166 matches
-
le reprezintă. În satul Tarnița se face o deosebire clară între Moș Nicolaie și Moș Crăciun. Fiind și hramul vechii biserici „Sfântul Nicolaie”, prăznuit la 6 decembrie, Moș Nicolaie aduce cadouri copiilor cuminți iar celor mai puțin cuminți, câte o nuielușă. Moș Crăciun era stăpânul păstorilor și al staulului cu boi, unde s-a născut Iisus Hristos. Crăciun a fost primul creștin ortodox din lume. Venirea lui în noaptea Crăciunului este, de asemenea, prilej de bucurii pentru cei mici și chiar
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
acela îl căpătase demult încă din copilăria lui, când spre seară dispărea întotdeauna de acasă ca să apară dimineața. Taică-său era foarte îngrijorat de acest lucru și într-o seară când băiețașul de 12 ani plecă iar, plesnind cu o nuielușă subțire brusturii întâlniți în cale și ridicând colbul drumului cu picioarele desculțe, învățate de acum cu rugii și spinii câmpului, s-a luat după el urmărindu-l de departe. Băiatul a mers înainte fără să privească măcar odată în urma sa
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Ion Creangă, Mihai Eminescu, George Coșbuc, etc. Fiecare mamă evocată de aceștia are o anumită personalitate-puternică sau firavă, un anumit fel de-a fi - poate vesel, vioi, șugubăț ori trist, obosit și indiferent că oferă căldura mângâierilor palmelor sale sau nuielușa pedepsitoare, din ființa ei răzbate - comun tuturor tablourilor literare - deosebita lumină și dragoste maternă, devotamentul față de cei cărora le-a dat viață. De aceea, trebuie pornit cu copii de la faptul că, deși deseori ei afirmă Te iubesc foarte mult, mămico
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
sau să mototolim husele jilțurilor. De tavan spânzura un soi de sferă în care te vedeai mititel și deformat, iar pe pereți atârnau litografii biblice, dintre care una îl înfățișa - parcă o văd și-acuma - pe Moise scoțând cu o nuielușă apă din stâncă, așa cum eu acum scot amintirile acestea din stânca eternității copilăriei mele. Lângă salon, o odaie întunecoasă unde se ascundea Marmotă, ființă misterioasă și enigmatică. Ei bine, când am izbutit într-o bună zi să intru în interzisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu crâcnea. Străbunicul Ionel bubuia cu pistolul în tavan, dacă se întâmpla să nu îi vină ciorba caldă; bunicu’ Vitalian își strunea familia cu-o cravașă superbă, cu mânerul din lemn vișiniu de cireș; taică-meu mă atingea cu-o nuielușă sau o curea (în funcție de măgăria săvârșită). Așa am ajuns și noi, și Moroienii, un ansamblu prosper, disciplinat. Cum spuneam, însă, de la un anumit moment încolo, lucrurile au început să se schimbe. Pe la sfârșitul anilor ’20, când bunicu’ Vitalian saluta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
observarea pe furiș a copilului care mănâncă alimentul pregătit apoi pregătirea unei cămăși (după ce mama a luat cânepă de vară, În miezul zilei, a tors, a țesut și a cusut până la miezul nopții) și, mai ales, lovirea copilului cu două nuielușe de alun la al nouălea hotar; țipătul copilului o determină pe mama lui să-i aducă adevăratul copil femeii. Să observăm că elementele folosite nu sunt luate Întâmplător: cânepa are valențe mitico-simbolice În cultura populară românească. Despre chinul cânepii vorbește
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
marea taină. Pentru a scăpa de Joimărița, de exemplu, femeile care nu terminau Încă torsul și stăteau sub amenințarea pedepsei cunoscute, puteau scăpa spunând lunga istorie a cânepei: cum a fost culeasă, topită, melițată, toarsă, pieptănată, țesută, albită, cusută etc.) Nuielușele de alun reprezintă componente ale recuzitei magicianului. Pe lângă funcția de tămăduire a mușcăturilor de șarpe, deci exclusiv medicală, alunul apare menționat și În practici apotropaice, ce vizează alte tipuri de spirite malefice. La români, nuiaua de alun, utilizată cu precădere
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ea Îl putea dezlega de jurământ. Fata, sfătuită de Zâna Liliacului, Îi cere să-i dăruiască o rochie de culoarea timpului, apoi o rochie de culoarea soarelui, la sfârșit, pielea măgarului, pentru care face cheltuieli nesăbuite. Zâna Îi dăruiește o nuielușă, Îndemnând-o să fugă de-acasă acoperită cu pielea de măgar, Însoțită de un cufăr cu haine și cu bijuterii. Fata ajunge la o moșioară, unde se angajează la cotețul curcanilor și cocina porcilor. În cele din urmă, fata se
