1,437 matches
-
voci: „Vine ceauș-bașul, vine ceauș-bașul". Comandantul taberei se ivi călare urmat de un grup de ceauși. - O să-i pună în fiare, spuse un genist. Sadedin se întoarse brusc spre cel care vorbise. - Cine e nemernicul care a spus că un oștean al morții poate fi legat? - Eu, zise genistul. - Groparule, tu ți-ai găsit să vorbești? - Mai bine să fac gropi decât cu alea tăiate, răspunse genistul, care, văzându-le hainele, îi luase drept eunuci. Din întuneric, câțiva râseră. - Vino să
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
cățeaua!" După cum s-ar părea, bătaia începuse din nou. - Îi scopesc, la naiba, urla cineva. Îi aranjează rău. - Să mergem, zise din nou astrologul. Plecară fără a mai privi în urmă. Luna plină eclipsa lumina focurilor. Tabăra vuia și clocotea. Oștenii forfoteau peste tot. Cei ce se plictiseau de rugăciunile hogilor mergeau să vadă dansul dervișilor; plictisindu-se și de asta, se îndreptau spre locurile în care predicatorii vorbeau mulțimii. Într-un asemenea grup pestriț Sadedin își recită aproape urlând poemul
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
-se și de asta, se îndreptau spre locurile în care predicatorii vorbeau mulțimii. Într-un asemenea grup pestriț Sadedin își recită aproape urlând poemul. - Foarte frumos, îi spuseră într-un glas cronicarul și astrologul. - Eu pentru asta scriu. Să înflăcărez oștenii, strigă Sadedin și trase pe gât încă o dușcă. Sunt destui poeți care oftează câtu-i ziulica de lungă după paradis și floricele. Eu vreau să-i slujesc marelui padișah. Paradisul meu e războiul. Ajunseseră într-un loc necunoscut, unde oștenii
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
oștenii, strigă Sadedin și trase pe gât încă o dușcă. Sunt destui poeți care oftează câtu-i ziulica de lungă după paradis și floricele. Eu vreau să-i slujesc marelui padișah. Paradisul meu e războiul. Ajunseseră într-un loc necunoscut, unde oștenii vorbeau niște limbi ciudate. - Sunt caucazieni, spuse Mevla Celebi. - Cum ai zis? Vorbește mai cu viață, strigă Sadedin. - Să ne întoarcem, propuse astrologul. Ne-am îndepărtat prea mult. Se întoarseră răzbind cu greu prin mulțime. În jurul focurilor, veteranii povesteau tinerilor
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
Vorbește mai cu viață, strigă Sadedin. - Să ne întoarcem, propuse astrologul. Ne-am îndepărtat prea mult. Se întoarseră răzbind cu greu prin mulțime. În jurul focurilor, veteranii povesteau tinerilor întâmplări vitejești din războaiele trecute. În întunericul din spatele unui cort mare, câțiva oșteni ședeau lungiți pe pământ, departe de îmbulzelă. Cu capetele sprijinite pe cozile securilor, cântau o melodie dezlânată și trisă. Cronicarul auzea pentru a doua oară cântecul acela. Era, pesemne, un cântec născocit de curând undeva, la periferia imperiului, de unde veneau
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
mare durere de toate acestea. Poetul își continuă mult timp vorba. Deși avea un glas puternic și deslușit, Tuz Okcean îl urmărea cu greu. Duruitul daulelor era asurzitor. Fețele dervișilor păreau, în lumina lunii, când albe, când albăstrii. De jur-împrejur, oștenii, fermecați de spectacol, băteau din palme în ritmul daulei și, strigând „uh", „uh", însoțeau urletele dansatorilor. Unii dintre derviși se rostogoleau la pâmânt și rămâneau acolo. Se târau pe jos și gemeau. Alții stăteau nemișcați și-ți era greu să
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
pâmânt și rămâneau acolo. Se târau pe jos și gemeau. Alții stăteau nemișcați și-ți era greu să-i deosebești de cei loviți de epilepsie. Când dintr-o parte, când dintr-alta, se auzeau tânguieli ascuțite. Într-un alt grup, oștenii, acoperiți de sudoare și de praf, se stricau de râs. Alții alergau fără să știe încotro și de ce. - Ce noapte minunată! zise Sadedin și, după ce sorbi ultimul strop de rachiu din sticlă, o aruncă la picioarele mulțimii. Ceea ce ne-au
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
satele noastre, nimic altceva nu semăna cu coșmarul acela. Urlete, nechezat de cai, rugăciuni, discursuri, dansuri, scene de autoflagelare, episoade desprinse parcă dintr-un spectacol de teatru în care, după cum am auzit mai târziu, capete tăiate vorbesc ca în transă, oșteni care imitau cucuveaua, blesteme, descântece, amenințări, apoi iar și iar trâmbițe și tam-tamuri, și toate acestea urcau de pe câmp spre noi ca un abur otrăvit. Se vede că lumina lunii îi îmbăta și-i întărâta. La picioarele zidurilor noastre se
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
