2,009 matches
-
un plic de o culoare aparte, un galben de o stridență aproape dureroasă. Se stăpîni să nu tresară. Cunoștea acest fel de plicuri, numai un singur birou de stat era autorizat să-l folosească, cabinetul șefului Marelui Stat Major al oștirii, plicuri ce se bucurau de o prioritate absolută în orice serviciu de corespondență și care nu puteau fi deschise decît de cei cărora le erau adresate. Nu foarte multă lume putea vedea măcar cum arată aceste plicuri, cărora în mediile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
devotați ai două imperii și ai doi Împărați pe care n-au Încetat să-i pomenească În rugăciuni: Traian și Franz Joseph. Vocația lor de Întemeietori a putut fi remarcată abia după bătălia de la Mohacs, când nouă soldați români din oștirea maghiară, printre care și Petru Moduna, s-au ascuns de rușinea Înfrângerii Într-un loc ferit de manevre militare până la al doilea război mondial, pe care, provocator sau naiv, l-au numit Măhaci, În amintirea dezastrului de la 1526. Seria ilustră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
comisii interministeriale), îndrumând avocații străini sau participând la unele procese pe care le-a avut România în străinătate (procesele de la Paris referitoare la opera lui George Enescu; pretențiile MEROPA și altele față de România (Steaua Română) procesele de la Vaduz Liechtenstein; Casa Oștirii Elveția; procesul privind clădirea ambasadei române de la Bujumbura; procesul de la Saranda Albania referitor la imobilul Institutului de arheologie înființat de Nicolae Iorga pe un teren donat de regele Zoglu; sechestrarea navei Filaret la Rouen Franța; cazul cetățenilor români arestați la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
al lui din partea mamei, cu numele Giovanni Fogliani, și fiind încă foarte tînăr a fost trimis să învețe meșteșugul armelor de la Paolo Vitelli, pentru ca, ajungînd să-și însușească pe deplin această disciplină, să poată urca la un grad înalt în oștire. Cînd Paolo Vitelli a murit, el a continuat să învețe arta militară sub Vitellozzo, fratele celui dintîi și, pentru că era foarte inteligent, viguros ca înfățișare și plin de curaj și vitejie, ajunse să fie cel dîntîi între camarazii lui de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Încleștare mon dială, rănit la datorie pentru dubla monarhie, pe frontul rusesc; iată dovada, piciorul acesta de lemn, iar acum, armata ungară se bate tot cu rușii. Priviți, Excelență, Încă o dovadă, cererea mea de a fi luat voluntar În oștirea chezaro crăiască, misiune pentru patrie Îndeplinită pînă la sacrificiul fizic, aveți aici și meda liile primite din partea contelui Tisza, să trăiți și trăiască de asemenea... Birocrația militară maghiară, năucită, l-a oprit pe loc pînă la noi dispoziții. Restul familiei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și o dusese cu el În munții Maramureșului. Iată o doamnă pentru care merita să curgă acel Rivulus. Și ar fi curs mult și tihnit doar pentru ea, dacă tatăl ei, colonelul, nu s-ar fi pus În fruntea unei oștiri pline de tunuri și n-ar fi pornit să-și ia fata Înapoi. Numai că n-a biruit a răzbate peste Someș, apă lată căreia hrisoavele din secolul al XIII-lea ale regelui arpadian Andrei al II-lea Îi spun
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Țării Moldovei: „Deci, fraților cetitorilor, cu cât veți Îndemna a ceti pre acest letopisățu mai mult, cu atât veți ști a vă feri de primejdii și veți fi mai Învățați a dare răspunsuri la sfaturi ori de taină, ori de oștire, ori de voroave, la domni și la noroade de cinste”. ― Și nu mi-ai spus niciodată despre această pasiune a ta - l-a „dojenit” Nicu. ― Dacă de fiecare dată ne-am văzut mai mult În treacăt, când aș fi put
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe creștet în momentul îngenuncherii ca semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca pe niște săgeți îndreptate către zona inimii. Cuum, cuum, hatmane Turculeț? Au oare tu pui la îndoială vrednicia vitejilor mei și iscusința căpitanilor oștirii mele încununate de glorie în bătăliile de la porțile Vienei? Să ai ținere de minte că eu, salvatorul creștinismului, nu dau greș nicicând, hatmane! Moldova-i a noastră! Adică a mea, voievoade! Numai să fie într-un ceas bun, serenisime! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
slăvite crai! Cu voia mea, la înțelegerile anterioare mai adăugăm încă o poruncă, anume aceea de a șterge din memorie toate amintirile trecutului. De aici încolo, gândurile noastre le vom îndrepta numai către viitor, cinstite voievoade! Numaidecât, Luminăția Voastră! Și oștirea invincibilă își continua marșul triumfal către Iași, cu toată partea de Sus a Țării Moldovei la picioare și cu roadele toamnei la îndemână, fără să întâmpine măcar și vreo mică rezistență, spre marea veselie a nesățioșilor năvălitori. * * * Da' ce târg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
