2,642 matches
-
repertorierea și analiza caracteristicilor sintactice și morfologice ale improvizațiilor practicate în cadrul muzicii arabo-andaluze în secolele precedente. Suntem deci nevoiți să ne limităm la practica improvizatorică a sec. XX, pentru care există suficient material documentar, atât la nivel de transcripții în notație muzicală occidentală, cât și la nivel de înregistrări audio. Se știe că, încă de la început, în cadrul suitelor de tip nouba, improvizațiile instrumentale se găseau în mod normal în preludiile de la începutul suitei, precum și în mișcările instrumentale ce erau intercalate între
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
este proiecția muzicală a gustului pentru înfrumusețare prin ornamentare existent în arhitectura islamică, în caligrafie și în artele grafice. Este evident faptul că multitudinea de ornamente existente în improvizațiile prezente în muzica arabo-andaluză nu poate fi redată și transcrisă cu ajutorul notației muzicale occidentale. Ca o consecință firească, chiar și în ziua de astăzi, transmiterea muzicii de la o generație la alta păstrează o componentă orală extrem de importantă. Cea mai curentă formă de improvizație instrumentală este denumită istihbar, și poate fi în egală
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
nouă, Anul XIX, nr. 1 (73), ianuarie - martie 2008, pp. 127 - 136; footnote> și apoi ca prefață a primului volum ce a deschis drumul publicării cataloagelor complete ale bogatului tezaur de spiritualitate românească, scris în cele patru limbi amintite, în notații muzicale bizantine, cucuzeliene și hrisantice, dar și kieviene, kriuki și guidonice, corale<footnote Vasile, Vasile - Prolegomena; în: Catalogul manuscriselor de muzică sacră din Moldova secolele XI - XX, vol. II, Iași, Universitatea de Arte „George Enescu” Iași 2010; footnote> și risipit
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
perioada existenței imperiului bizantin. În plus dacă ar exista o „muzică de tradiție bizantină” ar trebuie să existe și „moduri de tradiție bizantină”, ceea ce evident este o aberație, contrazisă de specificul acestei muzici ce nu a fost afectat de simplificarea notației, tot așa cum limba română nu s-a modificat prin înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin. Cercetările urmărind catalogarea manuscriselor muzicale au fost continuate cu anumite riscuri asumate de unii cercetători care depășesc, cu oarecare prudență, această graniță, dar omit cuvântul
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
continuate cu anumite riscuri asumate de unii cercetători care depășesc, cu oarecare prudență, această graniță, dar omit cuvântul ce desemnează corect specificitatea lor, înlocuindu-l cu un altul ce are în vedere doar semiografia nu și muzica în sine, în notație psaltică fiind notate și cântece de lume și apoi și cântece populare. Primii care depășesc acest hotar artificial, păstrând denominarea la fel de artificială a fost regretatul bizantinolog Alexie Buzera<footnote Buzera, Alexie Cultura muzicală românească de tradiție bizantină din sec. al
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
pe care am înaintat-o de a începe mult doritul și așteptatul catalog al manuscriselor cuprinzând muzica de cult și acțiunea s-a finalizat cu cele două volume rezultate în urma unui grant susținut material de CNCSIS, titlul permițând deschiderea spre notația kriuki, kieveană și guidonică<footnote Catalogul manuscriselor de muzică sacră din Moldova secolele XI - XX, vol. I și II, Iași, Universitatea de Arte „George Enescu” Iași 2010; footnote>. Din nefericire, criza a afectat puternic finanțarea cercetării românești și așteptăm deblocarea
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
astfel situația creațiilor lui Nectarie Protopsaltul Sfântului Munte sau a celor ale lui Ghelasie Basarabeanul, publicate, fie și parțial și care astfel ajung la cunoștința cercetătorilor. Surprizele cele mai evidente le constituie prezența printre documentele mănăstirii a unui manuscris cu notație cucuzeliană, care a aparținut episcopului Buzăului, Dionisie Romano - unul dintre cei mai însemnați posesori de documente muzicale, dăruite Academiei Române Manuscrisul grecesc nr. 51 - atribuit ierarhului buzoian, la sfârșitul secolului al XIX - lea, de către starețul Sinaiei, Nifon Popescu, cel care l-
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
cărți ale bibliotecii, aparținând secolelor XVI - XIX, tipărite în principalele centre românești și europene și nici printre cele 60 de manuscrise ale mănăstirii. Cea mai importantă descoperire din fondul sinait îl privește pe protopsaltul, caligraful și creatorul de cântări în notație psaltică Neofit Ivanovici - Iovanovici (1812 - 1897), fiind, deci, unul dintre contemporanii ilustrului protopsalt Dimitrie Suceveanu, a cărui personalitate am reconstituit-o în anul 1995<footnote Vasile, Vasile - Protopsaltul Dimitrie Suceveanu (1816 - 1898), în: Byzantion, vol. I, Iași, Academia de Arte
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
