1,735 matches
-
măsuță scundă, lăcuită, apoi dispăru Înăuntru să aducă limonada. Doamne, ce bine e, am zis, aruncându-mi geanta de plajă pe podea și lăsându-mă să cad pe o canapea adâncă, În timp ce Lauren se ghemuia În balansoarul din Împletitură de nuiele. În mijlocul camerei creștea, până la tavan, uriașul trunchi roșu al unui bătrân și răsucit cactus. De unde stăteam, puteam desluși silueta cuiva care făcea plajă pe terasa casei de vizavi. Aceea este verișoara mea, Tinsley Bellangere, mi-a spus Lauren, privind chiorâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tur de bazin, dar hai să mergem să stăm cu ea, că altfel o să se plictisească de moarte, Îmi zise Lauren, urcând treptele joase care duceau În salon. Luă un prosop dintr-un vraf ordonat aflat pe o masă din nuiele și mi-l Întinse. Doamne, ce plăcut a fost Înotatul ăsta, am spus eu, ștergându-mă cu prosopul. Am luat un pahar cu mojito și am sorbit din el. Era foarte revigorant. —Nu-i așa că e genială piscina? remarcă retoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sărută, îi zîmbește, apoi se întoarce spre cursă, făcîndu-și loc. Puneți coșul la bagaje arată șoferul unei bătrîne, întinzînd mîna pe lîngă umărul Letiției, spre oblonul ridicat. Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna cu amîndouă mîinile coșul de nuiele, acoperit cu o broboadă. Ne incomodați, de ce nu vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru al șoferului și, mai ales, întrebarea o sperie pe bătrînă, care se retrage, merge la burta mașinii, bagă coșul într-o margine, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mulțumesc, Corneluș! Și nu mă uita... Cu plăcere, dom' profesor! Cum să uit?! E-o plăcere să vă țin eu cursurile. Profesorul scoate biletul din buzunar, îl prezintă șoferului, apoi merge și-și ocupă locul lîngă bătrîna cu coșul de nuiele, potrivindu-și bine pe genunchi servieta din piele, absent la cei din jur. Jos, venind în fugă dinspre stația de tramvai, ducînd din greu geanta plină cu afișe, Lazăr s-a oprit o clipă lîngă mașina cu care a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
greu să nu-și certe vecinul, că nu-i tihnește calmul în care s-a retras. Din spate, un călător întinde gîtul să afle și el noutăți din presă. De partea cealaltă, lîngă bătrîna care a renunțat la coșul de nuiele, stă profesorul universitar, cu capul lăsat pe spate, cu ochii aproape închiși, trăgînd cu coada ochiului, nedumerit, spre vecină. Fata cu traistă de lînă citește de zor dintr-un caiet plin cu formule și calculează cu creionul pe o coală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ars, arătînd cu mîna: O dihanie în mașină, colo... Dintr-o singură mișcare, țăranul trage furca din coșul căruței, de sub fîn și se aține cu ea lîngă oblonul ridicat, iscodind cu privirea interiorul. Colo, între geamantan și coșul acela de nuiele arată șoferul. Un cîne de odaie, o fi ieșit din coș pufnește dezumflat bătrînul Neculai Vlădeanu, ducînd furca la căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai bine. "Ai s-ajungi și tu ca băiatul lui Săteanu, să-mi dai în cap spuneau mamele copiilor cînd erau obraznici. Las' că-ți rup eu fundul acum!" Și copiii ieșeau a doua zi în drum cu urme de nuia sau de curea pe fese, uneori și pe picioare. Un fel de isterie comună cuprinsese satul, că la cea mai mică obrăznicie copiii o încasau ca niciodată. Popa a aflat de asta, un popă bătrîn, slab, abia venit de la Canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-l usture, părinte s-a oțărît femeia. Să țină minte, să n-ajungă să-mi dea în cap, ca lu' Săteanu. Da' nici așa, Ileana, nici așa! O să ai păcat, mare păcat. Încă puțin și-i crăpai pielea cu nuiaua. Și la Biblie scrie, părinte, că cine cruță nuiaua nu-și iubește copilul a ripostat femeia. Biblia nu trebuie citită așa, orbește, Ileană i-a șoptit preotul, apropiindu-se de gard, să nu-i mai audă careva. Și-apoi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
