350 matches
-
oglindă. Chiar și până să ajungă aici, în autobuz avusese senzația că, după ce era reperat, privirea celor în cauză devenea împietrită.Nimeni nu avea starea de a pune întrebări, acestea puteau fi doar mute și își găseau deîndată răspunsurile în obida din sufletul fiecăruia. Efectiv nu s-a recunoscut. Hainele, părul, fața toată, cu excepția ochilor, păreau cimentate, îmbibate fiind cu praful de la OD16. * Erica ! Erica ! Erica ! ...... Impulsul gândurilor către Erica este năvalic îndată ce află că epicentrul cutremurului a fost în Vrancea
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
chiar acum plec la București ! ”, fără să cedeze rugăminților. Nici nu apucase, măcar, să-i poarte ranchiună dar s-a înveselit torturându-l, simțind cum îl joacă pe degete pe activistul de partid. Doar că, această joacă i-a domolit obida ce o avusese, rămânându-i doar să dea curs rugăminților și promisiunilor acestuia : - Te pun șef la cantină ! Vei fi supervizor, neavănd altceva de făcut decât să supraveghezi totul pentru ca să nu se mai fure ! De mâine ești șef ! S-a
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
o deosebită cinste. Abia după o vreme a găsit de cuviință să se întrebe prin ce trecuseră acei tineri, abia după o vreme i-a înțeles și smerit s-a căit cu toată sinceritatea. Acea căință i-a fost sămânța obidei din suflet. Acum a găsit de cuviință să renunțe la a se destăinui tânărului Albert gândind că ar putea să-i stârnească spiritul revoltei, gândind că s-ar putea să-l împingă spre aceeași soartă cu aceia pe care nu
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
a repliat cu pierderi grele și a început să riposteze. Aici, moșu’ Chircuț se oprea, se încrun¬ta și-și frângea mâinile, apoi, privind în gol, continua să povestească mișcându-și capul și trunchiul într-o parte și alta cu obidă: - A fost un măcel nemaipomenit, apele Trotoșuli iereau roșî de sângele soldațîlor noștri... Atacul surprinzător al inamicului a încetat la fel de repede cum începuse. Grupul de generali și ofițeri, precum și mitraliorul care-i apărase vitejește, s-au trezit îngropați în pă-mânt
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
fizic indus de leorcăiala trupului, zdrențuirea și ruperea încălțărilor, hăinuțelor și multe altele date de alergatul extenuant de pe maidanul din curtea școlii. Se înțelege că avea, de fiecare dată, consimțământul pe de-a-ntregul al părinților. Întoarcerea școlarilor la „chin și obidă” (a se citi lecții!) era însoțită de o tăcere complice și atingea vârful critic al părerilor de rău bine mimate (dar și al păsuirii și clemenței adevărate) când vinovații își etalau silit, pe scena sălii de spectacol a școlii, siluetele
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
o oră la coadă ca să se dea două minute într-o jucărie. Sunt frânt de oboseală. Și mai am acasă un băiat de trei ani, peste câțiva ani va trebui să-l aduc și pe el”, a încheiat, plin de obidă. - Fotografii - se întorc acasă cu câteva mii de poze. Despre ei se spune că, la întoarcere, dacă îi întrebi “ Cum a fost în excursie?” îți răspund “Nu știu, n-am descărcat încă pozele în computer”. În categoria asta (o mie-două
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
la obor la Mangalia. Ai văzut și tu. Țiganii vor să-ți ia munca mai pe degeaba dar vând tinichele lor cât nu face. Numai să te păcălească fi-le-ar mama lor a dracului de borâturi, spuse tata cu obidă. În mintea mea s-a înfiripat imediat dorul de aventură. Ce-ar fi să merg și eu la Constanța? Nu am fost niciodată, așa că am să mă strecor din pat fără să observe părinții preocupați cu pregătirile plecării, mă voi
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
la obor la Mangalia. Ai văzut și tu. Țiganii vor să-ți ia munca mai pe degeaba dar vând tinichele lor cât nu face. Numai să te păcălească fi-le-ar mama lor a dracului de borâturi, spuse tata cu obidă. În mintea mea s-a înfiripat imediat dorul de aventură. Ce-ar fi să merg și eu la Constanța? Nu am fost niciodată, așa că am să mă strecor din pat fără să observe părinții preocupați cu pregătirile plecării, mă voi
