57,101 matches
-
Fantezia este explozivă în acest registru, tocmai fiindcă ea rîvnește să-l spurce pe adversar în chip iremediabil. Registrul al optulea este cel funebru. Prin intermediul lui este vizată senectutea celor incriminați, mizîndu-se pe acuza unei decrepitudini cu efect repulsiv. De obicei, acest registru apelează la un atac corporal frontal, scopul fiind anihilarea existențială a celui incriminat, extincția acestuia. Felul în care i s-a oferit un sicriu gol lui Corneliu Coposu, în cadrul manifestațiilor pro Putere din iarna lui 1990, reprezintă un
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
funcționează ele. Conceptual, provocarea că ne aflăm în fața unei perioade de schimb de generații și că trebuie să acceptăm că sistemul este învechit a fost lansată de Opera Națională București: dar Ludovic Spiess nu s-a limitat la vorbe - contrazicând obiceiul pământului - și a pornit o adevărată campanie de promovare a vocilor tinere, introducând în toate distribuțiile debuturi, completând ansamblurile etc. Ultimele două premiere s-au bazat aproape exclusiv pe glasuri noi, ceea ce este un risc asumat răsplătit cu rezultate satisfăcătoare
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
s-a extins la alte atitudini excesiv puritane, voluntariste și protecționiste, și în genere a căpătat un uz ironic și depreciativ, pe care dicționarele englezești îl înregistrează și care se regăsește și în cele mai multe dintre citatele românești. Sensurile sînt de obicei lărgite: de exemplu prin aplicarea la trecutul apropiat și la discursul său politic: "Discurs internaționalist, neobolșevic deci "politic corect" (curierul conservator.com); Era atunci o vreme în care politic corect era să se vorbească despre proletarii daci asupriți pe nedrept
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
aceasta ar fi în firea Moldovei. Întocmai. În scaon, apucăturile democratice ale lui Dabija, în loc să scadă, sporesc. Vinul îl bea tot din cana de lut roșie. La ospețe, gândul său se îndreaptă spre nevoiași. Neculce mai notează: Acest domnu avea obicei, când șede la masă și vide niscaiva oameni săraci dvorând prin ogradă, învăța de lua câte două, trii blide de bucate din masa lui și pâine și vin și le trimitea acelor oameni din ogradă, de mânca acei oameni. Ce
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
noapte, care nu numai că erau comuniști, dar eru precumpănitor altceva decît români. Este un fapt istoric acesta, care spune ceva. Kominternismul nu-i considera pe români apți și demni de încrederea muncilor "înalte", ideologice, de conducere. Ei erau, de obicei, simplă masă biologică, de reproducție și de producție. Iar închisorile politice și Canalul ofereau chintesența acestui fel de a privi poporul român, energiile lui creatoare, inteligențele și elita lui. Accesul la muncile superioare, la cultură se făcea doar prin triere
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]
-
toți așezați la minte, ce o samă sînt și cam zlobivi". Unul dintre exemplele cele mai interesante cuprinde chiar de două ori instrumentul atenuării, repetat la mică distanță: "care și can samăn-acel lucru să fie fostu și can adevărat". De obicei acumularea de mărci ale impreciziei semnalează o lectură ironică; citatul din Neculce poate indica un sincer efort al autorului de a atenua greutatea unei acuzații (e vorba de suspiciunea unui asasinat), dar e cel puțin la fel de posibil a-i atribui
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
mare: mulți își văd oglindită în ea existența lor." Cartea a fost tradusă apoi de Nora Iuga. Sunetul ei a devenit, datorită traducătoarei, dar poate și datorită locului în care trăiește autorul, un sunet splendid românesc. Editura Humanitas, zgîrcită de obicei cu scriitorii români, s-a întrecut de data asta pe sine și a realizat un volum de zile mari, care merită poate premiul pentru cea mai frumoasă carte a anului. Lectura e în primul rînd vizual o plăcere, deși cartea
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
din Cluj, L'oubli, și aici ridicarea cortinei are un impact considerabil. Acolo, noi, spectatorii așezați pe scenă, pe gradene, tot ca într-un fel de amfiteatru, vedeam o sală plină cu mirese, pe locurile pe care le ocupă de obicei aceia care vin la teatru. Acum, în amfiteatru stau parcă multe statuete, colorate puternic, viu. Un merit indiscutabil al scenografelor Iuliana Vîlsan și Adriana Urmuzescu. Ideea dublului, una din temele obsedante ale lui Mihai Măniuțiu (Richard al III-lea, Omor
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
