374 matches
-
decât instrumente cu coarde și arcuș (familia viorii) și un instrument de "basso continuo" (de obicei un clavecin). O orchestră din Dresda avea în 1731: 8 viori I, 7 viori II, 4 viole, 3 violoncele, 3 contrabași, 2 flaute, 5 oboaie, 5 fagoți, 2 corni, trompete (în număr variabil) și 2 clavecine (din care unul pentru basul continuu). O orchestră din perioada barocului muzical număra circa 20-25 de instrumentiști. În ansamblul lui Jean-Baptiste LULLY erau 40 de instrumentiști. Spre sfârșitul secolului
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
același nivel cu Djarot și Jockie, a acceptat, sugerându-i lui Chrisye să interpreteze piese asemănătoare cu „Lilin-Lilin Kecil” și cu cele de pe "Badai Pasti Berlalu". Albumul rezultant, "Sendiri" ("Singur"), având cântece create de Guruh și Junaidi Salat, includea harpe, oboaie, corn englez și instrumente cu coarde. Promovând trei discuri single, albumul a fost bine vândut și i-a adus lui Chrisye primul său Premiu BASF. La finele anului 1984, Chrisye s-a apropiat de un alt tânăr compozitor, Adjie Soetama
Chrisye () [Corola-website/Science/326556_a_327885]
-
și revizuiri. Concertul pentru pian este un moment important în cariera compozițională a lui Gershwin deoarece a orchestrat el însuși lucrarea, spre deosebire de "Rhapsody in Blue" care a fost orchestrată de Ferde Grofé. Lucrarea este compusă pentru două flauturi, piculină, două oboaie, corn englez, două clarinete în Si bemol, un clarinet bas în Si bemol, doi fagoți, patru corni francezi în Fa, trei trompete în Si bemol, trei tromboni, tubă, trei timpane, percuție (tobă mică, tobă mare, glockenspiel, xilofon, talgere, trianglu și
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
faptul că membrii formației participau doar în piesă, au făcut presiuni pentru a obține un minirecital Phoenix la sfârșitul piesei, ceea ce s-a și întâmplat. Ulterior acestui turneu teatral a fost cooptat Liviu Butoi, care cânta la flaut și la oboi. Au fost susținute o serie de concerte cu ARIA. Din această perioadă datează melodiile „Dorința”, „Amintește-ți”, „Niciodată” și probabil și „Te întreb pe tine, soare...”. De asemenea compun noi piese cu filon folcloric, încercând să-și creeze un stil
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
și l-a finalizat în 1912. Un concert într-o singură parte, este cel mai scurt din cele cinci concerte pentru pian finalizate ale sale, având o durată de doar 15 minute. Concertul este orchestrat pentru piculină, 2 flauturi, 2 oboaie, 2 clarinete, 2 fagoți, contrafagot, 4 corni, 2 trompete, 3 tromboni, tubă, timpane, percuție și coarde. Concertul pentru fi divizat astfel: Prima și ultima secțiune au o legătură tematică între ele deorece concertul începe și se încheie cu aceeași temă
Concertul pentru pian nr. 1 (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329897_a_331226]
-
întâmplare, nu poate scăpa cititorului nota de molipsitor umanism cordial pe care o îmbracă la el totdeauna ideea. Nobilă, lucidă și visătoare, tema atât de frumos timbrată, dar reținută a flautului se împletește cu intervențiile grave, uneori nesupravegheate canonic, ale oboiului sau fagotului (Grigore), ca să fie re-expusă și dezvoltată amplu, pe fondul celorlalte instrumente de acompaniament, în tonul suav de „la” al primo-clarinetului, dominant pe final (Andrei). Fără a-mi fi teamă că greșesc, voi semnala cititorului în remarcabilul roman Veneticii
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
preveni repetarea monopolizării de putere a lui Dorgon, din timpul regentei Împăratul Shunzhi, pe patul de moarte, a numit în grabă patru miniștri de rang înalt pentru a guverna în numele tânărului sau fiu. Cei patru miniștri - Sonin, Ebilun, Suksaha, si Oboi - au fost aleși pentru serviciul lor pe termen lung, dar, de asemenea, pentru a contracara influențele reciproce. Cel mai important era faptul că cei patru nu au fost înrudiți cu familia imperiala și nu aveau nicio pretenție la tron. Totuși
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
termen lung, dar, de asemenea, pentru a contracara influențele reciproce. Cel mai important era faptul că cei patru nu au fost înrudiți cu familia imperiala și nu aveau nicio pretenție la tron. Totuși, cu trecerea timpul, prin șansă și uneltire, Oboi, cel mai tânăr dintre cei patru dobândește o dominare politică încât să devină astfel o potențială amenințare. Chiar dacă loialitatea lui Oboi nu a fost niciodată o problemă, aroganță lui personală și conservatorismul politic, l-au dus într-un conflict cu
