistic și chiar ideologic etc. O relație specială poate fi stabilită între diversitatea însăși a epocilor, a etapelor istoriei literare și artistice și diferitele manifestări ale canonului. În perioadele în care dominantă este "tendința spre normativitate (clasicismul și neoclasicismele) canonul este explicit și respectat, dar, în mod oarecum paradoxal, nu joacă un rol distinctiv important. Dimpotrivă, în epocile de individualism și diferențiere, canonul corespunzător, deși puțin vizibil, părând chiar absent, are, în realitate, o importanță crescută
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dimensiune cognitivă, dar care nu se exprimă printr-o logică a rațiunii. Jean Louis Genard, Sociologie de l’éthique, Éditions d’Harmattan, Paris, 1992, p. 83. Peripatethice Răspunderea asigură condiția minimală a individului În societate, cea rezultată din respectul pentru normativitatea socială și din dorința de a asigura funcționarea normală a raporturilor instituite În societate. Dacă răspunderea asigură echilibrul societății, responsabilitatea este cea de care depinde În mare măsură restructurarea - uneori chiar pe cale revoluționară - și dezvoltarea vieții sociale. Asumându-și conștient
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
În urma unui efort propriu de clarificare și Înțelegere, nu numai „ceea ce este” ci, mai ales „ceea ce este de dorit să fie”, individul Își depășește zona sa de răspundere, Înscriindu-se În colectivitate ca ființă responsabilă ceși propune Încălcarea creatoare a normativității, dacă acest lucru este dezirabil social. Omul responsabil Își asumă implicit și consecințele acțiunilor sale; el poate fi sancționat pozitiv sau, cel mai adesea, negativ, deoarece Încalcă cu bună știință normativitatea socială, dacă consideră că este necesar. De unde ar rezulta
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
colectivitate ca ființă responsabilă ceși propune Încălcarea creatoare a normativității, dacă acest lucru este dezirabil social. Omul responsabil Își asumă implicit și consecințele acțiunilor sale; el poate fi sancționat pozitiv sau, cel mai adesea, negativ, deoarece Încalcă cu bună știință normativitatea socială, dacă consideră că este necesar. De unde ar rezulta că nu omul care-și asumă răspunderea faptelor sale, Înscrise Într-un cadru normativ dat, va fi cel preferabil social, ci omul responsabil, Întrucât acesta este prototipul agentului istoric, activ și
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
productiv, mai ales că permite critica și explorarea modernismului, dar fără a trebui să se întoarcă la formele sale originare. Astfel, "un postmodernism de rezistență apare ca o contrapractică nu doar la cultura oficială a modernismului, dar și la "falsa normativitate" a postmodernismului reacționar. În opoziție cu acesta (dar nu numai în opoziție), un postmodernism rezistent este preocupat de deconstrucția critică a tradiției și nu de o pastișă instrumentală a formelor pop sau a formelor pseudoistorice, împreună cu o critică a originilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se depotențeze, să cedeze teren, să nu se teamă de a da înapoi către acea presupusă zonă de umbră, să nu rămână paralizată față de pierderea reperului luminos, unic și stabil, cartezian"167. Lipsa întemeierii, a fundamentelor, a constrângerilor "tari" ale normativității devin astfel repere ale discursului postmodern care atenționează astfel că filosofarea nu mai poate fi realizată în sensul cartezian, tradițional. În această direcție, mulți critici consideră că postmodernismul în calitate de mișcare filosofică poate fi caracterizat prin scepticism, neîncrederea în autoritate 168
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de voința și conștiința individului și, în sens larg, a membrilor respectivei comunități politice, printr-un sistem ce ține de tradiții, obiceiuri, educație specifică fiecarui organism sau instituție politică (Pițurcă 2001, 13). Comportamentul politic reprezintă expresia cea mai concludentă a normativității sistemului politic. În context democratic, comportamentul politic deviant se caracterizează în primul rând prin încălcarea principilor și valorilor democratice, cum ar fi nerespectarea libertății de expresie și acțiune, fraudarea procesului electoral, manipularea opiniei publice, limitarea competiției politice etc. În general
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]