143 matches
-
de C. Caragiali face portretul închipuit al colegului său de impostură: „La schela Galaților, unu este d-nu Burdicescu, cunoscut de toți neguțătorii. E, cum am zice, boier-negustor. Banii d-lui nu mucezesc niciodată, totdeauna îi prenoiește. El nu este obicinuit, ca alții, să-și ție banii în nelucrare. Lucrează cu dânșii și printr-înșii mai toate interesele sale; știe să dea prețu cel adevărat banilor și cunoaște lumea în care trăiește!“ Pentru că pretinsul „boier negustor“ e, de felul lui, cam
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fericirea de a vedea o a doua edițiune, revăzută, însă nu îndreptată, a adunărei din balamucul vienez. Când am aflat cele petrecute în Dealul Mitropoliei am gândit deocamdată că, fiind 1 aprilie, este vorba numai de o glumă, cum se obicinuiește după o deprindere universală"468. Într-un alt text, regizând o convorbire cu un învățat din Moldova, jurnalistul ironizează sistemul de învățământ românesc care numește profesori universitari din rândurile unor institutori anonimi: "Mutatis mutandis, o convorbire cu acești ilustrați ar
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
primul scriitor român care a trăit din scris. Eugen Simion citează din cel care a scris Povestea vorbei două propoziții lămuritoare asupra scriitorului Anton Pann: ""scriind cîte ceva, mi se pare că-mi petrec vremea foarte dulce" și: "m-am obicinuit a nu ședea fără lucru"... Ordinea propozițiilor în text este alta: întîi, obișnuința de a munci, apoi petrecerea dulce. Există și un alt treilea element: folosul, conștiința că ceea ce faci este necesar. Prin aceasta, Pann se identifică parțial cu mentalitatea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
opt oare sara se lua cunoștință de cele aduse pentru îmbogățirea Dosarului Junimii... apoi se comunica poșta redacțiunii, după aceasta se trecea la cetirea lucrărilor originale aduse de membrii Societății, începându-se cu poeziile și urmând cu proza. Acestea țineau obicinuit până între 10 și 11, când veneau ceaiul și cafeaua. Câteodată cetirea mai urma și după ceai până la miezul nopții, ora retragerii generale, dar cel mai des în acea vreme nu se mai cetea nimic, ci adunarea se încheia cu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
la 18 parale oca. Ioniță Hotiniul se obliga să comercializeze carnea „drept la cântar,iar nu lipsă”și nimeni „altul fără de mine nu este slobod a deschide căsăpie și a vinde carne, afară de carne de mai sus pentru care este obicinuit târgul acesta a fi slobod.” Blănarii din Huși pot sacrifica miei numai cu acceptul serdarului Ioniță Hotiniul. Grăsimea se comercializează cu 54 parale oca. Lipsa hranei și creșterea prețurilor sunt puse, la 20 martie 1836, de Departamentul Treburilor din Lăuntru
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Tribunalul corecțional osândește în lipsă pe d. baron de Reineck, fiindcă a bătut și a rănit pe doamna baroană, la 3 luni închisoare. Făcând opoziție, d-nul baron a rămas osândit la 100 lei amendă. Care va să zică și între baroni se obicinuiește păruiala?... Dar de ce, oare, să fi fost silit d. baron a veni la această extremitate?... Se fondează în luna septembrie întâia fabrică de hârtie în România. Aceasta e fabrica de la Letea. Inițiativa este a lui Constantin Porumbaru. Actualul comitet este
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
oameni cred că nu păcătuiesc contra legilor modestiei scriind 20 de articole pro domo117, de ce aș păcătui eu scriind 20 de rânduri. Negreșit, nu o să mă institui judecător în propria mea cauză și să mă cădelnițez pe mine însumi cum obicinuiesc acei cu reclamele americane, dar voi zice cum am zis și altă dată că, dacă n-aș fi făcut parte din cercul "Junimei", nici o linie poate n-ar fi ieșit din pana mea. Încurajărei ce am găsit în sânul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de măritat își puseseră ochiul, să-l prindă în laț, însă el nu se da prins. Filosof în feliul lui, cu teorii ale lui proprii în privința căsătoriilor care nu-s bune, zicea el, decât să ruineze pe oameni, dânsul se obicinuise să trăiască așa stingher la țară unde se îndeletnicea cu plugăria care, mulțămită hărniciei și economiei lui, îi umplea în fiecare an coșerile 140 și hambarile care, la rândul lor, îi umpleau punga. Muncea, mă rog, parcă avea o casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
grecește? Deși lecțiile lui, impecabile din punct de vedere didactic (când le făcea), străluceau prin claritate și metodă... Care dintre foștii lui elevi (vorbesc de puținii care au mai rămas) nu-și amintește de pildă sugestiva comparație cu care Burlă obicinuia să explice fenomenul alipirei encliticelor la cuvintele vecine? "Un singur accent pe ambele cuvinte" ne spunea el. "Enclitica adăpostită sub accentul cuvântului care-l precede, întocmai cum trecătorul surprins de ploaie se adăpostește sub umbrela prietenului pe care norocul i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și uimit parcă de cumpăna grea prin care trecuse și de care se credea mântuit. Nădejdea pe care mi-o împărtășise atunci, marea lui nădejde în puterele-i încercate m-au făcut să înlătur gândul sfârșitului cu care începusem a mă obicinui de săptămâni întregi, de când, zi cu zi, ceas de ceas, boala își făcea cursul. Și acum încă, reculegerea nu vine, și uimirea mă face să mă cred în fața neprevăzutului... ...Cu Ronetti Roman se stânge o viață de lumină și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
