177 matches
-
cele mai reușite creații populare, cu deosebire datorită elementelor fantastice, care o apropie de basm și îi potențează expresivitatea. În Transilvania și în Moldova de Nord circulă tipul de baladă cunoscut sub numele Fratele și sora, în care domină caracterul nuvelistic și tendința moralizatoare. Aici fratele, fecior de însurat, o cere pe soră de la mama lui sau îi cere surorii să se căsătorească cu el. Înspăimântată, sora (sau mama) încearcă să îl abată de la această intenție, trimițându-l în lume să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
bătrânețea și neputința, însă într-o dimensiune diferită și mai puțin cizelată în raport cu scrierile sale anterioare. Considerat un adevărat eșec de către unii critici, intrigați de spațiul narativ mult diminuat și de neverosimilul unor contexte, Umilirea este mai degrabă un exercițiu nuvelistic despre ratare și depresie decât un roman propriu-zis. Simon Axler, un actor apreciat pentru talentul și prezența sa scenică, trece printr-o criză de proporții. A îmbătrânit, memoria nu-l mai ajută să asimileze scenarii și roluri în care altădată
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în limba lui. Dar de aici înainte apare originalitatea lui Creangă.” Trei sunt aspectele mai importante în care Tudor Vianu vede originalitatea lui Creangă: deplasarea interesului de la simpla povestire la înfățișarea nudă a episoadelor acțiunii, umanizarea fantasticului și caracterul intrinsec nuvelistic pe care îl au majoritatea poveștilor. Concluzia criticului este că scriitorul Creangă „execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană, prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate de întregul trecut al unei
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Creangă se întrepătrund la diferite nivele, un basm putând fi cu ușurință încadrat în mai multe categorii. O posibilă distincție ar fi aceea între basmele fabulistice ( Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani, Fata babei și fata moșneagului), basmele nuvelistice (Soacra cu trei nurori, Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul, Ivan Turbincă) și basmele fantastice (Povestea porcului, Povestea lui Harap Alb, Făt Frumos, Fiul Iepei). Amprenta personalității creatoare a lui Creangă este prezentă într-o măsură sau alta în toate cele
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
acest tip de „coborâre” parodică a fantasticului în planul realității imediate sunt în special trei dintre basmele lui Creangă - Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Toate trei pot fi încadrate, așa cum deja s-a menționat, în categoria basmului nuvelistic dacă se are în vedere structura lor narativă. În Dănilă Prepeleac și în Povestea lui Stan Pățitul avem de-a face cu o deconvenționalizare a caracterului de snoavă, în sensul restructurării epicului în funcție de un tipar nuvelistic. Determinările socio etnografice sunt frapante
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
a menționat, în categoria basmului nuvelistic dacă se are în vedere structura lor narativă. În Dănilă Prepeleac și în Povestea lui Stan Pățitul avem de-a face cu o deconvenționalizare a caracterului de snoavă, în sensul restructurării epicului în funcție de un tipar nuvelistic. Determinările socio etnografice sunt frapante, dar impresia de fabulos nu este eliminată. G. Călinescu considera că în Povestea lui Stan Pățitul întâlnim „cea mai originală manieră de a trata fabulosul”. Scriitorul imprimă o culoare locală puternică fantasticului, a cărui coborâre în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și în „Frândza vlahă”, din Bridgeport, SUA. C. scrie exclusiv proză, caz mai rar la autorii aromâni, care sunt mai ales poeți. Prozele sale au miez, densitate și impun atenției personaje bine conturate, întotdeauna în conflicte clare, cumva în genul nuvelisticii lui Ioan Slavici. De remarcat de asemenea bogăția și expresivitatea limbii autorului, care nu ocolește neologismul, mai puțin obișnuit în proza dialectală, ca și metafora îndrăzneață. Din păcate, C. recurge exagerat de mult la grecisme, scriind în subgraiul din regiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286153_a_287482]
-
destinului: mai întâi, identificăm tentative de îmbunare a destinului prin practica "masa ursitoarelor", după care înregistrăm zbateri nereușite pentru schimbarea acestuia, apoi ajungem la un destin rectificat (întrucât destinul capătă un sens pozitiv, favorabil). Dincolo de ursitoarele din basme fantastice, basme nuvelistice și legende, există și povestirile cu ursitoare în care sunt redate practici magice de îmbunare a ursitoarelor. La întrebarea [ Când năștea o femeie, ce obiceiuri erau înainte?], informatoarea răspunde astfel: "[...] uite ierea obicei te țâneai de pat sau te țâneai
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
