1,758 matches
-
știe ce implorau și demonstrau în bengali". A dat bîr cu fugiții pentru a scăpa de coșmar. A trecut, în sfîrșit, cu trenul peste fluviul sfînt al Gangelui. Și, de aici, se îndreaptă spre Benares, o cetate feerica, neverosimila și nostalgica. Aici e și Gangele. "Pentru hinduși, apele fluviului sfînt au la Benares inimaginabile vîrtuți purificatoare. În preziua sărbătorilor, trenurile și șoselele sînt tixite de convoiuri fantastice de muribunzi, de leproși, de bătrîni și cerșetori - venind să-și încheie ceasul din
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
al vremii, convins că poate lecui orice luîndu-i bolnavului sînge sau aplicîndu-i cîteva comprese, fie, fără să o știe, precursorii psihanaliștilor de mai tîrziu. Drept tratament, aceștia din urmă recomandau înainte de toate identificarea dintre pacient și medic: ca să înțelegi suferință nostalgicului era neapărat nevoie să o asumi, si astfel preluînd-o îl ușurai pe bolnav de o parte a poverii lui. Însă singură dintre vindecări care îl putea readuce cu adevărat la normal pe nostalgic constă într-o subtilă substituție: în locul acelui
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
ceausism, de postceausism. Dacă acest electorat nu va discerne ca an spatele sloganurilor social-democrate (de unde social-democrație după jumătatea de secol bolșevic?) ale pedeseristilor și aliaților lor, mai mult sau mai putin loiali, se ascund nocivele credințe ale comunismului rezidual și nostalgic. Dacă acest electorat se va dovedi a avea memorie scurtă, văzând an greutățile multiple ale prezentului nu doar dificultățile imense ale actualei administrații de centru-dreapta, ăn impunerea cu adevărat a reformei, ci și stratagemele duplicitare ale iliescienilor an atâția ani
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
rămasă pentru el în nemișcarea unei fotografii de tinerețe: „femei care nu privesc niciodată marea, echipaje care aproape nu știu să înoate, pentru că marea era interzisă sclavilor. De pe plajă, ei ar fi putut să viseze la Africa și un sclav nostalgic nu mai era bun pentru munca în plantație și trebuia omorât înainte ca tristețea sa să nu contamineze pe ceilalți.” La editură văd că deodată, o mulțime de lume se așează în șir de așteptare. Se organizează grupuri de câte
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Încă înainte de ridicarea cortinei se aude o melodie nostalgică, îngânată de o femeie. E un cântec cu tempo de bighină, sau ceva asemănător. După ce cortina se ridică nu zărim, la început, decât o luminiță verzuie, care pâlpâie undeva, în stânga. Scena se luminează, treptat și obiectele capătă contur. Suntem într-
Foca albastră. In: Editura Destine Literare by Doru Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/82_a_236]
-
Pavel Șușară Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze artă și artistul în spații aseptice și în universuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din bătaia de aripă a îngerilor, lumea se mișcă incredibil de repede, iar formele simbolice
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
autorului -, două tipuri opuse de "tratare" și relaționare cu natura: tatăl o preferă domesticita, segmentata și îngrădita, fiul o dorește în chiar starea să "naturală", sălbatică și aparent haotică. Unul și-o aproprie anulîndu-i individualitatea, socializînd-o, altul pledează, polemic și nostalgic, tocmai pentru diferența inițială, privind-o că pe o realitate multiplă, incontrolabila și, astfel, exemplara. Acuză autorului este clară, iar argumentele numeroase: omul european, în special occidentalul, astăzi citadin exclusiv și agresiv, s-a izolat de natură, anulînd posibilitatea unui
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
să prânzească altundeva, până nu și-au mai permis deloc această mică frondă, București evocat în pagini superbe, în care străzile și casele se cunosc după oameni, dispare. Între două începuturi de aprilie, despărțite de aproape șaptezeci de ani, rămâne, nostalgică dar justă, fără regrete inutile, povestea.