muzicale ale lui Ucenescu, dintre care patru sunt scrise cu mâna sa, cele șase manuscrise ale lui Neofit, dintre care ouă sunt coligate, cărora se adaugă cele șase, caligrafiate de Gheorghe Căciulă, Ilie Cântărețul, Ioniță Stoicescu - Logofețelul și cel cu notație cucuzeliană, provenit de la episcopul Dionisie Romano, cel scris la Mănăstirea Dintr-un lemn din Vâlcea și provenind de la monahia Glafira - Manuscrisul grecesc românesc nr. 53 în care apar heruvice, axioane grecești și românești și chinonice săptămânale, duminicale și ale marilor
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
dominații, începând cu anul 711 și până la căderea Granadei, în 1492. Deși a fost și este considerată o muzică a claselor sociale superioare - intelectuali, muzicieni educați, clase nobiliare - și deci clasată ca și o muzică de factură savantă, totuși, nici o notație muzicală nu a fost întrebuințată înainte de sec. XX. Era o muzică ce se transmitea în general conform principiilor oralității, de la maestru la elev. Odată cu sporirea interesului muzicologiei europene pentru acest gen muzical - la începutul sec. XX - a început transcrierea repertoriului
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
a fost întrebuințată înainte de sec. XX. Era o muzică ce se transmitea în general conform principiilor oralității, de la maestru la elev. Odată cu sporirea interesului muzicologiei europene pentru acest gen muzical - la începutul sec. XX - a început transcrierea repertoriului existent cu ajutorul notației tradiționale clasice. S-au constituit astfel culegeri și albume ce conțineau piese clasate conform regiunilor de unde au fost culese. Dacă din punct de vedere istoric perioada Evului Mediu Timpuriu este relativ bine documentată, sursele fiind suficiente, nu același lucru se
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
de exilați, formând o adevărată diasporă a culturii andaluze. Până în ziua de astăzi există enclave și comunități relativ închise, ce și-au păstrat tradițiile și muzica, putându-se chiar vorbi despre o oarecare nostalgie a trecutului. Problematica transmiterii și a notației muzicii arabe Încă din perioada preislamică, muzica practicată în regiunea Orientului Mijlociu și Peninsula Arabiei nu avea un sistem de notație. Transmiterea se efectua conform principiilor tradiției orale, de la maestru către elev. Aceștia din urmă trebuiau să rețină melodiile cântate
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
au păstrat tradițiile și muzica, putându-se chiar vorbi despre o oarecare nostalgie a trecutului. Problematica transmiterii și a notației muzicii arabe Încă din perioada preislamică, muzica practicată în regiunea Orientului Mijlociu și Peninsula Arabiei nu avea un sistem de notație. Transmiterea se efectua conform principiilor tradiției orale, de la maestru către elev. Aceștia din urmă trebuiau să rețină melodiile cântate de către profesori, pe care ulterior le puteau interpreta conform muzicalității, tehnicii și talentului propriu. Rezultau astfel multiple variante ale acelorași melodii
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
considerată cultă, savantă și deci predată în școli speciale muzicale, era exclusiv vocală, instrumentele existente servind numai ca acompaniament. La câteva secole după expansiunea islamului, apar primele tentative de notare a repertoriului existent. Această modalitate nu constituia un sistem de notație propriu-zis, fiind mai mult un fel de aide mémoire sau memento, destinat fixării unor repere. Așa-zisa partitură a unei piese muzicale se compunea din : textul poemului, numele modului în care respectiva piesă trebuia să fie interpretată și ritmul aferent
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
poemului, ritmul ce trebuia urmărit, precum și modul respectiv - și-ar fi dat seama imediat de melodia asociată acestor trei elemente fundamentale. Bineînțeles, cu condiția ca respectivul muzician să fi cunoscut vreodată piesa în cauză. Este evident că o astfel de notație nu putea fi de folos unui eventual elev autodidact, transmiterea muzicii de la o generație la alta efectuându-se tot prin intermediul oralității, de la maestru la ucenic. Cu toate imperfecțiunile sistemului incipient de notație, acesta și-a dovedit eficiența și a favorizat
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
în cauză. Este evident că o astfel de notație nu putea fi de folos unui eventual elev autodidact, transmiterea muzicii de la o generație la alta efectuându-se tot prin intermediul oralității, de la maestru la ucenic. Cu toate imperfecțiunile sistemului incipient de notație, acesta și-a dovedit eficiența și a favorizat păstrarea și transmiterea repertoriilor arabo-orientale de-a lungul secolelor. Am afirmat în paragraful precedent că în vederea notării unui cântec, erau utilizate trei elemente capitale : textul literar, ritmul și modul respectivei piese. Este
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