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
înrudiți cu familia imperiala și nu aveau nicio pretenție la tron. Totuși, cu trecerea timpul, prin șansă și uneltire, Oboi, cel mai tânăr dintre cei patru dobândește o dominare politică încât să devină astfel o potențială amenințare. Chiar dacă loialitatea lui Oboi nu a fost niciodată o problemă, aroganță lui personală și conservatorismul politic, l-au dus într-un conflict cu tânărul împărat. În 1669 Împăratul Kangxi îl dezarmează și întemnițează pe Oboi - o victorie semnificativă pentru un împărat în vârstă de
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
să devină astfel o potențială amenințare. Chiar dacă loialitatea lui Oboi nu a fost niciodată o problemă, aroganță lui personală și conservatorismul politic, l-au dus într-un conflict cu tânărul împărat. În 1669 Împăratul Kangxi îl dezarmează și întemnițează pe Oboi - o victorie semnificativă pentru un împărat în vârstă de cincisprezece ani, asupra unui politician viclean și militar experimentat. Primii conducători Manciurieni au stabilit două fundații de legitimitate, care ajută la explicare stabilității dinastiei lor. Prima a fost a instituțiilor birocratice
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
1955; • Cvartet de coarde, opus 14 (1931), București, 1954; • Sextet pentru pian și suflători, opus 20 (1934); • Cvintet pentru coarde și pian, opus 27 (1938); Suită în trio pentru flaut, clarinet și fagot, opus 28 (1939); Suită în trio pentru oboi, clarinet și fagot, opus 34 (1944); Două piese pentru cvartet de coarde, opus 68 (1952), elegie și dans; • Cvintet nr. 7 pentru suflători, opus 77 (1955); • Cvintet nr. 2 pentru suflători, opus 79 (1956); • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
opus 68 (1952), elegie și dans; • Cvintet nr. 7 pentru suflători, opus 77 (1955); • Cvintet nr. 2 pentru suflători, opus 79 (1956); • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă și violoncel, opus 80 (1956); • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni; Șase piese pentru muzică de cameră, opus 92 (1961); Serenadă pentru 74 instrumente, opus 99 (1961); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet și fagot, opus 104 (1963); MUZICĂ INSTRUMENTALĂ • Sonată pentru pian și vioară, opus
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
viori, violă și violoncel, opus 80 (1956); • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2 fagoți, 2 corni; Șase piese pentru muzică de cameră, opus 92 (1961); Serenadă pentru 74 instrumente, opus 99 (1961); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet și fagot, opus 104 (1963); MUZICĂ INSTRUMENTALĂ • Sonată pentru pian și vioară, opus 32 (1944), București, 1947; Două piese pentru clarinet și pian, opus 39 (1946), calme, vif et joyeux; • Pastorală pentru oboi și pian, opus 67 (1952); • Peisagiu
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
opus 99 (1961); Cvartet pentru flaut, oboi, clarinet și fagot, opus 104 (1963); MUZICĂ INSTRUMENTALĂ • Sonată pentru pian și vioară, opus 32 (1944), București, 1947; Două piese pentru clarinet și pian, opus 39 (1946), calme, vif et joyeux; • Pastorală pentru oboi și pian, opus 67 (1952); • Peisagiu pentru clarinet și pian opus 74 (1953); • Nocturnă pentru corn și pian (1953); Trei piese pentru violă și pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral; Trei piese pentru vioară și pian, opus 96
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Trei piese pentru violă și pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral; Trei piese pentru vioară și pian, opus 96 (1961); Două piese pentru violoncel și pian, opus 97 (1961), prelude, lied; Trei piese, opus 107 (1964), bucolice pentru oboi și pian, joc pentru clarinet și pian, capriccio pentru pian. MUZICĂ INSTRUMENTALĂ PENTRU PIAN • Suite lyrique pour le piano, opus 7 (1927), Paris, 1928; Sonatine pour le piano, opus 12 (1929), Paris, 1930; idem în Piese pentru pian de compozitori
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
al vocilor ale cărui sunete se obțineau prin ciupirea corzilor. "Aulosul "era un instrument de suflat cu numeroase variante: unele simple, tuburi cu găuri (că fluierele actuale) altele,având în locul în care se sufla, o ancie asemănătoare cu cea a oboiului de astăzi. În anul 146 î.Hr., cetățile grecești sunt cucerite de Imperiul Român, aflat în plină afirmare a puterii sale. La aceea dată, cultura română presupune cultură popoarelor autohtone-latine, influențată puternic de cultură popoarelor sclavagiste meditareene (Siria, Egipt). În urmă