căutând cu deosebire frumusețea și eleganța femenină care, în toate timpurile și pretutindeni, a format cel mai sigur semn de înflorire socială, de vitalitate și distincțiune morală. Și mi-am adus aminte de vechea, strălucita înfățișare pe care o aveau obicinuit spectacolele teatrului național, de pildă. Atunci, pe atunci, ca și barbarul din antichitate, care ieșind de la o ședință a senatului roman spusese uimit "am sentimentul c-am luat parte la o adunare de regi", orice străin ar fi avut ocaziunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în afară de telegrama primită, nu am primit nici măcar un rând de la tine. Și atunci mi se pare nebunesc lucru să încerc să rup puntea tăcerii scriind quasi infantil, zi de zi, ce fac sau, mai bine zis, cum încerc să mă obicinuiesc să trăiesc, așa, singură. De ieri s’a potolit vântul, apele s’au potolit, s’a început iar pescuitul; la nouă merg la Muedin, unde începe și aici să se găsească tot mai greu, la 9½ mă scobor pe plajă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu apa aceasta de vitriol, după aceea leșiiază [= spală cu leșie] cu cenușă sau cu apă În care se va pune var și apoi le clătește cu apă curată [...] ; după ce s-au uscat, arde În ele pucioasă [= sulf], după cum se obicinuiește. Cu chipul arătat trebuiesc curățite și toate căzile, dejele, ciuberele, linurile, teascurile și alte unelte Întrebuințate Întru facerea vinului” <endnote id="(369, p. 137)"/>. Folosirea leșiei la spălarea butoaielor și a teascurilor de vin ar fi putut genera legenda despre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cuprinsă între Calea Vic toriei și Piața Universității. Și iată de ce. Această stradă fusese numită strada Franceză, însă, în urma războiului din 1870- 71 și a victoriei germane, numele i-a fost schimbat în acela de Carol I. Publicul însă era obicinuit cu celălalt nume, după cum mulți ani după 1878 Calea Victoriei era cunoscută tot ca Podul Mogoșoaiei. Pe strada Carol iarăși destule transformări. Au fost construite după 1872 un număr de case, precum Palatul Poștelor, imobilul în care se află instalată Casa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ar trebui să se imprime în numele poetului. "Poet al aricilor" sau "un arici poet" nu e, după această logică, o ironie nejustificată și în raționamentul lui Heliade Rădulescu ea se leagă de o anume particularitate a textului liric: "Domnul Ariciulescu obicinuiește cam des a înghimpa urechile cu apostrofe fără loc" și mai încolo " Apostroful e bună urichelniță adeseori, dar în astfel de întâmplări înțeapă urechea mai rău decât ghimpii ariciului"113. O caracteristică a versificației lui Grigore Alexandrescu, aceea de a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
AUSILIARI AI PROCURATORULUI Articolul 46 Sub-prefectii și ajutorii loru, primarii și ajutorii loru, comisarii de poliția, si polițaii, oficiarii și sub-oficiarii de dorobanți și de gendarmi, voru primi denunțările crimeloru și delicteloru comise în locurile unde-și esercita funcțiunile loru obicinuitu. Ei voru caută să descopere crimele și delictele comise în circumscriptiunea loru, voru face procese verbali spre a constata natură, circumstanțele, timpulu, loculu delictului, precumu și probele și indiciele ce voru fi pututu adună. Articolul 47 În casu de flagrante
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 2 decembrie 1864 AL PRINCIPATELOR UNITE ROMÂNE. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/157219_a_158548]
-
de acea parte, fără numai dacă procesului civile va fi începutu mai-nainte de instanța în care se propune recusatiunea. 8) Dacă judicatorulu este tutoru sau curatoru; sau mostenitoru presumptivu, sau donataru, sau stapenu alu unei dintre părți; dacă mananca obicinuitu la masa unei din părți sau una din părți la a sa; dacă este administratoru alu vre unui stabilimentu, societăți sau direcțiuni care este parte în procesu; dacă una din părți este mostenitorea să presumptiva. 9) Dacă judecătorului a aperatu
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 2 decembrie 1864 AL PRINCIPATELOR UNITE ROMÂNE. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/157219_a_158548]
-
efortul general de modernizare a țării după cucerirea independenței, prin executarea de mari lucrări publice de infrastructură finanțate cu împrumuturi externe. După cum arăta ministrul de finanțe Take Ionescu la prezentarea bugetului anului 1900, România era "o țară care s-a obicinuit de 18 ani să introducă în fiecare an, în viața ei economică, o medie de 45 până la 50 de milioane de lei, bani streini. Ei bine, astăzi a încetat această perioadă a vieței noastre economice, și era evident ca ea
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]