Lumea din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2474_a_3799]
-
după năluciri și lucruri ireale, sau cel puțin după acele lucruri pe care oamenii practici le consideră ireale. Și pentru că totul la el era ca un fel de pierdere a prezentului, lăsându-l să se prefacă în trecut, în amintire nostalgică, în vise spulberate, invocându-l cum făcea în momentul acela, veșnic în zadar, când nimeni și nimic nu se mai poate întoarce, când mâna făpturii pe care o iubeam pe atunci nu ne mai poate nici măcar atinge obrazul, cum o
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
de o modernitate aparent surprizătoare din filmul lui Pintilie, Reconstituirea. Poetul Emil Botta este la fel de tulburător, alunecând între fantastic și realități crude, între dramatism și gânduri jucăușe, dar totul îmbrăcat în nuanțe de o delicatețe extremă. Această delicatețe a nuanțelor, nostalgice sau jucăușe, a fost evidențiată și de montarea lui Miriam Răducanu. Dar această fluiditate poate înșela la prima vedere, căci ideile sunt de adâncime: de la căutarea lui Adonai în Alegorie, unul dintre numele date lui Dumnezeu, nenumit niciodată direct în
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
Cine i-a citit „cronicile” știe că ele sunt impregnate în toate celulele firii acestui old boy cu intensitatea propriei trăiri împinsă parcă spre paroxism. În sensul celor afirmate mai sus, autorul a ales să configureze volumul printr-un rapel nostalgic, plecând dinspre actualitate spre trecut, cu un material eteroclit care pe lângă cronici de film integrează și reflecții pe marginea actualității, mici poeme (Colind, Vipera română), biografeme crude ( Ultima țigară), crochiurile unor distopii (Mitocrom), cronici sportive, exerciții de admirație, portretele în
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
o și afirmă tranșant ca răspuns la o întrebare care-l vizează ca jurnalist și nu ca pe un critic de film: „Care a fost, în opinia dumneavoastră, cea mai bună Românie?” Răspunsul vine înaintea reflecției propriu-zise, ca un reflex nostalgic: „Cea din anii ’70-’80, răspund fără să stau pe gânduri. Apoi, îmi dau seama că alegerea mea nu e legată de starea economică sau politică a României, ci de filmele pe care le-am văzut atunci și de cărțile
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
acest tărâm CTP este un inventator de: kivetsch, sclaveți, encomniasme, bâlcism, parapsoi etc. Volumul lui Cristian Tudor Popescu, Filmar, este un fel de Amarcord al literaturii despre film, în cele din urmă, un tulburător exercițiu de singularitate proiectat în dimensiunea nostalgică din care se alimentează mereu marea cinematografie.
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
Povestirile adevărate”, pe care autorul însuși le-a trăit, cum ar fi: „Domnești între legendă și adevăr” sau „O poveste devenită realitate” și legende istorice, preluate ca adevărate, bazate pe hrisoave și tradiții folclorice, precum: „O poveste însângerată” și „Amintiri nostalgice”. Unele lecturi provin din relatările altora, oameni de seamă din Domnești, așa cum putem exemplifica: „Durerea unei iubiri”, preluată din memoriile profesorului universitar Petru Ionescu-Muscel, despre o pasiune din copilărie, pentru frumoasa Nișeta, o țigăncușe de un farmec tulburător. Alte povestiri
O carte cu deosebite rezonanţe sufleteşti. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Ştefan () [Corola-journal/Journalistic/87_a_67]
-
a comparației și contrastului. Geografia New York-ului este pentru Aciman, o hartă a memoriei: o piațetă îi amintește de Roma, o cafenea de Paris, un parc de Londra. Titlul cărții, Letters of Transit, se referă la statutul ambiguu al exilatului nostalgic, aflat în permanent tranzit, așteptînd viza de plecare către un alt loc. O așteptare indefinită și uneori fără sfîrșit, ca în nuvelele lui Nabokov în care emigranți ruși trăiesc o viață întreagă la Paris, așteptînd să-și continue călătoria spre
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
Căpitanului, de ticăloșia lui Iorga și Madgearu, de porunca lăsată de Căpitan să-l răzbunăm... Ascultîndu-l, am trăit un moment de mare emoție". Tot dl Codrescu nu ezită să-i considere (cum fac azi toți legionarii, cu deosebire octogenarii legionari nostalgici) să-i considere pe asasinii lui Iorga și Madgearu că au ascultat de forțe ostile României, adică agenturi de spionaj străine. Aici doctrinarul legionar se transformă, prea zelos, într-un pledant în favoarea legionarismului, pe care îl absolvă de toate fărădelegile
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