subliniat de metalul din care este făcut (aur și, respectiv, argint); în această calitate "poate simboliza căsătoria mistică cu domnul (inelul primilor creștini), cunoașterea și înțelepciunea." g. Sortitul Semnalăm, de asemenea, căsătoria ca motiv central într-o serie de basme nuvelistice. În Despina [ChițimiaJ, naratorul popular insistă asupra rolului jucat de noroc în alegerea partenerului potrivit. Toate le alegi în lume, dar soțul ori soția nu, și-nsurătoarea ori măritișul mai merge și la noroc: dacă ai noroc, câștigi, dacă nu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
zile negre. Noi ne-am călătorit de pe-acolo, vorba curcanului, că nu suntem chiar: dintre acei ce cară noroc la fetele cele bătrâne: asta rămâne în socoteala vreunui suflet bun și ușor la purtat păcate grele!" Tot un basm nuvelistic este și Moșu și copilu [Robea], în care băiatul își îndeamnă tatăl să se căsătorească. Moșul se căsătorește cu o femeie tânără, care-și face anumite socoteli: "va trăi pe banii uncheșului și poate moare uncheșul și-și va găsi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
artistului ca în această de tot regretabilă melodramă. În deliberările atît de fade și molîi din monologurile Ancei, în replicile sărace de temperament și falșe în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale." Din nuvelistică compartiment extrem de rezistent al operei lui Caragiale O făclie de Paște a întîmpinat rezistența nesemnificativă și fără urmări a lui D. Zamfirescu ("...după ce am isprăvit novela de citit, îmi simțeam mușchii obrazului strîmbați de dezgust") iar exercițiul dramatic 100 de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a asimila modelele, de a le ilustra cu indiscutabilă originalitate (nuvela), și nu în ultimul rând prin impunerea unor specii și formule artistice noi (eseul, epistola, foiletonul literar), care configurează, mai mult decât reprezentările literare tradiționale, tabloul epocii. Referirile la nuvelistică evidențiază modul în care Negruzzi s-a atașat sentimentalismului romantic, ca în Zoe, dar mai ales cum „s-a vindecat” de „romantismul melodramatic” în O alergare de cai, cum a transferat modelul nuvelei istorice romantice în „capul de serie al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
debutat în literatură în 1889, când, aflat la studii în străinătate (și-a luat licența în drept în Franța, dar a trăit câțiva ani la Bruxelles) trimitea, semnând Gheorghe de la Odobasca (familia Orleanu deținea, în ținutul Focșanilor, moșia Odobasca), încercări nuvelistice ziarului „Adevărul” și versuri revistei „Contemporanul”. Apoi, sporadic, poeziile sale au mai apărut în „Literatorul”, „Floare-albastră”, „Forța morală”, „Litere și arte”, „Generația nouă”, „Paloda literară”, „Spre ideal”, „Sămănătorul”, „Vieața nouă”, „Convorbiri critice”, „Dunărea de Jos”, semnate uneori Orlandi sau G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
unor teme eterne, luate drept fundal al narațiunilor. Epicul e înțesat, nu o dată, de sensuri ascuns inițiatice, de simboluri și semnificații ezoterice. Narațiunea tinde să comunice alte adevăruri decât cele aparente. O influență din partea prozei lui V. Voiculescu și a nuvelisticii lui Mircea Eliade e de bănuit. Au rămas de la C. manuscrisele unor romane, memoriale de călătorie, piese de teatru redactate în română și engleză. SCRIERI: Vacanță sentimentală în Scoția, București, 1944; Poezii, Cluj, 1970; Cumpăna din cetate, București, 1977; Pasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
icoane șterse", de "file rupte", de impresii luate "din goana vieții". A și formulat o estetică a instantaneului. Doar amintirile (Părintele Nil, Un Crăciun, De la șezătoare, Mogîldea) au un anume farmec simplu. Cu Un bătrân, schiță armonioasă, Vlahuță deschidea porțile nuvelisticei lui Brătescu-Voinești, bazate pe observarea mecanizării sufletului, d-l Peiu fiind un maniac blând, fixat, departe de chiotul lumii, la executarea unui cupeu-miniatură. Ca poet, Vlahuță copiază servil arhitectonica liricii lui Eminescu, însă cu totul superficial. Nu faptul de a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de simple se pot căpăta efecte emoționale atât de durabile. Fără a fi poet ca Sadoveanu, Brătescu-Voinești ocupă în literatura română un loc remarcabil prin originalitatea indiscutabilă a duioșiei lui. I. A. BASSARABESCU Romantismul provincial se exemplifică în redusa activitate nuvelistică a lui Ioan Al. Bassarabescu (*1871), prin eroi cu existență mediocră, impiegați p.t.t., șefi de stație, văduve dând camere mobilate, oameni în fine care nu suferă fiindcă nu doresc și nici nu bănuiesc o existență deosebită de a lor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
