366 matches
-
la chivuțe, d-l Lefter își schimbă total modul de exprimare și aprecierile la adresa soției sale: „N-ai fost tu - o-ntrerupe d. Lefter - în strada Pacienții numărul 13, la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă înaltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele alea verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr deasupra sprâncenii din stânga și se poartă legată la cap cu roșu?” Marea lui dorință este de a le convinge pe chivuțe să îi dea biletele și pentru aceasta încearcă
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
al douăsprezecelea”; Mizil și Burtică nu s-au jenat să corecteze pronunțând corect iar, după ei, prinzând curajul unei normalități, toată lumea a pronunțat corect, mai ales observând că tartorul nu ricanează. Până când a venit rândul lui Ion Dincă fățos și oacheș în alura lui intransigentă, cu expresia fermă, lipsită de zâmbet care, cu tonul că ar da un ordin de front a rostit cât se poate de răspicat, provocator de răspicat, aș spune: „congresul al douăăăsprezecelea” privind drept, nu la Ceaușescu
FUNCŢIONARUL CA (ŞI CU) PILĂ LA PARTID ŞI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353589_a_354918]
-
venirii cetei de călușari, îmi umpleam brațele cu florile de câmp, culese cu o zi înainte, și alergam la șosea cu părul despletit, cu ochii râzând și cu o dulce veselie în suflet. Călușarii erau flăcăi frumoși, zvelți, cu fețe oacheșe arse de soare, cu dinți albi ca mărgăritarele, veseli foc și foarte pricepuți în ale dansului. Când jucau, tălpile lor nu atingeau pământul, atâta măiestrie aveau. Își sincronizau astfel mișcările, încât păreau că zboară, păreau cocori în zbor planat. Cămășile
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
părinții mei, pentru o vizită de trei luni. Ai mei locuiau pe strada Eminescu, la două case de clădirea Cercului Militar al cărui comandant era tânărul locotenent-major Ioan Țepelea. Trecând pe stradă, îl vedeam deseori la poarta edificiului. Înalt, suplu, oacheș, milităros. Am început să ne salutăm, iar mai apoi să conversăm. Era dornic de cunoaștere. Îi plăcea să îi povestesc despre locurile pe care le-am vizitat. Exista totuși o baricadă de sistem politic între noi... nu prea era indicată
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
Articolele Autorului Aprindeți ruguri în vechea cetate vin toamnele! niciodată mai bogate niciodată mai dăruite iubirii... Deschideți porțile! vin toamnele! ce falnic își poartă în privire: cerul, pădurile, munții și roadele clipelor... toate! ... Aprindeți ruguri în vechea cetate vin toamnele oacheșe în culorile timpului seducător înfășurate... niciodată mai tinere nicidată mai darnice cu cel ce-a știut să-nghenuncheze așteptarea, așteptarea... 17 septembrie 2012 Referință Bibliografică: Aprindeți ruguri ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 625, Anul II, 16 septembrie 2012
APRINDEŢI RUGURI ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358810_a_360139]
-
Și nu mă alarmam pentru că prezența lui publică putea să se finalizeze inofensiv, ca în modul în care neastâmpărul sexi al lui Viorel Lis l-a făcut vedetă de televiziune. Băsescu se putea fixa ca unul mai blonziu dintre (bala)oacheșii corupți sau incapabili care au trecut pe la Primăria Capitalei. Când a venit, însă, la Cotroceni și i-am văzut căutările de a-și forma elemente de spionare, control, compromitere și chiar represiune de gen securitate, cum deprinsese în dictatura pe
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (5) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360047_a_361376]
-
țâgare”. Dis-de-dimineață, cu lumina în mână, m-am înfățișat la locul stabilit. Nea Ion a părut surprins că mă vede. Mă temeam că s-a răzgândit. A intrat printre oi, a căutat cu privirea și mi-a arătat o miorița oacheșă. - Ahasta-i! Acu o lași aci, că-i ciobănită, s-o iei la ales. Am plecat desumflat. Eu mă gândisem că mă întorc acasă cu oaia, dar mă întorceam cu sufletul gol. Parcă aveam o presimțire sumbră. Mi-a rămas în
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
Aernoev, Aornev. Lângă manuscrisul poemului “Rugăciunea unui dac”, Eminescu adresează spontan chemarea: Verena! du! De asemenea în Kamadeva, poetul integrează propria lui făptură în poezie iar pe marginea foii compune anagrama Uxe Nime care răsturnată dă Eminescu: “Părul negru, chipul oacheș,/ Și obrazul arămiu,/ Ochii mari se uit cu sete,/ Lucesc negri, moale, viu.” Henrieta insinuează că legăturile poetului cu Veronica Micle au început de la Viena ( și este adevărat n.n.), ba chiar că de pe atunci ea îl “turmenta” pe Mihai, pentru că
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
ă atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-și facă pieptănătura la mijloc, cea cu capul rotund să-și strângă pieptănătura într-un nod în creștet, lăsându-și urechile descoperite. Ia seama la culori, negrul stă bine blondelor, albul oacheșelor, să nu-ți miroase subsuorile sau picioarele, folosește dresurile cu măsură. Ascunde-ți vițiile, piciorul urât, gâtul pătat, pieptul diform, nu deschide gura mare, râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat... A murit în anul 17 d.