în partea cealaltă, în numele binelui utopic socialist, mult visat... Revoluția din 1917 născu totalitarismul. Regimul comunist din Rusia a fost puternic sprijinit de intelectualii occidentali de stînga prin scriitori mari totuși (plătiți, se șoptește), poziție împărtășită și azi de elemente nostalgice... Astfel, este de înțeles întîlnirea Stalin-Molotov și pactul lor istoric: cine se aseamănă, se adună. Victoria sovieticilor contra naziștilor fiind un paradox, întrucît și stalinismul și nazismul erau, de fapt, ambele contra democrației capitaliste, după cum s-a văzut ulterior. Cartea
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
unui tînăr croat, Vinko Bresan (n. l964, fiul scriitorului Ivo Bresan), pentru Mareșalul. O comedie savuroasă în acreala ei, plasată azi, într-o insulă patriarhală din Adriatica, unde se zvonește că ar bîntui fantoma mareșalului Tito; drept care toți bătrîneii comuniști nostalgici din vechea gardă se trezesc din letargie și răstoarnă regimul, pe insulă! Mareșalul, difuzat la noi, ar face mare succes de public. Dar importatorii noștri sînt monopolizați de filmele americane; cine mai are timpul și curiozitatea să caute și să
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
Nicolae Manolescu Considerațiile din editorialul meu precedent referitoare la marginalizarea literaturii în comportamentul cultural actual nu-și propuneau, dincolo de vagul lor caracter nostalgic, să insiste asupra rolului foarte important pe care literatura îl mai poate juca în societatea contemporană. Dacă revin asupra problemei, astăzi, este pentru că am citit un studiu extrem de interesant al lui Virgil Nemoianu din Vatra (3, 2000), tradus de Alexandru
Rolul literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16941_a_18266]
-
nostalgia unei arte care nu mai exista - arta grecească, arta creștină. El are nostalgia artei simbolice. Dar în legătură cu întrebarea dvs. există un alt pasaj în care am vorbit despre nostalgie și care se referă la Poussin. Poussin este un pictor nostalgic pentru că are sentimentul foarte puternic al unei antichități pierdute. Păstorii Arcadiei sau Aspirația poetului - două dintre celebrele sale pânze - poartă în ele nostalgia unei lumi fermecate și pierdute. Mă mai gândesc la Claude Lorraine de exemplu, care te reintroduce într-
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
mă refer la Friedrich... ...Kaspar Friedrich... ...da, Friedrich e un pictor al "patriei pierdute". Deci e un pictor oarecum gnostic, al unei lumi din care omul a căzut. Nu credeți că întreaga artă ar putea fi considerată ca un act nostalgic, prin care se recuperează mereu paradisuri pierdute? Mai persistă în timpurile noastre sintagma "imagine interzisă"? Ceea ce mi s-a părut frapant, cel puțin în cercetarea mea, este că au fost două cicluri iconoclaste: unul în antichitate, care a avut nevoie
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
o excepțională forță descriptivă. Recompune un univers lichefiat de căldură și alcool, un Mexic populat de umbre, fie ele ale morților, ori ale viilor. Sub pașii lui M. Laruelle, acest Mexic de- vine un univers familiar, un spațiu al regăsirii nostalgice, dar rămîne totuși insolitat prin ciudățeniile sale, păstrate fericit, la un nivel lexical, de cuvintele spaniole. Evenimentele din roman se petrec, de altfel, într-un complicat context istoric, de frămîntări interne în Mexic, legate de reforma agricolă a lui Lazaro
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
este departe de a se reduce numai la atît. La o lectură mai atentă ne dăm seama că toată cantitatea aceasta de informație funcționează mai degrabă pretextual. Grefată pe o viziune maniheistă asupra percepției duratei și pe o predispoziție marcat nostalgică, erudiția de-a dreptul năucitoare a scritorului german conduce discursul pe piste trasate cu eleganță, spre concluzia că timpul ceasului mecanic și acela al nisiparniței se exclud. La acest nivel avem de-a face cu o meditație gravă asupra relațiilor
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
toți, nu doar în zilele copilăriei, în zilele petrecute în grădină, în zilele de vacanță, ci adînc, în profunzimile ființei"). Cum se îmbină informațiile tehnice și precis datate, bazate pe o documentație temeinică și bine pusă în valoare, cu meditația nostalgică asupra inocenței pierdute și a timpului devorator care înseamnă moarte, cititorul va avea singur prilejul să constate. Vom adăuga doar că erudiția într-un asemenea domeniu capată o aură halucinatorie, de scriere borgesiană, iar elogiul nisiparniței (ca semn iconic nu
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
și ștearsă în rochia de lână făcută în casă, dar cu o lucire în privire pe care nu i-o văzusem niciodată. S-a așezat, nemișcată, în unul dintre fotoliile din salonul cel mare, vecin, cu o atitudine încordată și nostalgică, privește intens în noapte, prin ușa vitrată, deschisă spre grădină, unde un vânticel subit bate, face să danseze primele frunze moarte. Tulburare, vreo flacără, la Miclăușeni? O iau razna, pe cuvânt! Aceasta ar implica un secret pasional, un bărbat în
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]