în regiunea Orientului Apropiat și Mijlociu. Prin înlănțuirea și combinarea succesivă a acestor patru tipuri de secundă se obțin nu doar diferite melodii, dar și anumite structuri și motive melodice sau chiar serii de sunete care definesc modurile respective. Adoptarea notației muzicale europene a favorizat răspândirea și cunoașterea muzicii de factură orientală în cadrul altor culturi muzicale, nefamiliarizate cu particularitățile acestui gen muzical. Totuși, în cercurile muzicologice din țările arabe există o permanentă nemulțumire față de adaptabilitatea și fiabilitatea sistemului de notație occidental
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
Adoptarea notației muzicale europene a favorizat răspândirea și cunoașterea muzicii de factură orientală în cadrul altor culturi muzicale, nefamiliarizate cu particularitățile acestui gen muzical. Totuși, în cercurile muzicologice din țările arabe există o permanentă nemulțumire față de adaptabilitatea și fiabilitatea sistemului de notație occidental, considerat a fi - pe bună dreptate - neadaptat la necesitățile muzicale și artistice ale muzicilor de tip oriental. Se merge pe ideea partiturii ca suport schematic, servind mai mult la împrospătarea memoriei, decât la redarea fidelă a tuturor variațiilor melodice
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
Interpretul și textul. Câteva notații Constantin Ionescu-Vovu Respectul absolut Opiniile unor mari interpreți asupra textului muzical diferă, unii atribuindu-i conținutul tuturor informațiilor necesare unei bune execuții, alții negându-i chiar informațiile esențiale. Oare reprezintă acest fapt o diferență de poziție, o diferență de poziție
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
nici un compozitor. Înțelegerea sensului operelor scrise a fost, în decursul timpurilor, diferită - este ceea ce am numit evoluția „mentalităților stilistice”. Concepțiile dominante la un moment dat au fost transferate și asupra textelor scrise anterior, devenind normative pentru interpreți în locul sau deasupra notațiilor originale. Edițiile curente ale tuturor clasicilor au cuprins „îmbunătățiri” de tot felul, menite să ajute înțelegerea sensului muzicii. În realitate, ele au reușit să acopere și să modifice chiar, relații voite expres de creatori dar pe care editori cu vederea
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
din măsura a 4-a) (ex.2a, mai jos, arată intenția explicită de a lega cele două semi-fraze identice între ele într-o perioadă supraordonată unitară de 8 măsuri, în timp ce în ediția Litolff (și multe altele la fel), prin modificarea notației, consecventul se separă și apare precedat în măsura 4 de o anacruză (proleptică) (ex.2b), de care antecedentul nu a beneficiat (ceea ce contravine și principiului bunei continuări consacrat de teoria psihologiei gestaltiste, pe care editorii nu-l cunoșteau pesemne, dar
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
înțeles de editor. Buna intenție nu elimină însă obligația respectării textului original cu toate ambiguitățile sale. Ediția lui Ignacy Paderewski a operelor complete ale lui Chopin (de referință până la apariția ediției mai recente a lui Jan Ekier), introduce schimbări de notație care au ca urmare semnificative modificări semantice. Într-un studiu al profesorului Günther Reinhold asupra diferențelor între autografe și Urtext (apărut în revista EPTA, Bilten, Ljubljana 2001) este prezentat cazul modificării enarmonice (declarate, de altfel, expres) în ediția Paderewski, a
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
care au ca urmare semnificative modificări semantice. Într-un studiu al profesorului Günther Reinhold asupra diferențelor între autografe și Urtext (apărut în revista EPTA, Bilten, Ljubljana 2001) este prezentat cazul modificării enarmonice (declarate, de altfel, expres) în ediția Paderewski, a notației Preludiului nr. 4 în mi minor op. 28 de Chopin. Fără a schimba note, se schimbă sensul. Ex. 9: Fr. Chopin, Preludiul op. 28 nr. 4. în mi minor a. Ed. Paderewski b. Ipoteza Reinhold Acordul de la mâna stângă (arătat
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ceea ce se înțelege curent prin acest termen - răceală, absență a participării personal-afective - ci poate fi însoți fervoarea, abnegația opusă aroganței (de cele mai multe ori inculte) și atitudinii excesiv subiective. Evident, în citirea textului, interpretul trebuie să țină seama de principiile de notație și de gradul de libertate permisă, specifice epocii compozitorului respectiv; așa cum și în armonie, anumite structuri acordice creatoare, într-o vreme, de puternice tensiuni s-au tocit față de evoluția sensibilității și a percepției disonanței; sau rupturi melodice cu totul impresionante
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ci s-au servit tot de arsenalul articulației, semănând confuzie. Dinamica, acolo unde nu este notată expres, rezultă din structură și trebuie aplicată ca atare, cu strictețe mai ales pe detaliu - chiar dacă pe arhitecturi mai largi opțiunea personală rămâne decisivă. Notația în acest domeniu informează de regulă numai asupra macrostructurii, lăsând detaliul (micro-dinamic) în grija intenției expresive și cunoașterii presupuse a tradiției de către interpret. În această privință, clasicii (Beethoven, mai ales) au știut să precizeze numai ceea ce era necesar și să
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]