înțeles ce vrem să facem. Psihologia literaților (iar noi sîntem, aproape fără excepție, literați) nu acceptă că există, într-o revistă, lucruri la fel de importante ca textul. Pentru noi, textul e suveran, ba chiar e totul. Ilustrarea revistei o vedem de obicei ca pe un suport imagistic acordat cuvîntului. Altfel spus, ilustrațiile trebuie să fie legate de text și "semnificative". Cum sînt, bunăoară, fotografiile de autori ori de coperte. Însă puține publicații literare din lume mai procedează așa. Cele mai cunoscute (și
Schimbarea la față by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15441_a_16766]
-
acest prilej, se "apără" de o remarcă a cuiva cum că ar fi cronicar literar al revistei timișorene: "Semnez Documentare, care ar vrea să semnaleze cititorului cărți, atitudini, personaje". N-o fi altă Mărie cu aceeași pălărie?). Savuroasă, ca de obicei, poezia în formă fixă a dlui Ș. Foarță, conectat de astă dată la bicentenarul lui Hugo, din care și traduce Vînătoarea burgravului. Caloriferul dlui Marcel Tolcea te umple de voie bună. Lucru mare, fiind vorba de colosala factură la căldură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
Cristian Teodorescu În accidentele aviatice de la noi, de obicei mortul e de vină. Piloții s-au resemnat cu asemenea concluzii, chiar dacă cei care au experiență la manșă au, adeseori, cu totul alt punct de vedere decît acelea ale comisiilor de anchete. La ora cînd scriu acest microscop, nu s-
S-a mai prăbușit un Mig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15485_a_16810]
-
Nicolae Manolescu Se împlinesc la 4 martie de la cutremurul de pămînt care a luat, printre alte sute de vieți, și viața cîtorva scriitori. De obicei, comemorăm nașteri. Din nefericire, nu putem uita că există și morți. Cei nouă scriitori pe care, într-o carte emoționantă, Gh. Tomozei, i-a evocat în drumul lor spre eternitate (alăturîndu-li-se el însuși mai apoi) reprezintă, probabil, cel mai aspru
25 de ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15465_a_16790]
-
cu ancheta unui jurnalist care se încăpățânează să afle vinovații, sprijinit și încurajat de un avocat idealist și corect, bun profesor de exersarea încrederii în oameni, în triumful adevărului. Spre deosebire de alte asemenea "lupte cu mafia", unde cei mărunți sunt de obicei șterși de pe fața pământului, aici "capul pierdut" al victimei decapitate e regăsit. El simbolizează indestructibilitatea personalității umane, "chipul care nu se pierde". Pe lângă structura polițistă (aleasă datorită "formei literare interogative, care presupune participarea cititorului la rezolvarea cazului") și filosofică a
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
Vodă Conform unei vechi tradiții, atunci cînd cinematograful încearcă să se apropie de "viața unui geniu", rezultatul e, de cele mai multe ori, mediocru. Istoria e plină de filme fără geniu despre genii, filme în care genialitatea e redusă la scară, de obicei la scara bunului-simț comun sau la scara din dos, pe principiul "un geniu pe înțelesul tuturor". Nu face excepție de la regulă nici Ron Howard, regizorul multinominalizatului O minte sclipitoare, despre un geniu al matematicii încă în viață, John Forbes Nash
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
chiar mai mult, când trec dintr-un stat în alt stat, am uneori senzația că părăsesc un continent, Europa, să zicem, și pătrund în Africa. Contrastele dintre regiuni sunt foarte mari. Și oamenii, nu vorbesc de înfățișare, ci de mentalități, obiceiuri, au un comportament diferit în funcție de zona în care habitează. Uneori, în SUA poți să faci nu numai o călătorie în spațiu, ci poți călători și în timp și din secolul XX sau din secolul XXI să nimerești în secolul XIX
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
un european nu le poate înțelege. El percepe America în felul lui. Dar America este complexă. De pildă, eu sunt sudist, dar locuiesc în nord. Diferența dintre Nord și Sud e colosală. În ce constă această diferență? E vorba de obiceiuri, de limbă, de mentalitate? Fiind de formație umanistă, mă preocupă în special diferențele în ce privește limba. În primul rând, venind din Nord în Sud, sesisezi o diferență de ritm și de accent. E vorba însă și de mentalitate. De felul cum
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
arhivă) despre acea epocă are un mare păcat: rămîne aproape inaccesibil cititorului outsider (fie el tînăr sau străin). Securitatea a stocat tone de informație. Ce-ar trebui să răzbată din tot acest imens vraf de documente importante (puține și, de obicei, sustrase la timp) și imensitatea de hîrțogăraie neimportantă? Răspunsul pe care îl dă Stelian Tănase este ferm: teroarea, acesta este sentimentul care, atunci cînd este resuscitat, acuză pentru totdeauna Securitatea. O acuză indiferent de conținut: cu cît informația turnătorului sau