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
deloc la cât avem de lucru...Expertize, draci, laci.... -Mie-mi spui... Cine crezi că redactează toate materialele... ? N-am avut de lucru să-nvăț să lucrez pe computer... Dacă nu-mi trebuia la serviciu, chiar nu m-apucam, zise cu obidă Rodica. Nu le mai ajunge, Doamne iartă-mă, de parc-ar împărăți lumea... -Că bine zâci... Și noi le-am cântat în strună...Trebuia de la-nceput să ne impunem punctul de vedere...Să le fi tăiat iapa di la gard
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
aprins-o și a tras adânc din ea câteva fumuri. Apoi, plin de teamă amestecată cu furie, a pornit mașina și a demarat în viteză. * La fiecare semafor, Fănel înjura. Nici el nu mai știa pe cine, dar înjura cu obidă. Un noian de întrebări îi asaltau creierul. Încerca să găsească răspunsuri și nu reușea. Făcea modificări în planurile ce și le stabilise de cum se dăduse jos din pat. "Dacă mă duc singur, orice este posibil... Cu Vlădescu alături, ar fi
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
M-am săturat de toată ipocrizia și fățărnicia în care ne simțim confortabil !!! Sau poate că m-am săturat de deruta și de fatalismul unei turme lipsite de personalitate, care acceptă să trăiască de azi pe mîine și rabdă oricîtă obidă. Nu suntem nici pe departe atata de minunați pe cît ne-ar plăcea nouă să credem. Sfințenia ne este încă și mai străină! Dar dacă tot am ajuns să conștientizăm asta, haideți să vedem ce bine putem săvîrși ca să dăm
FRAGMENTE DIN PROIECTUL HYPERBOREEA (PROZĂ SCURTĂ) de IULIAN MOLDOVANU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/346593_a_347922]
-
ăsta? - Și dacă știai, vorbeai? - În niciun caz. Drept cine mă iei? - Nu-l cunosc pe polițistul tău. Nu sunt prietenul lui. Patronul e beton în relații cu oameni de sus. Pentru că nu este curat! a șoptit nea Vasile cu obidă. - Dacă se știe că nu este, de ce nu-l arestează? a încercat Mariana să afle, trecând peste expresia „polițistul tău” pe care nu a agreat-o. - Pentru că au nevoie de el. Și Poliția și alții... Oameni de afaceri cu mafia
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
sacoșă, Cu un măr și-o barabulă, Molfăie-n gingii o brioșă, Transpirând pe sub căciulă. O băbuță crăcănată, Trecând pe roș’ la semafor, Este aspru claxonată: "Bunică, te duci la coafor?!?" Printre cei trei dinți de viplă Le răspunde cu obidă: Am avut sarcină triplă, De trei ori am fost gravidă!" Tropăind pe tocuri 'nalte, O cucoană spilcuită − Dracu-a pus-o să le-ncalțe: Toți la ea parcă se uită. Două fete chiulangițe Trag adânc dintr-o țigară; Cu fețele
VINE, VINE PRIMĂVARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354812_a_356141]
-
Sărăciți și robiți de drepturi, spaniolii storși de vlagă, lipsiți de mijloacele de a viziona spectacolele flamenco de prin sălile cu pretenții, se adunau în masă prin arenele de lupte taurine, asisitând la legendare reprezentații de artă flamenco, îmbibate de obidă și năduf. Nici criticii care strâmbau din nas, pe motiv că „flamenco în arenă e ca și cum ai bea țuică dintr-o chiuvetă” nu reușeau să stăvilească năvala poporului asuprit. Cuplul format de cântărețul „Caracol” și dansatoarea „Lola Flores” atrăgea publicul
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
un peisaj trist. Ruine, întuneric, o grădină uscată ... un coșmar. A căzut în genunchi, lacrimi grele șiroiau pe obrajii lui. Și-a pus fruntea pe asfaltul rece, neprimitor. Trupul slăbit de suferință s-a cutremurat sub povara durerii. Prea multă obidă în ființa firavă după atâta pribegie. -Ce cauți aici? Băiatul s-a ridicat. Prinsese curaj. Un bătrân cu barbă, albit de ani stătea sprijinit într-un toiag, cu o clepsidră în mâna dreaptă. -M-am întors de departe. Aici este casa
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]
-
o știu.. n-o repeta nu ma-ncarca.. te rog, cu vina ta e vina mea și mi-o asum deplin ieri am venit dar.. nu știu de-o să mai vin. VREAU SĂ TAC eu vreau să tac să spăl obida din căușul eu-lui meu să lepăd mantia de ceoifizeu înfiptă în pupila mea de cei care mă cred o biată peruzea.. eu.. nu-s decât un biet nimic crescut în arșița vâltorii, un mic habarnuștiu, terifiant mâncând pământ din patima