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de a lupta împotriva românilor săi. Apoi, cu refuzul de a mai participa la uciderea oamenilor. Un adevărat transfer sufletesc (absent în film) se petrece între el și muribundul căpitan Cervenco, cel care se ducea la atac înarmat cu o nuielușă pentru că nu concepea să ucidă pe nimeni și repeta că doar iubirea poate salva omenirea. Mai departe, Titus Popovici, cu cenzura comunistă în spate, nu merge. Iată momentul revelației îndumnezeirii trăit de Bologa : Apoi toate simțămintele, cele tulburi, ca și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
observarea pe furiș a copilului care mănâncă alimentul pregătit apoi pregătirea unei cămăși (după ce mama a luat cânepă de vară, în miezul zilei, a tors, a țesut și a cusut până la miezul nopții) și, mai ales, lovirea copilului cu două nuielușe de alun la al nouălea hotar; țipătul copilului o determină pe mama lui să-i aducă adevăratul copil femeii. Să observăm că elementele folosite nu sunt luate întâmplător: cânepa are valențe mitico-simbolice în cultura populară românească. Despre "chinul cânepii" vorbește
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
marea taină". Pentru a scăpa de Joimărița, de exemplu, femeile care nu terminau încă torsul și stăteau sub amenințarea pedepsei cunoscute, puteau scăpa spunând lunga istorie a cânepei: cum a fost culeasă, topită, melițată, toarsă, pieptănată, țesută, albită, cusută etc.") Nuielușele de alun reprezintă componente ale recuzitei magicianului. Pe lângă funcția de tămăduire a mușcăturilor de șarpe, deci exclusiv medicală, alunul apare menționat și în practici apotropaice, ce vizează alte tipuri de spirite malefice. La români, nuiaua de alun, utilizată cu precădere
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ea îl putea dezlega de jurământ." Fata, sfătuită de Zâna Liliacului, îi cere să-i dăruiască o rochie "de culoarea timpului", apoi o rochie "de culoarea soarelui", la sfârșit, pielea măgarului, pentru care face cheltuieli nesăbuite. Zâna îi dăruiește o nuielușă, îndemnând-o să fugă de-acasă acoperită cu pielea de măgar, însoțită de un cufăr cu haine și cu bijuterii. Fata ajunge la "o moșioară", unde se angajează la cotețul curcanilor și cocina porcilor. În cele din urmă, fata se
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
veche mai rămăsese doar un căpețel. Conștiincios din fire, nu aveam încotro. Altfel te ia mama dracului și pe tine, mă anunța doamna Averescu. Căutam în gardul viu din curtea școlii, format din niște tufe de salcâm turcesc, câte o nuielușă potrivită, o curățam cu grijă de coajă, ca să aibă aspect, și o așezam la locul știut. Țin minte că doamna Averescu nu bătea, când era cazul, la palmă. Dădea la picioare, peste pulpe. Norocul celor în cauză, fiindcă, pe atunci
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
la școală și în șorturi. Mai țin minte, dragă prietene de demult, când îl scotea pe câte unul la tablă și din varii motive, începea să se uite într-acolo ca vițelul la poartă nouă, intra în funcție nu numai nuielușa. Ci și doamna Averescu. Avea o limbă foarte ascuțită. Ce-i cu tine, dobitocule ? Ți-ai înghițit cumva limba? Păi cum, nici nu se putea altfel. În loc să deschizi și tu cartea măcar din când în când, te hârjonești cât îi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
tablă, o mânca parcă din ochi. Era singura din clasă pe care doamna Averescu o dezmierda. Hai, Nuțișor, îi spunea. Treci și tu la tablă. Să văd ce știi. Știa sau nu știa, Nuța lui Barzu nu avea probleme cu nuielușa doamnei Averescu. De aceea, poate, Nuța lui Barzu nu se bucura de prea multă prietenie din partea bunilor colegi de clasă. Invidia funcționează la toate vârstele. Recunosc însă că, în ce mă privește, nu mă număram printre cei care o detestau
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și ne acordă liniștea ce ne-o dorim? renașterea păsării Phoenix din noapte în noapte, sub Lună, sau strălucirea soarelui în călătoria sa strălucitoare? Poetul realizează timpul câștigat în raport cu pierderea identității sale: În vis m-a lovit cineva cu o nuielușă, dar cine mi-a spus: "Trezește-te, cenușă!"? Această voce n-o pot uita, părea o voce de pușlama. Vocile serioase nu umblă prin vis, ele n-au acces la hilarul nostru paradis. Prin vis hoinăresc doar vocile de cinci
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a nu mirosi și de a nu gusta, nu ne împiedecă să gândim, cu condiția, bineînțeles, ca această ruptură cu lumea exterioară să fie naturală și provizorie. De sus, de dincolo de sus Unde și îngerii-și răpun, Sub caduceu din nuielușă de alun, Ocrotitorii magi pe cai ce nu-s Decât himere toarse pe un fus Aduc un caier care prinde-n codrii de gorun, Prin labirint de clopot, firul dus1250. Oricum ar fi, tot ceea ce constituie domeniul gândirii noastre își
