381 matches
-
Eliza, mezina familiei, repezindu-se să mângâie puiul. - Măi copii, vătuiul este rănit! Are un picioruș frânt! Trebuie să-l oblojim!... Într-adevăr, cei ai casei, printre care veni și Anuța, soția pădurarului, începură să se ocupe de pui. Au oblojit cum s-au priceput ei mai bine piciorușul vătuiului. După aceea au încercat să-l hrănească. I-au pus lapte în farfurie. Vătuiul nici n-a încercat laptele cu botul. Atunci venise unuia în minte să-i aducă niște otavă
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
spre tării ducând cu ele și pe fetișoara îndrăgostită de Terente... -Comment?! se miră Solitarul. -Așa! Iar câtă vreme a trăit haiducul, o egretă roz-albă își rotea delicatul penaj prin apropierea sălașului, unde zăcuse în atâtea rânduri Terente să-și oblojească rănile. Ea singură nu migra, găsind inexplicabile forțe să treacă iernile de-aici. Și toți îi ziceau Egreta lui Terente. -Neverosimil, dar e doar o legendă... spuse neîncrezător, ca de obicei, Papa. -Da, dar și o explicație a unui fapt
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
2014 Toate Articolele Autorului CE VINĂ ARE TOAMNA? Ce vină are toamna că mă doare, Căci rana-nsângerată nu-i a ei Și lacrima pândește gânditoare Sub pleoapa ochiului de clei? Ce vină are toamna că îmi pasă Și-o oblojesc de vreme rea, Căci umerii adesea mi se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu'-n șoapte reci de catifea? Ce vină are lacrima de mamă Că viața asta parcă nu-i
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
din 01 octombrie 2014. CE VINĂ ARE TOAMNA? Ce vină are toamna că mă doare, Căci rana-nsângerată nu-i a ei Și lacrima pândește gânditoare Sub pleoapa ochiului de clei? Ce vină are toamna că îmi pasă Și-o oblojesc de vreme rea, Căci umerii adesea mi se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu'-n șoapte reci de catifea? Ce vină are lacrima de mamă Că viața asta parcă nu-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353108_a_354437]
-
funii să legi soarele, știu; Citește mai mult CE VINĂ ARE TOAMNA? Ce vină are toamna că mă doare,Căci rana-nsângerată nu-i a eiși lacrima pândește gânditoareSub pleoapa ochiului de clei? Ce vină are toamna că îmi pasăși-o oblojesc de vreme rea,Căci umerii adesea mi se lasăși iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamăApusu'-n șoapte reci de catifea? Ce vină are lacrima de mamăCă viața asta parcă nu-i a mea?Ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353108_a_354437]
-
și-o lacrimă dulce. CE VINĂ ARE TOAMNA ? Ce vină are toamna că mă doare, Căci rana-nsângerată nu-i a ei Și lacrima pândește gânditoare Sub pleoapa ochiului de clei? Ce vină are toamna că îmi pasă Și-o oblojesc de vreme rea, Căci umerii adesea mi se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu’-n șoapte reci de catifea? Ce vină are lacrima de mamă Că viața asta parcă nu-i
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
fiind, la „slăbirea îmbrățișărilor“ are «parte de o noapte de lămuriri, de apăsări», „încrucișări de priviri dojenitoare“, vibrează «neîncetat, asemenea păcatului originar», simte «totuși un zid», fără a fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1166 din 11 martie 2014 Toate Articolele Autorului Atunci cînd ne-am cunoscut Era,-ntr-o seară, oarecare M-ai luat de mînă și mi-ai spus, Că sunt femeia vieții tale! M-ai oblojit cu sărutări pe față Și m-ai îmbrățișat de două ori Spunîndu-mi "te iubesc o viață" Apoi ai dispărut în zori! Te-am mai văzut, după o lună Cînd îmi cereai cu ochii goi Să te primesc de voie bună
RĂTĂCITOR de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353649_a_354978]
-
ea în casă, Cu un foc de amor mistuitor, Cine-ți face planuri din fuior?... Numai ea -- Femeia! De va fi ca și-n al fiordului vieții, Cine-ți limpezește mrejele ceții? Cum sufletu-i deși nu-nbătrânește Între zâmbete trăiu-ți oblojește, Îngrijindu-te, în schimb de-ai da, Atenția ce dorește și i se cuvenea, Numai ei --Femeii! De-i un timp de venit și de plecări, Că viața-i pare o luntre de secări, La tine de se va întoarce