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > ~ OBIDA ~ Autor: Eugen Emeric Chvala Publicat în: Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mă simt vinovat că prea mult am tăcut, că din piatră nu sunt (nici macar nu-s din lut), ca brazii mi-i tăi și
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
vinovat fiindcă graiu-mi stâlcesc și apa mi-o vând și-n streini mă cerșesc, ca ce-a fost ieri al meu azi e doar un durut că... of, ce am fost și ce am avut... Și ranele-mi dor și obida mi-e grea și chiar de-o să mor asta e palmă mea ! Nu-i soarta de vină că în jur e viran, ca dat-am pe șperț și-am ajuns un golan huiduit de mai toți ce sărit-au că
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
Nu-i soarta de vină c-am uitat unde-s bunii, ca în loc de-a lor cruce crescut-au ciulinii, ca fruntea plecat-am la fals dumnezeu uitându-l demult și nedrept pe al meu. Și ranele-mi dor și obida mi-e grea și chiar de-o să mor asta e palmă mea ! Eu sunt vinovat de puștiul din poartă, de copii-mi ce au moștenire deșarta, de lacrima unui fiu ce n-are trecut și în viitor va avea ... ce-
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
-i soarta de vină de mă-neac-un oftat ! Avut-am prea mult și prea mult eu am dat ! Avut-am onoare și-am ajuns de pripas ! Fusesem ce-am fost și-am ajuns ce-am rămas! Și ranele-mi dor și obida mi-e grea și chiar de-o să mor asta e palmă mea ! Ce patimă poate s-arunce în noi cu-atâta desfrâu de negru noroi ? Ce haină îmbrăcat-am în zorii de-apoi când tristă ispita mușcat-a din noi
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
mușcat-a din noi ? Ce iureș născut-a crimă de-o zi când nu mai știam ce am fost nici ce-om fi, cănd glonțu-a ucis ce încă sperăm, călâii jerfind și zâmbet și neam ? Și ranele-mi dor și obida mi-e grea și chiar de-o să mor asta e palmă mea ! Greșeli nepermise tot facem prin veac, cădem tot mereu și în puț și în lac. Nevolnici rămânem, mereu mămăligi prea moi ca să facem mai mult de un ... plici
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
mult de un ... plici! Prea stăm așteptând că pară să cadă în guri mult prea multe căscate degeaba, cu mâinile-n sân oftând că ne doare în știu eu ce cot ( și ăla prea mare ). Și ranele-mi dor și obida mi-e grea și chiar de-o să mor asta e palmă mea ! Nu caut o scuză la tot ce a fost nici nu știu să fie, să aibe vre-un rost. Rămâne doar totuși întrebarea divină de mâine... ce viața
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
ce viața-o să vină ? Cum pot să repar tot ce ieri am făcut ? Cum pot să înalt biet suflet căzut ? Cum pot să-I cobor privirea spre noi ? Cum poate să spele atâtea nevoi ? Și ranele-mi dor și obida mi-e grea și chiar de-o să mor asta e palmă mea ! Neferic și tern gândul mă duce spre drumul cel drept ori spre-o nouă răscruce spre calea ce-o caut, spre mâinele mut fără să-mi pese de
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
Neferic și tern gândul mă duce spre drumul cel drept ori spre-o nouă răscruce spre calea ce-o caut, spre mâinele mut fără să-mi pese de sufletu-mi slut. Eugen Emeric Chvala 20.05.2016 Galați Referință Bibliografica: ~ obida ~ / Eugen Emeric Chvala : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2023, Anul VI, 15 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Emeric Chvala : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
~ OBIDĂ ~ de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368904_a_370233]
-
pas la calculator să-l pornesc... pas, pas la bucătărie să pun de cafea... pas,pas la baie să spăl urmele lăsate de vise. Cu cafeluța în fața ( mmmmmmm ) și cu ochii pe desctop mă introduc în noutățile acestei zile.... V. ~ OBIDA ~, de Eugen Emeric Chvala, publicat în Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016. Mă simt vinovat că prea mult am tăcut, că din piatră nu sunt (nici macar nu-s din lut), ca brazii mi-i tăi și stejari-mi dobor
EUGEN EMERIC CHVALA [Corola-blog/BlogPost/368957_a_370286]