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
într-altă parte să află și au această limbă, măcară fie și cevași osebită în niște cuvinte den amestecarea altor limbi". Și mai cunoscut sună finalul frazei: "toți aceștea dintr-o fîntînă au izvorît și cură". Aici se opresc de obicei citările. Dar textul continuă, cu o structură adversativă: "Nu zic însă că toți, toți cîți astăzi să află lăcuitori într-aceste țări, că sînt toți rumâni, că aceaia nici au fost, nici iaste, nici nice într-o țară cîte putem
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
și din amintiri să piardă:// ei da, ei da, cine mai cunoaște toate serbările? Bătrînii aveau alt timp/ Nici cuvintele toate nu mai ai cum le folosi - și le mai uiți! Să mai ai și grija cuvintelor, acum!" (Orfan de obiceie). Nu în ultimul rînd se cuvine menționat plictisul, acel monstru perfid, "care nici zgomot și nici gesturi mari nu face", conform faimoasei definiții baudelairiene, care nu ezită a "înghiți" pînă și copilăria, căreia i s-au răpit toate darurile, toate
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
politic. Horia are calitatea, dar și defectul, că recurge prea repede la absolut. Stă bine - ca să zic așa - cu absolutul. Are întotdeauna fermitatea unui punct de vedere extrem de tranșant, de impozant și intervine cu o grilă absolută în teritoriul de obicei plin de semitonuri și nisipuri mișcătoare care e viața politică. De aceea unele dintre judecățile lui mi s-au părut, de-a lungul anilor, excesive, crude, abstracte. Am avut și avem încă discuții în contradictoriu pe tema asta. Dar repet
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
nisipuri mișcătoare care e viața politică. De aceea unele dintre judecățile lui mi s-au părut, de-a lungul anilor, excesive, crude, abstracte. Am avut și avem încă discuții în contradictoriu pe tema asta. Dar repet, trebuie să recuperăm bunul obicei de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori dispariția! Și fără a te simți jignit personal cînd altul e de altă părere... Da, și fără să devenim opaci la ceea ce este calitate reală la omul respectiv
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
de schimb pentru dobîndirea unui dosar bun. Există și o idolatrie a clerului și a instituției bisericești, cu care, de asemenea se războiește Horia Patapievici. O idolatrie a dihotomiei stînga-dreapta și așa mai departe. Prin urmare, tot ceea ce este de obicei gata făcut în discursul nostru intelectual e aici pus în cauză, inclusiv idolatrizarea modernității înseși. Asta nu poate fi făcut decît de cineva care are curaj și care ia lucrurile acestea foarte în serios. I se reproșează că nu vine
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
care autoarea le-a trăit nemijlocit. Una dintre cele mai memorabile ar fi vacanța la 2 Mai din vara lui 1982. Prinsă de o rafală puternică de ploaie în cabina unei toalete de țară, o retirată cum îi spune de obicei, autoarea are prilej de reflecție: "Așa că am rămas în privată, modest, privind prin crăpăturile din ușă prăpădul de afară. Un minut, două, trei...După vreo cinci m-am pomenit cu un gînd care mi-a străpuns creierul, pe banii mei
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
te plîngi. Alte texte reproduc scrisori "scrise cîndva", altele sînt scurte și inimoase confesiuni despre rude și strămoși. Acestea din urmă se dilată în partea răsturnată a cărții, unde Irina Nicolau scrie o lungă confesiune, nu personală cum sînt de obicei confesiunile, ci de neam. Nu sînt memoriile pe care și le scrie omul la bătrînețe, ci memoriile pe care și le scrie o etnie la bătrînețe. E o lungă și răbdătoare incursiune în lumea aromânilor, scrisă cu aceeași vervă, cu
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
despre ultimul subiect la modă în dezbaterea politică autohtonă. Cine să aleagă președintele României - alegătorul obișnuit, ca pînă acum, sau Parlamentul, cum dorește premierul Năstase? "Țara arde și noi pieptănăm republica" își intitulează Nistorescu editorialul consacrat acestui subiect. l De obicei Cronicarul nu dă atenție faptelor diverse publicate cu excesivă larghețe pe prima pagină a cotidianelor. Știrea asupra căreia ne oprim e că rotweilerii adjunctului Inspectoratului Județean de Poliție din Covasna, locotenent-colonelul Ioan Crăciun, au ucis un om, pe vecinul polițistului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]