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
din 24 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului TOT CE-I MAI TRAINIC -meditație- Mi-am înșirat cărțile editate anul acesta. Erau unsprezece. Nouă pe suport clasic, două pe suport virtual. Erau care mai de care. Aproape mă trăgeau de mânecă. Oacheșe, balaoacheșe. Poezii, proza, panseuri, critică eseistica. Mi-am numărat banii din pușculița. Erau destui, dar nu atâția cât mi-ar fi trebuit să-mi iau un billet undeva, oriunde. Numai să nu stau acasă. M-am învârtit prin cameră, pe
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341511_a_342840]
-
lungă și bogată în crețuri și culori, care mi-au creat impresia că, de fapt, sunt mai multe fuste, bluză cu mânecuțe de aceleași nuanțe și cu decolteu generos, cu o băsmăluță pastelată legată copilărește sub bărbie și aparent foarte oacheșă la față, nici că se putea să mă gândesc la altceva. Am prins un moment prielnic și am traversat strada în fugă, până să mă acroșeze vreun turism din cele ce năvăleau parcă speriate de bombe. M-am apropiat de
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
a da frâu liber vocii interioare. Astfel, privesc la România, această țară teribil de simplă și frumoasă, trecută adesea prin focurile unor războaie, despre care am învățat la istorie că nu au fost întotdeauna ale ei, aclamată și blamată, și oacheșă, cu oameni care visează să trăiască în altă țară. Iluzoriu? Nu știu ce să zic de la înălțimea celor 17 ani ai mei... Este țara mea, țară scăpată din mână ce se îndreaptă spre un declinul sadic creat de propriile mentalități? Ar fi
„ŢARA CONTROVERSELOR!” de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342998_a_344327]
-
și apăsat, îți da chezășie că ce spune e din suflet și adevărat. Vătaf și-n sat, dar și la Călușari, Dinu era știut și cunoștea pe mulți. Îi părea c-ar fi zărit și el anul trecut un fecioraș oacheș, tare subțirel, înveșmântat în alb, încins cu brâu roșu, stând cu ochii prelinși la ceata Călușarilor. Amintindu-și asta, Dinu îl încredință pe fratele îngrijorat că-i va vorbi băiatului. Și chiar o făcu. Două zile să fi trecut? Ori
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
Paradis. Am spus: - Vreau să cumpăr 21 grame de mere. Nu știu de ce mi-a venit tocmai cantitatea asta în minte, sau de ce am scos pe gură tocmai aceste cuvinte. Aveam să aflu, firește, foarte curând. Vânzătoarea, o blondă platinată oacheșă, mi-a aruncat o privire afrodiziacă, ușor descumpănită, după care mi-a ales din grămada de mere de pe masă unul mic, cel mai sfrijit măr dintre toate, pe care mi l-a pus mai apoi pe cântarul electronic. A privit
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
-l audă nimeni, ăștia sunt jidani moldoveni, îi bag în casă la voi pentru un timp, avem ordin de la stăpânire... au fugit și ei de seceta asta din Moldova... Femeia, înzorzonztă cu ii și cu panglici, era pe măsura bărbatului, oacheșă, dălângă, cu picioare rotofeie, grasă și înaltă. -Ce să facem? - vine ea la mine. Că ne-a blestemat Dumnezeu cu nenorocirea asta care a căzut pe capul nostru... -Unde-i cheia? - veni namila de om la mine. -E la mama! -Du-te
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
păr șaten și sora sa geamănă - Georgiana - semănând leit deci nu e cazul s-o mai descriem”... și strig: - Total efectiv nouă persoane! - Bravo! respiră ușurat tata. Trenul se pune în mișcare prinzând ceva viteză. În compartiment intră un tânăr oacheș, curățel, mama-mi dă un ghiont, să-i fac loc lângă mine. Politicos acesta se prezintă înainte de a lua loc: - Sărut mânușițele, mă numesc Angelo Alberto Ronaldo, reporter! Mama dă să-i zâmbească, dar rămâne cu gura căscată și zâmbetul
HAINA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344987_a_346316]
-
Angelo iese să prindă știrea. În urma lui aleargă conductorul trenului atenționându-ne: - Închideți geamurile, trageți perdelele, ocupați-vă locurile, păstrați-vă calmul, verificați centurile personale, imediat demarăm! Acest imediat durează o oră, și, trenul se pune în mișcare, dar... tânărul oacheș nu s-a mai întors în compartimentul nostru, drept urmare nici mama n-a mai avut motiv să zâmbească. Iată-ne! la destinație, în livadă. Familia noastră, ajunsă prima, se ocupă cu ridicarea taberei, iar eu pornesc laptop-ul să prind
HAINA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344987_a_346316]
-
