374 matches
-
Brunt. —Ăhă. —Katie, bietul copil al femeii ăleia e atât de stresat, că o să ajungă dealerul de droguri al cartierului. Dar știe să cânte la oboi. —Bine, bine, va fi dealerul de droguri al cartierului care știe să cânte la oboi. Fiica ta știe toate replicile din Mary Poppins pe de rost, așa că las-o În pace, OK? Richard a petrecut cea mai mare parte a petrecerii lui Emily la capătul cu apă adâncă al pisicinei, Împreună cu Mathilde, mama lui Laurent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în conferință de presă concertmaestrul Ioan Fernbach, directorul instituției. „Suntem foarte bucuroși să avem clavecin, să nu mai fie nevoie să-l împrumutăm, îi vom face... botezul într-un concert special în primăvară. Mai avem nevoie de multe instrumente, de oboi, flaut, clarinet, corn, dar acestea se vor rezolva în acest an, cu ajutorul municipalității. Marea noastră urgență în materie de instrumente, în condițiile în care unele sunt... de pe vremea lui Stalin, e un pian marca Steinway, care costă până la 150 000
Agenda2005-49-05-cultural () [Corola-journal/Journalistic/284444_a_285773]
-
implementarea egalității de trăsătură de arcuș, de tehnică pianistică, de tehnică specifică instrumentelor de suflet și percuție; Competențe individuale Aceste competențe rezidă din chestionarul final completat de elevi. Vom prezenta selectiv răspunsurile din care vom identifica competențele. 1. Ana-Maria Boiangiu, oboi: „Am făcut cunoștință cu domnul profesor Gunther Passin și cu două studente ale acestuia, Verena și Magdalena. Am primit o metodă scrisă de domnul profesor Gunther Passin, pentru exercițiile de intonație, tehnice, game, arpegii, articulație, accente și tot ce ține
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
mai mult pentru a avea un sunet mai frumos și mai plin iar secventările să le fac mai diferit și cu mai multe nuanțe”. Competențe: identificarea și conștientizarea elementelor de tehnică instrumentală pentru realizarea unei interpretări de calitate (metoda de oboi); diversificarea modalităților de studiu (pasaje de virtuozitate executate în diferite formule ritmice); dezvoltarea cunoștințelor tehnice legate de construcția instrumentului (o anumită plută pentru ancii); diversificarea calității sonore (utilizarea vibrațiilor și contrast dinamic); 2. Ștefan Roșu, vioară: „În urma asistenței active cu
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
socialiste "Cântarea României", Dosar 1, Fond 30, 1977, Comitetul județean al PCR Iași, filele 196-201. 86 Iată care au fost laureații din Centrul Universitar: Orchestra simfonică a Conservatorului - premiul I, Quintetul de suflători al Conservatorului - premiul I, Adrian Petrescu (Conservator, oboi) - premiul I, Gabriela Drăgușin (Centrul Universitar, canto) - premiul I, Gheorghiță Tănase (Conservator, violoncel) - premiul I, Formația pop "Ethos" (Centrul Universitar) - premiul I, Orchestra de cameră "Brevis" (Conservator) - premiul II, Ansamblul folcloric al Centrului Universitar - premiul II, Corul Conservatorului - premiul III
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
16 canale 1 buc. 600 123. I123 Motor electric cu ventilator, pentru orgă electronică 1 buc. 52 124. I124 Muștiuc pentru instrumente muzicale 1 buc. 2 125. I125 Muzicuța 1 buc. 10 126. I126 Nai 1 buc. 58 127. I127 Oboi 1 buc. 1.824 128. I128 Orgă electronică de casă, 1 manual, stativ tip mobilă 1 buc. 100 129. I129 Orgă electronică de casă, 2 manuale, stativ tip mobilă, pedalier 1 buc. 200 130. I130 Orgă electronică portabila, ritmuri incorporate
ORDIN nr. 687 din 17 aprilie 2001 pentru aprobarea valorilor în vamă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134193_a_135522]
-
o mișcare vioaie, allegro con brio, scrisă în formă de sonată. Viorile prime expun în piano tema I. Ea e zburdalnică, dar conține germenii clocotului lăuntric Beethovenian. Tema II, mozartiană prin grația ei, este cântată la început în imitații de către oboi și flaut, fiind acompaniată de coarde. După un joc de accente ce alternează între suflători și coarde, urmează un moment culminant, în care orchestra își concentrează întreaga capacitate sonoră. Contrabașii, împreună cu violoncelele, cântă apoi în pianissimo, în tonalitate minoră, o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
între suflători și coarde, urmează un moment culminant, în care orchestra își concentrează întreaga capacitate sonoră. Contrabașii, împreună cu violoncelele, cântă apoi în pianissimo, în tonalitate minoră, o frază melodică, cu contur la început coborâtor; peste această melodie se suprapune glasul oboiului întărit de fagot. Prima secțiune a formei de sonată se încheie. Tr. 2 Începutul dezvoltării este marcat de apariția unor acorduri în forte, urmate de capul temei I. Tema II nu intervine de loc în dezvoltare. Aceasta se bizuie îndeosebi