țină minte, să n-ajungă să-mi dea în cap, ca lu' Săteanu. Da' nici așa, Ileana, nici așa! O să ai păcat, mare păcat. Încă puțin și-i crăpai pielea cu nuiaua. Și la Biblie scrie, părinte, că cine cruță nuiaua nu-și iubește copilul a ripostat femeia. Biblia nu trebuie citită așa, orbește, Ileană i-a șoptit preotul, apropiindu-se de gard, să nu-i mai audă careva. Și-apoi, să știi de la mine că Solomon spunea: Cine cruță toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unei hotărîri de moment, întinde mîna să-l oprească pe Mihai, să-i spună ceva, dar el dispare deja după colțul stivei cu lăzi de ulei. Cînd îl ajunge, prezența celor două vînzătoare în apropiere, venite cu un coș de nuiele să transporte pungi cu făină, o împiedică să mai spună ceva. Douăsprezece sticle cu vodcă rusească confirmă ea femeii de la casă, cînd Mihai scoate din portmoneu trei sute de lei. Ne pare rău că... strînge din umeri Cristina, însoțindu-l spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doua zi cînd se trezea, maică-sa îl certa: Iar ai făcut în sală, ești mai rău ca un cățel, să vezi ce-ți fac!", și el se băga sub pat, printre lădița cu lemne pentru foc și coșul de nuiele plin cu cartofi. Mi-a fost vreodată teamă de mama? se întreabă acum, încă sub fiorul celor povestite de Doina. Cred că da. Sigur că mi-a fost, dar nu teamă; era, mai degrabă, sentimentul că voi fi pedepsit dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei, că de-atîta viscol, au luat-o razna cu toții... Plutonierul salută și pleacă, lăsîndu-l pe ofițer să se plimbe agale pe peron. Bătrîna cu ochelari, strînsă lîngă brațul soțului, tremurînd, pleacă spre centru. Maria Bujoreanu scoate de la bagaje coșul de nuiele, așterne broboada și pune cățelușa în culcușul format, după care, plimbîndu-se într-o parte și-n alta, caută cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sinceritate naturală, dar afectată, specifică preoților anglicani. Predicile lui Dave 2 aveau întotdeauna un aer spiritual și demonstrativ. Avea o mulțime de ilustrate și autocolante, pe care le distribuia noilor acoliți. Pe ele erau desenați cățeluși drăgălași, în coșuri de nuiele, cu cel mai drăguț dintre ei atârnând în afara coșului. Dedesubt era o frază cursivă, scrisă cu înflorituri: „Credința nu e credință adevărată dacă nu e singurul lucru care te susține“. Pe altă ilustrată era o grămadă jucăușă de pisoi, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
este situată pe o ușoară ridicătură de pământ din centrul complexului olimpic. Elementele structurale se sprijină reciproc și converg către o formațiune asemănătoare unui grilaj, în care sunt integrate fațada, scările și acoperișul, aproape ca un cuib de pasăre cu nuielele sale întrețesute. Efectul spațial al stadionului este cu totul inedit și radical, însă simplu în același timp și de un caracter aproape arhaic, creând astfel un punct de reper unic în istoria Olimpiadei. "Cubul de apă" a fost dat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu coborâtul meu duruitor din cinci în cinci trepte, cu izbiturile în balustrada metalică, cu replicile mele nesuferite și cu atâtea acțiuni de gherilă, eu, care am auzit din gura ei sute de ocări și blesteme, care am încasat palme, nuiele și curele usturătoare, ei bine, eu am rugat-o într-o zi de primăvară, senină, să-mi împrumute un ciocan, o șurubelniță și o daltă. Era puțin după prânz, tocmai ieșisem de la școală pe la începutul trimestrului III, făceam pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Locuința doamnei Bellairs avea personalitate; altfel spus, era o casă bătrînească, nerenovată, pitită Înapoia unei grădinițe năpădite de buruieni, În partea Înclinată a cartierului Campden Hill, printre niște case pe porțile cărora stătea scris „de Închiriat“. LÎngă un gărduleț de nuiele țepoase se vedea o statuie ciobită și coclită, făcută parcă dintr-un bloc de piatră ponce. Clopoțelul, ascuns sub porticul În stil victorian timpuriu, sună, trezind un ecou ce părea să alerge după locatari În odăile cele mai ferite, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
