900 matches
-
, aparține clasei 1 conform clasificării Baltimore, genomul viral fiind alcătuit din ADn dublu catenar.Infecțiile determinate de reprezentanții acestei clase infectează atât vertebratele cât și nevertebratele. Este format din ADN dublucatenar, format din 130000-375000 nucleotide.Genomul are o secvență TR (terminal repeat),si ITR (inverted terminal repeat), situate la capetele lanțului nucleotidic.Aceste secvențe conțin : Guanina șicitozina au un procent de circa 35-64%, sau 20%(Entopomoxvirus). Virionul are un diametru de circa 140-260 nm, ADN
Poxviridae () [Corola-website/Science/305762_a_307091]
-
această moleculă. Alte proteine sunt enzime, asemănătoare cu niște mecanisme minuscule care pot modifica alte molecule. Informația din ADN este stocată într-o secvență de unități care se repetă de-a lungul moleculei ADN. Aceste unități sunt patru tipuri de nucleotide (A, T, G și C), iar secvența nucleotidelor stochează informatia într-un alfabet numit cod genetic. Când o genă este citită de o celulă, secvența ADN e copiată într-o moleculă asemănătoare numită ARN (acest proces se numește "transcripție"). Transcripția
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
niște mecanisme minuscule care pot modifica alte molecule. Informația din ADN este stocată într-o secvență de unități care se repetă de-a lungul moleculei ADN. Aceste unități sunt patru tipuri de nucleotide (A, T, G și C), iar secvența nucleotidelor stochează informatia într-un alfabet numit cod genetic. Când o genă este citită de o celulă, secvența ADN e copiată într-o moleculă asemănătoare numită ARN (acest proces se numește "transcripție"). Transcripția e controlată de alte secvențe ADN (cum sunt
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
alte secvențe ADN (cum sunt "promotorii"), care indică celulei unde se află genele și controlează cât de frecvent sunt ele copiate. Copia de ARN făcută după o genă este apoi trecută printr-o structură numită ribozom, care traduce secvența de nucleotide din ARN în secvența corectă de aminoacizi și leagă acești aminoacizi laolaltă, producând un lanț complet de proteină. Noua proteină se strânge apoi în forma ei activă. Procesul de traducere a informației din limbajul ADN în limbajul aminoacizilor se numește
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
secvența corectă de aminoacizi și leagă acești aminoacizi laolaltă, producând un lanț complet de proteină. Noua proteină se strânge apoi în forma ei activă. Procesul de traducere a informației din limbajul ADN în limbajul aminoacizilor se numește "translație". Dacă secvența nucleotidelor dintr-o genă se schimbă, secvența aminoacizilor din proteina pe care o produce se poate schimba și ea; dacă o parte dintr-o genă e îndepărtată, proteina produsă va fi mai scurtă și ar putea să nu mai funcționeze. Acesta
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
de la tată. ADN poate fi copiat foarte ușor și precis, deoarece fiecare porțiune de ADN poate dirija crearea unei noi copii a informației pe care o stochează. DNA e format din două șiraguri care sunt prinse laolaltă, ca un fermoar. Nucleotidele sunt la mijloc, ca dinții fermoarului, și se împerechează, ținând cele două șiraguri laolaltă. E important faptul că cele patru tipuri diferite de nucleotide au forme diferite, așa că pentru ca fermoarul să se închidă corect o nucleotidă A trebuie să fie
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
care o stochează. DNA e format din două șiraguri care sunt prinse laolaltă, ca un fermoar. Nucleotidele sunt la mijloc, ca dinții fermoarului, și se împerechează, ținând cele două șiraguri laolaltă. E important faptul că cele patru tipuri diferite de nucleotide au forme diferite, așa că pentru ca fermoarul să se închidă corect o nucleotidă A trebuie să fie opusă unei nucleotide T, iar o G trebuie să fie opusă unei C. O unitate de informație din ADN este deci o "pereche de
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
laolaltă, ca un fermoar. Nucleotidele sunt la mijloc, ca dinții fermoarului, și se împerechează, ținând cele două șiraguri laolaltă. E important faptul că cele patru tipuri diferite de nucleotide au forme diferite, așa că pentru ca fermoarul să se închidă corect o nucleotidă A trebuie să fie opusă unei nucleotide T, iar o G trebuie să fie opusă unei C. O unitate de informație din ADN este deci o "pereche de baze" formată după această regulă exactă. Când ADN este copiat, cele două
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