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
blînzi îți rup inima, așa cum mi s-a întîmplat mie azi, mergînd pe Calea Mărășești, principala arteră a orașului. O blondă emaciată, scheletică, tunsă scurt, purta pe piept, ca pe un scalp, propriul păr, făcîndu-și loc printre oameni cu o nuielușă și bolborosind vorbe ciudate. „Scalpul” atîrna ca o eșarfă, însă mie mi s-a părut un steag căzut, semnul unei înfrîngeri dureroase, ireversibile. Dincolo de figură, ceea ce ne impresionează la astfel de oameni, chiar dacă n-o știm, e „povestea” lor. O
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mulțime împopoțonată urcă și coboară. Saloanele aurite și argintate se succed. Îmi imaginez pompa acestor solemnități. Ceea ce știu despre împărat îmi permite să mi le imaginez destul de clar. Însoțitorul meu îmi arată în viteză aceste minunății banale, desenând cu vârful nuielușei sale de trestie plafoanele grele de aur, blazoanele, tronul, sala Ordinelor, sala banchetelor, sala de dans și îmi vorbește despre nemăsurata plictiseală care-l cuprinde în timpul acestor petreceri. El nu dansează îmi spune -, moare de cald și, în serile de
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pe fundalul tabloului, o lojă drapată în care stă împărăteasa, în mare ținută, iar alături de ea, cine? Un băiețel mic de tot, al cărui cap abia dacă depășește marginile lojei imperiale, el, copil, pe care mi-l arată cu vârful nuielușei sale spunându-mi: Iată-mă și pe mine mic! Îl văd mic de tot, palid și blond, privind cu ciudații săi ochi oblici spectacolul neobișnuit al tatălui său și al acestor domni mari înveșmântați cu lungi mantii cu trenă roșie
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
este Potsdam. Aici, pe apă, plutește în barcă, atunci când au loc regatele, și tot aici va înota de îndată ce va fi mai cald. Ceva mai departe, pe celălalt lac, patinează iarna, iar partidele de hockey pe gheață se organizează în ianuarie. Nuielușa lui de trestie marchează locurile și indică rolul său în fiecare colț al peisajului. Încă un minut de contemplare mută, în vârful turnului, apoi trebuie să coborâm. Ne mai duce puțin pe drumul spre Potsdam, ca să nu ne despărțim. Dar
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
copilul cu pumnul în plex și nici în față. Din punctul meu de vedere, ambii au fost neconvingători. Impresia este aceea că au jurat strâmb. Or, Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Pe unul dintre ei îl va pedepsi imediat cu nuielușa electorală a Sfântului Nicolae: votul popular. Pe celălalt îl va chinui cu teroarea crizei în 2010. Drama este că și noi, cei mulți, indiferent cu cine am votat, vom suporta ordaliile Domnului. În fond nu-i așa? fiecare popor are
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
diavolii păcăliți. Toate aceste simbolizări ale forței constituie, după Petru Caraman, un motiv-cheie, fiindcă provoacă „o întorsătură radicală desfășurării epice și un deznodământ fericit acțiunii basmului”. Savantul ieșean integrează bota, cu reprezentările ei multiple, temei magicomitice a toiagului și a nuielușei fermecate, ele făcând parte din amplul spectru simbolic al caduceului. Autoritatea dată de prima armă aflată în mâna omului, după cum consideră Petru Caraman, stă la baza tuturor formelor de putere simbolizate de toiag (sceptru, pateriță, cârjă, topuz, baston) iar basmele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cauză “pregătea” 4-5 elevi În acelaș timp. Cum? Îi punea să scrie tema pe care trebuiau să o pregătească. Le lua colile scrise și după 5-10 minute le ținea o predică mai ceva decât la mitropolie și-i amenința cu nuielușa la baie. În una din ședințe, copiii s-au hotărât să copieze subiectele din carte. Rezultatul a fost același. Pregătirea consta deci numai În Încasarea banilor noștri, care Îi asigurau o existență convenabilă. N-am renunțat totuși, căci intrasem În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pui mâna și atingi locul unde a fost copacul din care s-a făcut Crucea Domnului. Și legenda acestui copac este următoarea: A venit Sfânta Treime la Avraam În Trei Persoane (Icoana 1). Fiecare dintre Ele ținea În mână o nuielușă. Au stat de vorbă cu Avraam sub un copac. Sara, soția lui Avraam, nu era cu ei când vorbeau. I-au spus lui Avraam că peste un an vor avea un fiu, pe Isaac. Și așa a fost. La plecare
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]