CINE-I EA..FEMEIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353694_a_355023]
-
doica, firește. Dăruie și se dăruie. Lapte dulce din pieptul generos, lapte numit: IUBIRE. Nu zice niciodată: nu pot, n-am timp. Vine în crucea nopții și-ți aduce medicamente și leacuri. Îți face injecție, frecție, ceai, te învelește, de oblojește. Îți ia cu mâna toate durerile. Stă lângă tine. Te veghează. Te mângâie. Cum poate? Nu știu. Numai Dumnezeu o ajuta să se împartă în zeci de fărâme și să rămână întreaga. Deși obligațiile familiale o copleșesc, își face timp
MEDITATIE IN LUNEA SFANTA A PATIMILOR. PUTEREA EXEMPLULUI. VOICA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357148_a_358477]
-
lumea, a pus niște știuleți de coceni, a ridicat pirostriile, a suflat de câteva ori peste jar și în mai puțin de cinci minute, ceaunul plin cu apă aștepta să se întețească focul. -Vino să te spăl și să-ți oblojesc mîinile în ștergar, mi-a spus privind în curte spre Fane. Acesta mai stătea încă pe prispă gândindu-se dacă o cană de țuică merită efortul să alerge, sau nu, după cocoși. -Ce faci, Fane? l-a întrebat mamaia. -Nu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
de îndoieli, dileme și provocări. În primul rând, aș spune că este o carte despre duhovnicie. O spovedanie făcută public, cu curaj și asumare, atât de penitent cât și de către duhovnic. Un duhovnic care mustră, dar nu ceartă, cu blândețe, oblojește și tămăduiește răni, redă speranța dar, mai ales, dă soluții. În al doilea rând, cred că lucrarea este un adevărat și profund tratat despre recuperarea omului pierdit în propria ființă, care se redescoperă încet, cu sincope și care se regăsește
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
rosturile anilor s-au închis în povești, visele au căzut grămadă pe casa mea, prin ferestre se perindă fantasme blânde, vreau să le mângâi și să le slăvesc, într-o liniște mare, să-mi ascund inima ca pe o rană oblojită de tăcere, ceasul plecărilor sună aproape de mine, marele regizor deschide cortina, se joacă ultimul Shackespeare în travesti , prea repede-am trecut prin timp, fusul galactic s-a răsucit nebun pe lângă mine, parcă văd că voi rămâne fără timp și vreau
NOSTALGII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350737_a_352066]
-
mele, Să-mi înflorească-n el ideile albastre, Iar poezia să răsară ca o lună Ce luminează-ntunecimile sihastre. Tu, muritorule, cu sufletul deschide Comoara ce-nainte-ți stă neprihănită, Apropie-te de ea ca de-o icoană vie Și oblojește-o, dacă-i de priviri rănită! Mărgăritare din grădina inimii Presară peste ea și tandru-nviorează Neliniștile toate - albe nestemate, Strălucitoare-n gândurile ce vibrează. În dimineața asta poezia râde Pe-arcușul sufletului împăcat cu soarta, Cuvintele, -n delir, s-
ÎN DIMINEAȚA ASTA POEZIA RÂDE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358994_a_360323]
-
cazul în care mai trăiește,daca alcoolul nu l-a terminat,un biet om ,într-o biată lume.Singura și pustie și plină de ciroza. Știu că aceste exemple sunt cazuri izolate. Vrem să îmbătrânim frumos și frumoși,să ne oblojim unul altuia durerile sufletești și inevitabilele junghiuri.Sa citim împreună emailuri de la copii sau nepoți și să ne plimbăm de mână prin parc într-o după amiază târzie de toamna.Dar ,până atunci vrem încă să ardem la focul molcom
SUB SEMNUL INTREBARII de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359290_a_360619]
-
își mutase acolo toate lucrurile pe care nu le mai găseai de-o vreme?!...Proprietarii grijulii știu la orice oră din zi și din noapte pe unde le bântuie sufletul. Iar cei desăvârșiți au grijă să nu bântuie. L-am oblojit. Am plâns amândoi aceleași partituri. I-am promis retușări estetice imediat ce ieșim din criză. Am nedormit îmbrățișați. I-am cântat de noapte bună. Doar cântecele de copii în spaniolă, dar nu s-a plâns. Părea că nu recunoaște oricum cuvinte
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