viitor, cît și unui trecut vechi de două decenii. Aștepta pe cineva la o poartă, pe o străduță, cînd deodată, de peste un gard Înalt Îi ajunseră la urechi hohote de rîs și pocnetul Înfundat al unor mingi de tenis. Printre nuielele gardului zări siluetele albe ale jucătorilor mișcîndu-se aidoma unor fluturi. Era pe Înserate și În curînd avea să fie prea Întuneric ca să se mai poată juca tenis. Așteptînd pe cineva foarte drag, Rowe stătea acolo, pierit ca un adolescent, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nerăbdător ca un tinerel Îndrăgostit. Ar fi vrut să i se ofere un prilej de a dovedi că nu e bolnav, că mintea Îi e perfect normală. Nu simțea nici o satisfacție să strălucească În fața lui Johns... Hoinărind printre gardurile de nuiele, Își lăsa gîndurile să vagabondeze. Era o grădină luxuriantă, care ar fi fost o Încîntare pentru un copil, dar era rezervată exclusiv unor adulți căzuți În mintea copiilor. Ici-colo, cîte-un măr bătrîn și parcă sălbatic se Înălța peste vreun boschet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a convins încă o dată că s-a născut fie prea devreme, fie prea târziu, nu știe exact, oricum într-un timp decăzut, deteriorat de experimentele ăstora, îmbâcsit, într-o lume care trebuie trezită din letargie, zgâlțâită, plesnită peste buci cu nuiaua cunoașterii. Da, teoria lui încă nu poate fi dezvăluită în întregime, nu a venit momentul. *** La Anatol, ușa e întotdeauna deschisă. Nu fură nimeni cărți și almanahuri și, în afară de un reșou improvizat, cu firele prinse cu izolirband în priză, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au bătut-o pe biata femeie, să le zică unde-i comoara, degeaba, că n-a văzut nimic, că bărbată-său e nebun, că-l smintise mă-sa și-i băgase-n cap că el va putea găsi apă cu nuiaua de alun și aur dacă pune sub pernă nu știu ce ierburi, untură de câine și o labă de iepure. N-a crezut-o nimeni, dar dacă femeia a ținut-o pe-a ei, i-au dat până la urmă drumu’... Dar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
studie o bună bucată de vreme cu ajutorul lunetei celei grele, Încercînd să-și facă o idee despre vasul căruia Îi aparțineau, și puse apoi În practică explicațiile căpitanului spaniol, aprinzînd două felinare rudimentare pe care le agăță la capetele unei nuiele lungi. Se plimbă mai tîrziu pe coasta dinspre apus, clătinînd pe umeri nuiaua, alternativ, În așa fel Încît un om de cart foarte atent ar fi putut presupune că În fața lor naviga, la distanță, un vapor nu prea mare. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
facă o idee despre vasul căruia Îi aparțineau, și puse apoi În practică explicațiile căpitanului spaniol, aprinzînd două felinare rudimentare pe care le agăță la capetele unei nuiele lungi. Se plimbă mai tîrziu pe coasta dinspre apus, clătinînd pe umeri nuiaua, alternativ, În așa fel Încît un om de cart foarte atent ar fi putut presupune că În fața lor naviga, la distanță, un vapor nu prea mare. Dacă pilotul navei știa sau presupunea că se află În apropierea Arhipelagului Galápagos, aflîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Brandy zice: — Ăsta-i voal de bumbac. Mai aruncă un pumn de ceață, și lumea se înnegurează în spatele auriului și verdelui. — Crep georgette, zice Brandy. Aruncă un pumn de scântei, și lumea, Brandy șezând în fața mea cu coșul ei de nuiele desfăcut în poale. Amândouă singure, încuiate în biroul logopedei. Posterul cu o pisicuță de pe peretele de cărămidă. Toate astea capătă luminozitatea pală a unei raze de stea, fiecare colț ascuțit șters sau mânjit de verde și auriu, și lumina fluorescentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fiecare mișcare. Cum treceai de gară mirosea altfel, a colb, a paie uscate, a bălegar încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit. Un somn greu stăpînea în jurul lui, încît fără nici o explicație i s-a făcut frică. Nu era un speriat, dar să ți se pară că ești singurul om viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să se părăginească, ăsta era un motiv de îngrijorare profundă în Vladia, cum de totul se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă să se mai atingă de teascuri, de budane, de împletiturile de nuiele, de cercurile de butoi proaspăt aduse de la Comana și după nici două săptămîni arătau ruginite și mîncate pînă la miezul lor!, o pornea înviorat de gîndul că poate o să-l convingă pe Hariton să-i deschidă vinoteca, nu era Popianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]