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de loc în dezvoltare. Aceasta se bizuie îndeosebi pe motivul inițial al temei. Repriza, bazată pe reluarea temelor aproape la fel ca în expoziție, începe cu tema I, cântată la unison, în fortissimo, de către coarde și suflătorii de lemn (flaut, oboi, clarinet, fagot). Partea întâia se încheie cu o scurtă coda - în care răsună puternic acordu rile întregii orchestre și, pentru ultima oară ecouri din tema I. Partea a II-a, scrisă tot în formă de sonată, este înrudită cu andantele
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
înrudită cu andantele din Simfonia a 40-a de Mozart. La început, viorile secunde expun un fragment melodic, care va fi apoi imitat, preluat de alte instrumente, în timp ce viorile secunde își continuă cursul: Motivul inițial este reluat de contrabași, fagoți, oboi, flaut și viorile prime, care umplu treptat țesătura polifonică și armonică. Intervine pe urmă și a doua temă condusă de viori. Pe un ritm punctat al timpanului, instrument căruia Beethoven îi dă valori expresive nemaiântâlnite până la el, se face încheierea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
II este mai amplă. Este locul să reamintesc aici inovația pe care o constituie înlocuirea menuetului ( partea III ) cu mult mai însuflețitul scherzo. Instrumentele folosite în Simfonia II sunt aceleași ca și în prima: grupul coarde lor, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete și timpani. Partea I-a. Introducerea (adagio molto), tânguitoare, înlăcrimată, începe cu un semnal, urmat de o melodie cântată de oboi și armonizată plin, ca un coral. Asistăm pe urmă la un
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
aceleași ca și în prima: grupul coarde lor, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete și timpani. Partea I-a. Introducerea (adagio molto), tânguitoare, înlăcrimată, începe cu un semnal, urmat de o melodie cântată de oboi și armonizată plin, ca un coral. Asistăm pe urmă la un dialog între coarde și suflătorii de lemn, construit pe un șir firav de sunete. Concomitent, auzim o pedală susținută de violoncele și contrabași. Firul melodic crește, căpătând o linie
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dispună timbrele instrumentale. Dialogul între instrumente, precum și alternările de intensități, creează momente de un umor scânteietor. Iată un fragment din începutul acestei mișcări: În trio, instrumentele de suflat intonează parcă un cor liniștit, ce se aude ca din depărtări. Melodia oboiului predomină. ( În Simfonia IX vom găsi o frază muzicală foarte asemănătoare cu aceasta ). Partea a IV-a. Finalul ( allegro molto ) este dominat de neastâmpăr. Mișcarea începe cu un motiv care năvălește furtunos. El este de o autentică factură beethoveniană. Începutul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se dă un răspuns plin de haz, în piano. După un episod melodic calm, în care sonoritățile se amplifică, apare și tema II. Aceasta contrastează puternic cu prima, prin nota ei potolită. Tema II este îngânată de clarinet, fagot și oboi, în timp ce viorile prime, desprinzându-se din acompaniamentul pe care-l fac împreună cu celelalte instrumente cu coarde, brodează când și când o figu ră melodică foarte rapidă. Iată tema II: Coda cu care se încheie această parte este la fel de lungă ca
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
o înfățișare melancolică, temă care accentuiază atmosfera încordată a dezvoltării. Partea a II-a (adagio assai) este binecunoscutul ,,Marș funebru”. Întreaga fire deplânge parcă aici moartea eroului. La început se aude motivul sumbru, trist, al viorilor. Ele suspină îndoliate. La oboi, pe care-l îngână ceilalți suflători de lemn, apare apoi în major o melodie mai lumi noasă; amintirea faptelor mari pentru care s-a jerfit eroul descrețește pentru o clipă frunțile plecate. Dar atmosfera de doliu revine odată cu reapariția temei
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
bași se cântă motivul inițial puțin transformat, suflătorii de lemn și viorile prime aduc o melodie cu înfățișare de dans maghiar. În desfășurarea finalului intervine o variaține într-o mișcare liniștită ( poco andante ), ca un intermezzo visător. Melodia, cântată de oboi, capătă din ce în ce mai multă largheță, până când răsună triumfătoare. Încheierea simfoniei se face într-o mișcare rapidă ( presto ) - un adevărat torent de bucurie năvalnică, cucerită cu prețul multor lupte și suferințe. SIMFONIA IV, op.60, în SI BEMOL MAJOR Este o simfonie