eu că nu-i mai iese nimic. A încercat în ultimul timp foarte multe planuri, nu i-a ieșit niciunul din ele. Nu-i va ieși nici acest plan, acela de a dezinforma românii și de a le da speranță oștenilor lui că vor rămâne la guvernare prin tertipuri. S-a terminat, gata", a spus Fenechiu. El a adăugat că îi dorește lui Traian Băsescu sănătate și o pensie liniștită. Îi urez multă sănătate lui Traian Băsescu, să aibă o pensie
Fenechiu: Băsescu să citească Legea partidelor, alianţa electorală are situaţia juridică de partid () [Corola-journal/Journalistic/47938_a_49263]
-
Norii la hotar. I-auzi cu ce tărie tobele se bat! Goarna sună și răsună Azi la noi În sat. La luptă țara ne cheamă Haideți, frați români, Să ne batem fără teamă Cu orice păgân. Ia-ți viteaza săbioară, Oștean dragul meu, și dă ți pentru țărișoară Tot sângele tău! Pentru scumpa țărișoară și neamul străbun Mergi cu dragă inimioară, Măi frate român.” În final s-a cântat „La mulți ani!” pentru poporul român și limba română. Festivitatea de la poalele
Ziua limbii române sub privegherea Sfinxului. In: Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
Marin Tarangul Originalul documentului tradus mai jos a fost scris în limba rusă, lucru care mărturisește că autorul textului stăpînea această limbă cu mai multă ușurință decît limba română. Rîndurile sînt scrise de un oștean, într-un stil simplu, atrăgător, care nu urmărește altceva decît restituirea faptelor. Din țesătura acestora aflăm cîteva date despre partidele boierești și intrigile vremii; toate, legate de interesul pe care Petru cel Mare îl nutrea pentru țările Române, în preajma bătăliei
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
idee formidabilă, e o chestie genială! Ge-ni-a-lă! Înțelegi? Deja simt adiere de Premiu Nobel... Iacă-tă, îți citez din memorie un mic fragmențel: , După ultimele bătălii purtate în văzul televiziunii de către unii suporteri ai echipelor românești de fotbal, rezultă că vitejia oștenilor lui Burebista și a strămoșilor daci, s-a transmis prin secole până la generațiile de azi. Din nefericire, însă, datorită unor inginerii genetice tot mai complexe și mai complicate și a unor eprubete nesterilizate corespunzător, în cazul unora dintre suporteri gena
Natură lepidopteră cu președinte și prim-ministru... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11084_a_12409]
-
În versuri: CISTA CUI CISTA FOUST-A OS SE IU Traducerea: „Cinste cui cinstit fosta! Așa și eu”. Iată Încă o inscripție de la Murfatlar: HUL. CE MAICHO OȘTEIANI VA HLYGHERA. Traducerea acestui blestem sau Îndemn: Hulă (Vrajă) celor ce maica oștenilor va fulgera (Înflăcăra). Pe mai multe monede ale unor Împărați de origine dacă ai Imperiului Roman sunt inscripții pe care ”specialiștii” nu au reușit să le traducă, considerându-le fie latine, fie grecești, dar care pot fi Înțelese În limba
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
Coloșenco) 21 iunie 1913 Cine-i român, astăzi pleacă la război, Pleacă, precum pleacă cei ce sunt eroi, Cei ce poartă nume de ai Romei fii, Cei care au inimi și suflete vii. Artist, care țara pururi am cântat, Ca oștean la luptă plec azi devotat Pentru ca hotarul țării să-l păzesc, Să i-l fac mai tare și să i-l măresc. Plec la luptă, unde voi scri simfonii în șuier de gloanțe cântând armonii înscrise pe pagini care să
Debutul absolut al lui Ion Barbu by Mircea Colosenco () [Corola-journal/Memoirs/8943_a_10268]
-
omenirii au făcut prăpăd în Timișoara și Banat Bioterorismul nu este ceva nou sub soare, acesta fiind utilizat cu succes încă de pe timpul Imperiului Roman Un scenariu posibil în istorie: oștirile otomane ajung aproape de zidurile cetății Timișoarei. Un grup de oșteni de origine tătară împinge o catapultă cât mai aproape de metereze. Unul dintre ei dezleagă extrem de prudent un sac, îi deschide gura schimonosindu-se de greață și deșartă conținutul în lingura catapultei. Brusc, brațul instalației se destinde și zvârle hoitul infectat
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
vapori înecăcioși cu un miros greu de pucioasă și sulf și rareori se dezvăluiau privirilor de sub veșnicele lințolii ale cețurilor în care erau învăluite. Prințul concepuse un plan tainic, de a cărui îndeplinire depindea viața și fericirea sa. Alesese puțini oșteni care să-l însoțească în călătoria spre muntele misterios, pentru nu trezi bănuielile iscoadelor regelui David de la curtea tatălui său, căci de păstrarea secretului acelei misterioase acțiuni depindea reușita. Mongolii erau vasalii marelui suveran creștin David, urmaș al preotului rege
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