târg se ivește la orizont, vornice Moțoace? Că doar n-o fi Iașul către care țintim... Nu, slăvite Rex! Este Târgul cel Frumos... De acolo și până la Iași ar mai fi încă o zi bună de marș întins pentru pedestrime. Oștirea ar trebui odihnită înainte de bătălia pentru izgonirea slugarnicului către păgâni răzaș Constantin... care pune pe urice sigiliul de pe deget în loc de semnătură și care numai sabia știe mânui. Și nici în Turculeți să n-ai încredere, și nici în Davidel, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe cal./ De la Ropcea mai la vale,/ Îmblă moartea de-a călare,/ Leahu n-are de mâncare, clamau străjerii satului. Odată cu venirea cailor bine hrăniți și hodiniți ai coroanei, neînfricatul rege și-a abandonat oștirea și a dispărut într-un miez de noapte împreună cu o câtime de șleahtă apropiată, lăsând poruncă pentru cei rămași ca fiecare să se salveze după putință. Toate pușcile cele mari și tunurile să fie îngropate la locul ce se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de giumătati, înghețată și leșinată, că era pe la Noiemvrii. Iar caii le-au murit toți din obuz, de le-au rămas carele și caretili și pușcili cele mari toate la Ropcea. scrie I. Neculce în Letopisețul Țării Moldovei despre dezastrul oștirii lui I. Sobieski la străvechea așezare de răzeși a Ropcii, la anul de la Hristos 1691. Aceleași afirmații cu privire la urgia de la Ropcea le întâlnim, în oglindă, și la cronicarul polonez N. Diakowski, pentru a imortaliza parcă, o dată în plus, o pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și mă refer tocmai la "spiritualitate". Dumnezeu ca Spirit "Atotputernic" (din lat. omnipotens, "cel care poate tot"; în gr. pantokrátor, "stăpânul tuturor") nu este cuvântul meu preferat. În traducerea greacă a Bibliei ebraice, acest termen este folosit pentru sabaoth (domnul oștirilor) în Noul Testament, în schimb cu excepția Apocalipsei (la Sfântul Pavel) termenul este în mod vădit evitat. Acest predicat al lui Dumnezeu asumă o importanță deosebită începând de la teologia Părinților Bisericii și a scolasticii medievale, cu consecințe ce se fac simțite chiar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
marca credinței pe mulți dintre cei vii și am sfărmat idolul necredinței din inimile multora. Un soldat, de pildă, este în război cu un dușman și poposește oastea într-un loc oarecare. Ofițerii de stat major și cu comandantul acelei oștiri se află ceva mai departe și se consultă între dânșii pentru lupta ce trebuie s-o dea a doua zi împotriva dușmanului. Pe neașteptate însă, apare dușmanul. Ofițerii nu l-ai simțit. Ci numai acel biet soldat, rămas cu trupa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
deschisă, pe care o ridică spre mine. Este Biblia lui Doré, în legătura ei de marochin roșu. Bunicul stă în spatele ei, sprijinit de speteaza scaunului. Sigur că da! strigă el. Arată-i și „Moartea venind călare“ din cartea Prorocilor! Și „Oștirea faraonului înecându-se în Marea Roșie“! El ține în mână un toc, cum ținea întotdeauna, pentru cazul că într-o bună zi va voi să scrie ceva. Dar n-avea s-o facă. Mult mai târziu am întrebat-o pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și animale. Savuroase efecte se extrag din gesturile umane făcute de animale sau invers. Fiind vorba de o convenție aproape teatrală, nici un gest (funcționînd ca didascalie) și nici o replică nu scapă cititorului devenit spectator. "Auzind astea leul strînse a sa oștire: Lighioanelor, zise, viu să vă dau de știre Că astăzi dintre noi unul trebuie să murim; Așa va proorocul. Rămîne-acum să știm Cine este mai tare. Cît pentru mine unul, cum vreți... dar mi se pare Că nu prea sunt
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
-i multe..." - Da!... - Sublinierile-mi aparțin, zise Ioanea Păsulii - Măi, ce ți-e cu zeii ăștia!... Va să zică Visul îi spune ce poruncă i-a dat Zeus, înțeleg! - "Care-i departe și tot are grija de tine" - Ei!... - "Să pornești cu oștirea asupra Troiei"... - Văd ce-ai scris... precum că Somnul apoi a plecat! Ca și cum ar fi fost... un ins!... Spui mai departe, citez, că... ăăă!... Vocea din Visul lui Manole... creează o altă tensiune spirituală... Nu e un Vis... parșiv, șmecher
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