de la televiziunea rromena, lidero uno, per tuti rromi, țigano e jitano del mondo, qui e cazato ocazionale a Roma. Buonasera!” Mama extaziată, văzându-l pe Angelo: - Mânca-l-ar mama de îngeraș! Tata: - Fa Leano, unde naiba ai văzut înger oacheș? iar mie... Angelo ăsta-mi miroase a plagiator, știrea o fi noutate, da!, dar... stilul, ba! Și bine-nțeles că s-au ciorovăit pe tema asta și nimeni nu s-a mai ocupat de tabără, toți urmărind știrile date pe
HAINA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344987_a_346316]
-
căruia se scurgea apa rece și proaspătă a unui izvor captiv. Azi, izvorul nu mai există. Nu mai există nici vasul care, probabil, a ajuns la vreun centru de colectare a metalelor, fiind vândut în schimbul câtorva bănuți de către un intreprinzător oacheș autohton. Nu mai există nici roata hidraulică, cu palete de lemn, montată în aceeași zonă, pe rigola de pe partea stângă a aleei principale. În copilărie, după ce îmi astâmpăram setea „La ulciorul cu apă”, traversam în fugă aleea și petreceam minute
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
-ne la fiecare apariție. Semănau între ei, având figuri simpatice de păpuși orientale, cu ochii căprui și migdalați, pielea albă și părul negru ca abanosul, cu o statură medie ce aducea cu tatăl lor, mama fiind mai înaltă și mai oacheșă, dar la fel de frumoasă. Puteai să juri că au fost uitați de vreun japonez pe tărâmul nostru depărtat, fiindcă toți cei care-i vedeau își exprimau uimirea și întrebau curioși dacă sunt români. Cu Liana plecam și mă întorceam de la școală
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
întâmpla de obicei, Pandele ridică privirea radios. O zări pe vară-sa intrând în vagon încărcată cu sacoșe și cu un copilaș în brațe. - Hai, Mariene, s-o ajutăm pe Zîna! Cei doi se grăbiră s-o întâmpine pe femeia oacheșă, cam de vârstă medie. Fusta creață îi îmbrăca șoldurile generoase, cobora mai jos de genunchi lăsând să se zărească gleznele fine și sandalele cu tocuri joase. Marian s-a ocupat de bagajele femeii, iar Pandele de copil. Săltând prichindelul spre
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
steagul lor cu cap de lup și trup de șarpe, care scotea un șuierat înspăimântător atunci când era purtat în luptă. Dacă iubești și vindeci animalele, cum ai putut să vânezi Lupul Sur, simbolul strămoșilor noștri, Dacii? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o lacrimă, mare cât un bob de mărgăritar. Îl iubeam tare mult și m-am mâhnit când l-am văzut trist; i-am mângâiat fața, mustața și părul nins de ani. Bunicul m-a
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
spune, ci un loc de trecere dincolo; un dincolo care condiționa intrarea printr-o renunțare la memorie, la trecut. Așadar, intervine hazardul (uitarea servietei) și existența misterului (grădina). În momentul în care intră pe poartă, este întâmpinat de o fată oacheșă, apoi de o babă, care pare a-l reprezenta pe miticul Charon, cerând, conform credinței noastră populară, banul, la vamile văzduhului; aceasta nu se grăbește, motivând: „Avem timp. Nu e nici trei... “; un alt fapt straniu este că: „iar a
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
Locul aripelor) Nu există vedere fără gând" spune un cercetător al ochiului și spiritului (Maurice Merleau-Ponty)1 și trebuie să acceptăm că în spatele chipului pe care se scaldă ochii poetului el "descifrează" nestatornicia femeii, patima pentru lux, viclenia: "Ici una oacheșă ... Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, / Setoși de patimi c-ale unei hiene...." (Rime alegorice); sau: " În față farmecul palorii / Și ochi ce scânteie de vii, / Sunt umezi înfiorătorii / De lingușiri, de viclenii...." (Te duci). Pentru a descifra caracterul nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
trotuarele astea atît de dragi hoinărelilor mele? Intru din nou în furnicar. Tarabe cu tot ce-ți vrea inima: pantofi, țigări, caș, bărboși, ciungă, ciungi, biscuiți, bluze, ridichi, ciorapi, ochelari, marule, marote, flori, foști, sandale, actuali, mere, grași, slabi, albi, oacheși, alifii, canari, trișcă, trișori, oglinzi, lame, hazeaici, tuciurii, doamne, domni, Doamne, ce de domni!, murături, proteze, ciacîri, cîini (vorba unuia, pe-un zid: jos cîinii!, vorba altuia, pe același zid: sus pisicile!) Și toate astea-s numai aici, în Lăpușneanu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]