pe tine-n orice poze, Deși sunt, uneori, puțin voalate, Ca să scăpăm de stres și de nevroze, Am vrea și noi, când primăvara poate, Să împărțim mereu mai multe roze Și zâmbete și gânduri delicate. SĂGEȚI Prin noapte au trecut oștenii gheții Și-au tras săgeți de frig la mine-n geamuri, S-au speriat toți mugurii pe ramuri Și-au tremurat în bruma dimineții. Zăpada a-ncercat să-nalțe flamuri, Cu-nsemnele durerii și tristeții, În zori s-au răzvrătit, cântând
PRIMĂVARA LA ECHINOX de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384672_a_386001]
-
amar, C-a visat o vâlvătaie, Peste-a lor întins hotar. Lacrimi prind să încolțească Pe-a lor chipuri împietrite, Toate-ar vrea să le oprească În ținuturi adormite. Gârboviți de grea povară Și de misia ce-au primit, Doi oșteni plângând îl cară, Pe-a lor rege ce-i lovit! Printre multe, albe, falduri N-au putere să mai meargă, Aplecați de negre gânduri, Către zeul lor se roagă. Să-și întoarcă odată fața Și să ștearg-o clipă-n timp
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
Mdaa, nici ei nu puteau înțelege adevăratele scopuri. Oftă și porunci să-i fie adus calul. Își îmbrăcă armura de paradă, una ușoară și strălucitoare, apoi încălecă. Nu din galop așa cum o făcea în tinerețe și călcând pe spinările unor oșteni special pregătiți pentru asta. Își aduse aminte iarăși de prietenul lui, șamanul. Îl povățuise într-o vreme să-o lase mai moale cu băutura dar și cu femeile. Eee, ce știa el?! Pentru imaginea sa de zeu aflat printre oameni
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
foarte conștiincios serviciul solicitat mai ales că nu dorea încă să moară... Plecă, înconjurat de gărzi, către colina care se vedea la câțiva kilometri de tabără. Era, știa asta de la istoricii săi, mormântul unui mare conducător din vechime. Trecerea printre oștenii săi se produse în liniște fiindcă toți se trânteau la pământ când auzeau sunetul goarnelor care precedau alaiul. Era firesc! Toți acei oameni aveau o singură misiune în viață: să-l slujească. Bine, fie vorba între noi, era și singura
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
tot ce strălucește înseamnă bogăție, iar când au ajuns acolo au dat de dracul! De unde și zicala: „banul ochiul dracului!”... Dar nu de grija lor mor eu acum. Principala mea preocupare este să te instruiesc ca să-ți predau ștafeta! Cu oștenii întunericului nu-i de glumă! Au nevoie de activitate în permanență că altfel se întorc împotriva ta! Vreau ca eleva să fie mai ceva ca profesoara, zâmbi cotoroanța cu viclenie ca s-o atragă de partea sa și a cetelor
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
-l auzi. Așa că pe ăsta n-ai cum să-l pierzi. În rest îți înțelege comenzile pentru că limbile noastre se aseamănă... Ce mai, zis și făcut, peste câteva zile prințul Vlad se afla în Burgundia împreună cu un alai de 70 oșteni ( unii zic că erau 700 dar eu nu-i prea cred. N.A.) ,îmbrăcați de nuntă și leșinați de foame și de sete. Era cam sărăcie prin părțile alea, pe vremea aceea. Acum e altminteri, dar asta e altă poveste. Cu
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
tavă, ba mai mult, îl face pașa de Vidin! L-a costat foarte scump pe Osman Pazvantoglu răzgândire sultanului, pe lângă prețul plătit lui aga Kukuc să nu poată cuceri Vidinul! În istorie s-a scris că armata de 100.000 oșteni a lui aga Kukuc nu a putut cuceri Vidinul pentru că domnitorul fanariot Hangerli, al Țări Românești, nu a aprovizionat cum ar fi trebuit marea armată otomană și în consecință fanariotul Hangerli și-a pierdut capul, să fie un țap ispășitor
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
mapamondul. Sfântul Francisc, pe numele său de mirean Giovanni Bernardone, a văzut lumina zilei la Assisi (Umbria, Italia), în 1182. A fost fiul unui bogat negustor de stofe. Poveștile despre ordinul cavalerilor-călugări templieri l-au făcut să se simtă un oștean al lui Hristos, dorindu-și să plece în cruciade, pentru a cuceri Sfântul Mormânt. Aceste vise de mărire pe calea armelor au luat sfârșit când a fost luat prizonier de perugieni, într-o luptă internă. S-a convertit la cele
4 octombrie – Ziua Internațională a Animalelor [Corola-blog/BlogPost/93496_a_94788]
-
scrâșnet moral de consoane, „crâșmă”. La începutul secolului al XVII-lea, deși cuvântul „crâșmă” nu prea era folosit, așezământul ca atare era binecunoscut. Numai în Stambul existau - martore ne stau documentele vremii - zeci de asemenea stabilimente, unde turcul de rând, oșteanul viteaz, veteranul operat de plăgi, temnicerul tăcut, eunucul energic, veneau să pună țara la cale, lângă un rachiu de orz sorbit agale, cu ochii ațintiți în zare sau, în câteva cazuri, de-a dreptul scoși din găvane de autoritățile timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]