se-adună./ Ci, noapte/ bună în ideal.// Ușor, egal." (ușor, egal) Cenestezic simțite, elementele se desfășoară simfonic, lumea este o feerie risipind frunzare și ghirlande de roze, expuse vitregiei anotimpurilor: Printre trandafiri/ vântul mână cai,/ tropote și hai,/ muzici și oștiri.// - într-un lung alai/ printre prăbușiți - Printre trandafiri,/ vântul mână cai./" (Printre trandafiri). O filosofie a trecerii se alcătuiește în muzicalul susur al verbului: "Depărtările cu îngeri/ nopțile nu ne dau pace/ Caii fug, pădurea tace,/ zarea s-a umplut
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
mai cunoscută poezia a lui Cârlova, Ruinurile Târgoviștii, evocare istorică, prima în lirica noastră. Suntem în zodia exclamativă, unde își mai fac loc și meditațiile prin natura lor pindarice, patetice și fără sugestie, dar beneficiază și de imagini plastice. Marșul oștirii române e sub valoarea celui scris mai înainte de Iancu Văcărescu, care e încântat de "cununa lui Cârlova", iar semne de poezie nouă se găsesc mai clar la ultimul din faimoasa familie de poeți. Să fie Cârlova întâiul poet român modern
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
Roth. Pornind de la constatarea că aparenta statornicie a rânduielilor Imperiului, simbolizate de longevitatea și popularitatea Împăratului, era asigurată de cele trei "armate" - a militarilor, a funcționarilor de stat ( beamtării, cum le ziceau românii) și a clericilor - Gabriel Kohn evocă evoluția oștirii habsburgice doar atât cât era necesar ca să reveleze proeminența și importanța socială a corpului ofițeresc. Ofițerul a devenit model și ideal de realizare, "o figură luminoasă ș...ț capabilă să grupeze un set de comportamente exemplare", totodată însă, din perspectiva
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
dacă pronia nu i-a dat un destin romantic, nici memoria literaturii n-a fost cu mult mai îndurătoare. În Epigonii, bunăoară, versurile despre Cârlova sunt dintre acelea care se trec iute cu vederea: „L-ale țării flamuri negre Cârlova oștirea cheamă.” Din cele cinci poezii, câte ni s-au păstrat, Eminescu o alege pe cea mai perisabilă. Marșul oștirii române, o compunere în dulcele stil al vremii, cu versuri de Alecsandri sprințar și vesel. Nimic marțial și greu în suita
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
În Epigonii, bunăoară, versurile despre Cârlova sunt dintre acelea care se trec iute cu vederea: „L-ale țării flamuri negre Cârlova oștirea cheamă.” Din cele cinci poezii, câte ni s-au păstrat, Eminescu o alege pe cea mai perisabilă. Marșul oștirii române, o compunere în dulcele stil al vremii, cu versuri de Alecsandri sprințar și vesel. Nimic marțial și greu în suita de îndemnuri care nu sădesc atât datoria, cât speranța. E un aer de firesc bucuros, ca în preziua unei
Un minimalist by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5976_a_7301]
-
fiind interconectate, interraționale în schema structurală a întregului) trebuie nu numai să determine, dar chiar să creeze propria sa tehnică. Fiecare aventură, ca să spunem așa, e o persoană, deși e compusă din mai multe persoane, așa cum D’Aquino vorbește despre oștirile îngerești. Nici un tipograf englez nu a vrut să publice vreun cuvânt din roman. În America, revista a fost interzisă de patru ori. Acum, după câte am auzit, se pregătește o mare mișcare împotriva publicării inițiate de Puritani, de Imperialiștii englezi
James Joyce – corespondență – în românește de Radu Lupan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5713_a_7038]
-
focul, apa care îl răsfață pe Rac... L. N.: Pot să adaug un poem care vă aparține, în final? Ș. F.: Bineînțeles. Care anume? L. N.: „O, știri angelice,-n albastru,/o lume-nconjurând în limb;/o, lumen conjurând, în Limb,/ oștiri angelice-n albastru...” Ș. F.: E o strofă din... stofă prerafaelită. L. N.: Vă mulțumesc... E ziua de 10/10/2010, iar eu mă rog să fie o colecție norocoasă de „zeci” pentru mine/pentru dv....
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
legate de drapelul oficial al României: - A fost adoptat în Țara Românească prima dată în 1834 ca drapel de luptă. Domnitorul Țării Românești, Alexandru D. Ghica Vodă, a obținut de la otomani învoirea de a pune "steag românesc corâbiilor negustorești și oștirii". - Semnificația celor trei culori care apar și pe pânza drapelului răscoalei lui Tudor Vladimirescu este: albastrul cerului - Libertate -, galbenul ogoarelor - Dreptate - și roșul sângelui - Frăție. - Tricolorul ar fi fost fluturat în premieră, pe 29 iulie 1839 pe muntele Pleșuva, potrivit
Ziua Drapelului Național: Ce stat are un steag asemănător cu al României by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62046_a_63371]