mijloc, ca dinții fermoarului, și se împerechează, ținând cele două șiraguri laolaltă. E important faptul că cele patru tipuri diferite de nucleotide au forme diferite, așa că pentru ca fermoarul să se închidă corect o nucleotidă A trebuie să fie opusă unei nucleotide T, iar o G trebuie să fie opusă unei C. O unitate de informație din ADN este deci o "pereche de baze" formată după această regulă exactă. Când ADN este copiat, cele două șiraguri ale moleculei inițiale sunt separate de
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
ADN este deci o "pereche de baze" formată după această regulă exactă. Când ADN este copiat, cele două șiraguri ale moleculei inițiale sunt separate de enzime, care apoi se mișcă de-a lungul fiecăruia din cele două șiraguri, împerechind noi nucleotide și închizând cele două fermoare. Sunt produse astfel două molecule ADN, fiecare conținând un șirag din vechiul ADN și un șirag nou fabricat. Acest proces nu e perfect: uneori proteinele fac erori și pun o nucleotidă greșită în șiragul pe
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
două șiraguri, împerechind noi nucleotide și închizând cele două fermoare. Sunt produse astfel două molecule ADN, fiecare conținând un șirag din vechiul ADN și un șirag nou fabricat. Acest proces nu e perfect: uneori proteinele fac erori și pun o nucleotidă greșită în șiragul pe care îl construiesc. Aceasta cauzează o schimbare în secvența genei respective. Asemenea modificări în secvența ADN se numesc mutații. Mutațiile produc noi alele ale genelor. Uneori aceste modificări împiedică gena să funcționeze corect, ca în cazul
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
poate determina tipul de mutație care a produs o boală genetică. Secvențierea ADN poate fi folosită pentru determinarea secvențelor ADN individuale ale genelor, ale regiunilor mari genetice (grupuri de gene sau operoni, cromozomi întregi sau chiar genomuri. Secvențierea determină ordinea nucleotidelor prezente în moleculele de ADN și ARN izolate de la animale, plate, bacterii, archaea sau, virtual, orice altă formă de viață. Secvențierea este folosită în biologia moleculară pentru a studia genomurile și proteinele codate de acestea. Informațiile obținute în urma secvențierii ajută
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
secvența aminoacizilor din insulină, o proteină de mici dimensiuni produsă de pancreas. Munca sa a demonstrat că proteinele sunt entități cu o structură bine definită, și nu un amalgam nedefinit. După 1954, Crick a dezvoltat teoria care susținea că aranjamentul nucleotidelor din ADN determină secvențele aminoacizilor din proteine. Secvențierea ARN este una dintre cele mai vechi tehnici de secvențiere a nucleotidelor. Studiul de bază al secvențierii ARN a fost secvențierea primei gene complete și secvențierea genomului bacteriofagului MS2, identificat și publicat
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
cu o structură bine definită, și nu un amalgam nedefinit. După 1954, Crick a dezvoltat teoria care susținea că aranjamentul nucleotidelor din ADN determină secvențele aminoacizilor din proteine. Secvențierea ARN este una dintre cele mai vechi tehnici de secvențiere a nucleotidelor. Studiul de bază al secvențierii ARN a fost secvențierea primei gene complete și secvențierea genomului bacteriofagului MS2, identificat și publicat de către Walter Fiers și colegii lui, de la Universitatea Ghent (Ghent, Belgia), in 1972 și 1976.. Primul genom întreg secvențiat vreodată
Secvențierea ADN () [Corola-website/Science/335172_a_336501]
-
și Y). In total în celulele omului sunt 46 de cromozomi. Oamenii au în mod normal o pereche de cromozomi 15, unul din aceștia provenind de la tată iar celălalt de mamă. Cromozomul 15 are o anvergură de aproximativ 100 milioane nucleotide (unitatea de baza a ADN-ului) în perechi, și reprezintă între 3% și 3,5% din totalul de ADN din celule. Identificarea genelor la fiecare cromozom este un domeniu activ al cercetării genetice. Datorită diferitelor metode folosite de cercetători pentru
Cromozomul uman 15 () [Corola-website/Science/314703_a_316032]
-
Acidul nucleic este o macromoleculă complexă, ce conține informația genetică din celula dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta le observase în nucleu. Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
dată. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann, pentru a desemna substanțele complexe pe care acesta le observase în nucleu. Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză și o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente (în cadrul nucleotidelor între bazele azotate și pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