închis Caraoschi și de scrisorile pe sârmă. Pe cutare moșie, ca într-o "Brazilie" din vremea emigrării, s-au strâns oameni cu "taine", dezertori, copii ai nimănui, "de toate felurile, felurit îmbrăcați". În zeci de volume se dezvoltă aceeași idee nuvelistică. Un lup, un cal, un țap sălbatic, o veveriță, un pescar, un văcar, un moș, o babă, un boier bătrân, înfundați în singurătăți, stăpâniți, nu stăpânitori de natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și nuvelist. În Amintiri vorbește mai mult de familia sa în stil anecdotic. Poveștile moldovenești alcătuiesc un adevărat decameron, cu subiecte de predilecție erotice, în care accidentul castrării joacă un mare rol. Scriitorul posedă în cel ma înalt grad invenția nuvelistică, chiar dacă e la mijloc numai o alegere a unor anecdote auzite. Păcatele sulgeriului e o bună narațiune, cu o foarte studiată analiză a condițiilor agrare ale epocii (sec. XVIII). Sulgeriul Mihalache e un om viteaz, dar cu păcatele clasei lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
obiectiv. Alte romane însă descoperă un gongorism deplorabil, o pornire barocă spre fraza poetică și colorată. Sfârlează cu fofează, Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu cultivă frazeologia năvalnică a lui Cezar Petrescu. G. M. VLĂDESCU G. M. Vlădescu colorează umanitaristic vechea nuvelistică aființelor singuratice. Menuetul e un studiu al mediului provincial. Orașul nu dă nici o importanță doamnei Angelica Manolache, până în ziua când află că fiul ei a ajuns un mare muzicant. Interesul scade din nou când compozitorul nu mai dă semne de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prilejuiește cunoașterea mai amănunțită a cântecului de lume, cu compoziția lui complexă și cu funcțiile lui diverse: cântec de petrecere, cugetare asupra vieții, satiră. Interesante considerații face C., în introducere, asupra stării folclorului din zona cercetată, în special asupra cântecului nuvelistic. Tot microzona Rădăuților o are în vedere și în studiul Balada în folclorul Moldovei de Nord (1984). Inițial, autorul examinează originea, vechimea și circulația acestei specii poetice, ca apoi, într-o formulare lapidară, să definească vechimea și principalele note particulare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286128_a_287457]
-
semnalelor onirice", astfel încât, "în loc să le povestească doar, acest cineva fără nume și corp trăiește visele eroului, mai exact, le visează el însuși". Așadar, Eminescu pare să fi experimentat avant la lettre o "modalitate narativă insolită un onirism ireductibil la logica nuvelistică și fundamentul ei estetic, realismul de tip naturalist-mimetic"208. Postulând mai întâi "prioritatea percepției asupra intelectului" (s-a remarcat că Eminescu fusese influențat de exemplul lui Gautier, care utilizase mai mulți "naratori" pentru a sugera transferul de la "veghe" la "vis
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Exemplul cel mai concludent îl oferă nuvela Tăcere, cu un personaj remarcabil, moș Călinaș, cu nenumărate amănunte referitoare la existența omului de la țară în anii războiului și, în final, cu puternica sugestie a îngemănării vieții cu moartea. Această formulă a nuvelisticii lui V. s-a consolidat și s-a îmbogățit substanțial în cărțile Tăcerile casei aceleia (1970), Elegie pentru Ana-Maria (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), Mama-mare - profesoară de istorie (1988). Nuvele ca Priveghiul mărginașului și Negara, din aceeași familie cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
la suferință (Mărgelele, Pe maidan, Ispășire, Pe șantier, De ziua lui..., Dolorosa ș.a.). Nuvela titulară a volumului Șovăiri (1921) este interesantă prin analiza psihologică a protagoniștilor, plasați într-un conflict ce se dezvoltă amenințător, viața lor eșuând tragic. În general, nuvelistica lui T.-B. este structurată, naturalist, în jurul unor obsesii, ca în Ochiul de nichel (1927). Povara spaimelor devine de neîndurat, încât singura izbăvire rămâne moartea. Mahalaua, personaj central în romanul Fundătura cimitirului no. 13, prefigurat încă din nuvela Vinovată (din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
Însă În rândurile poporului În anii de urgie fascistă, ilegal și au slujit clasei muncitoare ca arme de luptă Împotriva asupritorilor. (Ă). În proză s-a putut Înregistra Înviorarea Încă neîntâlnită la noi a unui gen căzut În uitare, genul nuvelistic, prin publicarea În Scânteia și În reviste a unui număr Însemnat de nuvele, cu subiecte smulse din imediata realitate. Antologia celor 20 nuvele recent apărută la Editura de Stat, stă mărturie acestui fapt. Alături de numele lui Mihail Sadoveanu, Geo Bogza
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
povești, unde eroii Își schimbă doar numele, faptele, uneori ordinea și din care nu aflăm până la capăt mare lucru peste cele cunoscute Înainte de Începerea lecturii? Cam acestea sunt reflecțiile noastre pe marginea unora - din fericire doar o parte - din producțiunile nuvelistice, răspândite În mii de exemplare, puse la Îndemâna marelui public spre a-i forma gustul literar, spre a-l deprinde cu cititul. Iată de pildă istoria unui tânăr muncitor care, după vorba autorului nuvelei (Constantin Chiriță - n.n.), „cucerește viața” (Matei Ion
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]