Chiar dacă pân'acum n-o aduseseră niciodată în stare de năpârlire și tăbăceală foloseau ascuțișul limbii pentru a-și domina adversarul, ei veri și vecini cum vă prevăd și cum vă simt că pricepeți, ie-te așa! Acuși grijeau și oblojeau „afecțiunile” mândriei, care pe unde putea și sângerarea anevoie se oprea, acu' făceau pace însă din pricină de betegeală și ceva bătrânețe ajunsă, pe mutește dar sigur - azi mai mult decât ieri și mâine decât azi - să-i cuprindă, se
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
Pe piept cobor săruturi moi Spre locul unde sângele se zbate Ars de dorință, însetat de noi. DE VORBĂ CU MINE Tu crezi în leacul de iubire Cel descântat în prima rouă? Crezi că te-adoarme în simțire Și-ți oblojește rana nouă? Crezi tu că poate să alunge Și vis, și teamă, și dorința? Și crezi că oare asta-ajunge? Poți tu să ai așa credință? Când totu-i gri, praf și cenușă Pustiu imens, fără hotar, Crezi oare că o
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
povara, crucea ce mi-ai dat! Mă uit sus spre cer cu ochi temători, Și mi te zăresc. Te văd printre nori; Îmi e frig, Iisuse, dar nu stau în frig, „Vino și-ncălzește-mi sufletul” - îți strig! Vino și oblojește-mi rănile, căci sunt Copilul Tău statornic, făcut din lutul Sfânt. La pieptul Tău, Iisuse, te rog, mă încălzește; Sunt oaia rătăcită, ce sincer te iubește! Da, sunt o biată oaie, ce-n fața Ta mă-nchin, Aceasta îmi e
ÎN VALEA PLÂNGERII... de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360356_a_361685]
-
fiind, la „slăbirea îmbrățișărilor“ are «parte de o noapte de lămuriri, de apăsări», „încrucișări de priviri dojenitoare“, vibrează «neîncetat, asemenea păcatului originar», simte «totuși un zid», fără a fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
fiind, la „slăbirea îmbrățișărilor“ are «parte de o noapte de lămuriri, de apăsări», „încrucișări de priviri dojenitoare“, vibrează «neîncetat, asemenea păcatului originar», simte «totuși un zid», fără a fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea Argeșului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzația unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conștiința se rafinează ca un fir de lumină deșteptător la căință», „se ghemuiește“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului CARTI NOI Cronică de Mariana CRISTESCU Lazăr Lădariu - „Vecerniile amiezii” Coperta 1 Grădinile suspendate ale Poetului sau „prăbușirea în cer” ( În loc de prefață) Motto: „Mi-am oblojit rănile cu luminoasa iarbă a zăpezii” (Lazăr Lădariu, „Întoarcerea fiului risipitor”). Originară din îndepărtata Persie, aflată în miezul deșertului, regina Semiramida (Amythis) se topea de dorul vegetației luxuriante de acasă. Atunci, Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr., fiul lui Hamurabi
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
a fost de de mirosul lor, de sat, de câmp, de Strei, de Ana! M-a podidit plânsul. -Maică, nu plânge, am auzit iar, nu știu de unde, glasul celei care mi-a legănat visele anilor de demult și mi-a oblojit toate durerile copilăriei. Și până acasă, mi-a povestit iar, ca-n serile noastre de taină, în patul cu strujacul umplut cu fân și toate aromele florilor de câmp ... De Ana. ***** Pământ, da, ave Ana acu' și mai mult decât
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii Când viile-și musteau, timide, rodul... Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
scutură iubire, Dureri tăcute cad... în bob de diamant, În cristaline lacrimi... prinos de fericire, Secătuite doruri, se scurg înspre neant. În ochii care plâng se tânguie tăcerea, Un fir de suflet viu trezește neuitarea. Prin lacrima din ei ne oblojim durerea, Din suferința lor s-a zămislit iertarea. Prin ochii care plâng, nădăjduim speranță Și dăm tribut de suflet puterii demiurge; O cale spre destin... indemn spre toleranță. Prin ochii care plâng, și plâng, o viață curge. Referință Bibliografică: Prin
PRIN OCHII CARE PLÂNG... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342191_a_343520]