complexe pe care acesta le observase în nucleu. Acizii nucleici reprezintă lanțuri polinucleotidice, formate din nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză și o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente (în cadrul nucleotidelor între bazele azotate și pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite, de ex.: între adenină și timină/uracil sau între citozină și guanină). ADN-ul este cel mai complex și mai cunoscut dintre cei doi
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
nucleotide, care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză și o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente (în cadrul nucleotidelor între bazele azotate și pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite, de ex.: între adenină și timină/uracil sau între citozină și guanină). ADN-ul este cel mai complex și mai cunoscut dintre cei doi acizi nucleici. Spre deosebire de ARN, care este monocatenar, alcătuit dintr-o singură ,panglică”, ADN-ul este
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
mai complex și mai cunoscut dintre cei doi acizi nucleici. Spre deosebire de ARN, care este monocatenar, alcătuit dintr-o singură ,panglică”, ADN-ul este policatenar, alcătuit din două catene (panglici). O catenă de ADN este alcătuită dintr-un număr mare de nucleotide. Mai multe nucleotide formează o polinucleotidă. Fiecare nucleotidă este formată din trei componente: o glucidă cu cinci atomi de carbon denumită "pentoză", un rest de acid fosforic, denumit și "grup fosfat" și o "bază azotată". Pentoza specifică ADN-ului este
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
mai cunoscut dintre cei doi acizi nucleici. Spre deosebire de ARN, care este monocatenar, alcătuit dintr-o singură ,panglică”, ADN-ul este policatenar, alcătuit din două catene (panglici). O catenă de ADN este alcătuită dintr-un număr mare de nucleotide. Mai multe nucleotide formează o polinucleotidă. Fiecare nucleotidă este formată din trei componente: o glucidă cu cinci atomi de carbon denumită "pentoză", un rest de acid fosforic, denumit și "grup fosfat" și o "bază azotată". Pentoza specifică ADN-ului este dezoxiriboza. Bazele azotate
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
acizi nucleici. Spre deosebire de ARN, care este monocatenar, alcătuit dintr-o singură ,panglică”, ADN-ul este policatenar, alcătuit din două catene (panglici). O catenă de ADN este alcătuită dintr-un număr mare de nucleotide. Mai multe nucleotide formează o polinucleotidă. Fiecare nucleotidă este formată din trei componente: o glucidă cu cinci atomi de carbon denumită "pentoză", un rest de acid fosforic, denumit și "grup fosfat" și o "bază azotată". Pentoza specifică ADN-ului este dezoxiriboza. Bazele azotate sunt de două feluri: "purinice
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
de cidofovir la doze de până la 5 mg/ placă , în prezența și absența activării metabolice prin fracție S- 9 din ficat de șobolan , în studii microbiene cu Salmonella typhimurium pentru substituții cu perechi de baze sau mutații de secvențe de nucleotide ( Ames ) și Escherichia coli pentru mutații inverse . O creștere a formării de eritrocite micronucleate policromatice a fost observată in vivo la șoareci cărora li s- a administrat intraperitoneal o doză mare , toxică , de cidofovir ( ≥ 2000 mg/ kg ) . Cidofovirul a indus
Ro_1158 () [Corola-website/Science/291917_a_293246]
-
este atașat de acesta este legat de ARNt secundar, care îl leagă de o altă moleculă de aminoacid. Translația continuă pe măsură ce lanțul de aminoacid este format. La un moment dat apare un codon de stop, o secvență formată din 3 nucleotide (UAG, UAA), care semnalează sfîrșitul lanțului proteic. Chiar după termminarea translației lanțurile proteice pot suferi modificări post-translaționale și plierea lanțului proteic, responsabilă de structura secundară și cea terțiară. Modificările post-translaționale se referă la posibilitatea formării de legături disulfidice, sau de
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
Cromozomul 19 este unul dintre cele 23 de perechi de cromozomi umani, anume un autozom. Oamenii au în mod normal două copii al acestuia. Cromozomul 19 are o anvergură de aproximativ 63 milioane nucleotide în perechi (materialul de bază pentru ADN), și reprezintă între 2% și 2,5% din totalul de ADN din celule. Identificarea genelor la fiecare cromozom este un domeniu activ al cercetării genetice. Datorită diferitelor tactice folosite de cercetători pentru a
Cromozomul uman 19 () [Corola-website/Science/314705_a_316034]