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de coarde, are o înfățișare tinerească. Nu întârzie să apară și aici acele deplasări de accente și sforzando care sunt atât de dese în lucrările lui Beethoven. Ele ne conduc către tema II, expusă de fagot, reluată și întregită de oboi, flaut și coarde. După o creștere puternică a sonorităților, apare o melodie cântată de clarinet și reluată aidoma (,,în canon”) de fagot. Cu aceasta, expoziția se încheie.O dezvoltare de proporții mici, în care timpanul joacă un rol de seamă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
un motiv ritmic cu accente capricioase - o frază de doi timpi, pusă cu tot dinadinsul într-o măsură de trei timpi - și o frază cu contur sinuos. Intervine apoi o mișcare mai domoală (un poco meno allegro) - trio-ul. Melodia oboiului și a fagotului prim, susținută de ceilalți suflători, creează - împreună cu sprinteneala gingașă a viorilor - efecte pline de farmec. Melodia ia amploare. Sonoritățile descresc apoi. Reapare tempo-ul inițial, cu reluarea scherzo ului, apoi a trio-ului; în încheiere revine iarăși
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
sale creatoare. Acest final, năvalnic ca un pâriu de munte ce se prăvălește peste stânci, spumegând în lumina soarelui, are aspectul unui perpetuum mobile. Iată tema I expusă de coarde: Ea e continuată printr-o melodie asemănătoare unui cântec câmpenesc. Oboiul aduce apoi tema II, lirică, ce este reluată imediat de alte instrumente. Dezvoltarea este scurtă și se făurește pe tema I. Trecerea spre repriză o face fagotul, care, deși pare un bătrân greoi, vrea să-și încerce și el forțele
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se făurește pe tema I. Trecerea spre repriză o face fagotul, care, deși pare un bătrân greoi, vrea să-și încerce și el forțele în iureșul tineresc al mișcării, reluînd începutul temei. În repriză, tema II nu mai apare la oboi, ci la clarinet. Simfonia se termină printr-o coda de dimensiuni mici, dominată și ea de același mers continuu al șaisprezecimilor. SIMFONIA V ,,A DESTINULUI” , op. 67 în DO MINOR ,,Așa bate destinul la ușă!” - ar fi spus Beethoven în legătură cu
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
au găsit că primele schițe ale Simfoniei a V-a datează din 1795, când Beethoven a notat, printre altele, și o temă foarte apropiată celei de la începutul scherzo-ului simfoniei. Lucrarea este scrisă pentru grupul coardelor, picolă, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, un contrafagot, doi corni, două trompete, timpani și trei tromboni; aceștia din urmă intervin, ca și picola, numai la final. Mărirea numărului instrumentelor de suflat, în special al celor de alamă, corespunde necesității redării cât mai
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
deodată, în fortissimo, se năpustește din nou motivul neîndurător. El cutremură insistent toată orchestra. Viorile aduc apoi în piano tema I, în care pulsează mereu ,,motivul destinului”; începe repriza. Pe un acord prelungit, la început aproape neauzit, se ridică glasul oboiului într-o melodie suavă, înlăcrimată (adagio), dar care se luminează. După această mică insulă într-un ocean mugind agitat, motivul conducător reapare, crescând furtunos. După același semnal al cornilor auzit în expoziție, este readusă tema II, urmărită, ca și mai
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
crescendo pe un acord al întregii orchestre, de o tensiune emotivă excepțională, face trecerea spre final care se cântă în continuare, fără oprire. Partea IV (allegro) este ca o explozie triumfătoare: O temă auxiliară cu caracter asemănător, apare apoi la oboaie, clarinete, fagoți și corni. Viorile cântă apoi o melodie dinamică ce se desfășoară ca un vârtej (tema II): Când este reluată de suflătorii de lemn, ea se suprapune ,,motivului destinului”, care deși cântat de alămuri, pălește în umbră. Bucuria se
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
fragment melodic cântat de viorile prime și, mai ales, de către tema II, adusă de fagot. Iată tema II: Către sfârșitul mișcării, Beethoven caută să sugereze pentru un scurt moment cântecul a trei păsări: privighetoarea, pitpalacul și cucul, redat de flaut, oboi și clarinet: I s-a reproșat compozitorului, datorită acestui scurt episod ce apare ca o mică glumă muzicală, că ar face muzică ilustrativă, lucru dezis însă categoric de caracterul general al simfoniei, în care Beethoven, după cum însuși a afirmat, a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
însă categoric de caracterul general al simfoniei, în care Beethoven, după cum însuși a afirmat, a pus accentul pe redarea trăirilor sufletești ale omului și nu pe zugrăvirea sonoră ca atare. Partea III (allegro) este intitulată ,,Reuniune țărănească veselă”: Asemănând sunetele oboiului cu cele ale unui cimpoi: Berlioz spunea că el...,,lasă să se audă un refren vesel, acompaniat de bas, care nu știe să facă decât două note. Beethoven a voit desigur să caracterizeze prin aceasta pe vreun bătrân țăran neamț
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]