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
precizie din cauza stadiului incomplet al schiței orchestrale. Totuși în partitura simplă sunt câteva indicații cu privire la instrumentație iar o parte din orchestrație poate fi presupusă după cele trei părți ale schiței orchestrale, dintre care forțele posibile includ: patru flauturi, piculină, patru oboaie, patru clarinete în Si bemol și La, unul dublând clarinetul în Mi bemol, trei fagoturi, două contrafagoturi, patru corni, patru trompete, patru tromboni, tubă, două seturi de timpane, gong, tobă mică, harpă și coarde: vioara I și II, viole, violoncele
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
de un pasaj fugitiv al cântecului lui Walther (încă în stadiul de schiță în actul II) ceea ce duce la superbul motiv al Primăverii, care ne reamintește de Walkyria. Apoi, într-o trecere foarte lejeră și amuzantă, încredințată viorilor, flauturilor și oboaielor, Wagner îi ridiculizează pe maeștrii cântăreți (inclusiv pe mărginitul Beckmesser care își masacrează serenada la sfârșitul Actului II înainte de adăugarea motivului Ridicolului în sine. Faptul că aici motivul Primăverii nu se impune încă arată că Walther și Sachs au încă
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
suflat". În funcție de numărul interpreților, orchestra de cameră se numește "duo, trio, cvartet, cvintet, sextet, septet, octet, nonet". De regulă, o astfel de orchestră constă din instrumente cu coarde, la care uneori, se adaugă și instrumente de suflat, în special flaut, oboi sau clarinet. Ansamblurile standard includ trioul de coarde (vioară, violă și violoncel), cvartetul de coarde (două viori, violă, violoncel), cvintetul de coarde (două viori, două viole și violoncel), trioul de pian (pian, vioară, violoncel) sau cvartetul de pian (pian, vioară
Muzică de cameră () [Corola-website/Science/318787_a_320116]
-
În 1993 a câștigat trofeul festivalului național "Om Bun". s-a născut la Reșița, România, la 28 august 1963. La vârsta de trei ani a început să studieze baletul. A moștenit talentul artistic de la părinții și bunicii săi. A studiat oboiul, pianul și vioara la Școala de Muzică din orașul natal, absolvind-o în anul 1977. S-a alăturat apoi corului "Miorița", în care a cântat timp de zece ani, sub conducerea dirijorului Doru Morariu. Apoi a făcut parte din Cenaclul
Maria Gheorghiu () [Corola-website/Science/314307_a_315636]
-
a lungul Întregii piese sub diverse prelucrări. Prima temă a părții Întâi Îl evocă, așadar, pe visătorul Faust aflat Într-o perpetuă căutare a adevărului și o enormă sete de cunoaștere urmată de un fragment plin de nostalgie introdus de oboi. În continuare, urmează un Allegro agitato e appassionato, ce zugrăvește apetitul lui Faust pentru plăcerile vieții, și o melodie la oboi și clarinet sugerând „desfătările dureroase” ale eroului. Ultima temă este pentatonică și are un caracter hotărât, toate aceste reprezentări
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
perpetuă căutare a adevărului și o enormă sete de cunoaștere urmată de un fragment plin de nostalgie introdus de oboi. În continuare, urmează un Allegro agitato e appassionato, ce zugrăvește apetitul lui Faust pentru plăcerile vieții, și o melodie la oboi și clarinet sugerând „desfătările dureroase” ale eroului. Ultima temă este pentatonică și are un caracter hotărât, toate aceste reprezentări tematice creionând un portret grandiose, În care unii critici Îl recunosc pe Liszt Însuși. Cea de-a doua parte redă portretul
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
mai mari au cântat la fluier. Dumitru se familiarizează cu instrumentul și se înscrie la liceul de muzică în 1956. Din 1962 până în 1967 urmează cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Interpretare, la clasa de oboi. Fărcaș i-a ascultat în înregistrări difuzate la radio pe taragotiștii Luță Ioviță, Ion Murgu Bănățeanu, Iosif Milu etc. După absolvirea academiei clujene, învață autodidact taragotul, împrumutând unele tehnici din cele specifice oboiului. și-a început cariera profesională în 1960
Dumitru Fărcaș () [Corola-website/Science/303381_a_304710]
-
în cadrul Facultății de Interpretare, la clasa de oboi. Fărcaș i-a ascultat în înregistrări difuzate la radio pe taragotiștii Luță Ioviță, Ion Murgu Bănățeanu, Iosif Milu etc. După absolvirea academiei clujene, învață autodidact taragotul, împrumutând unele tehnici din cele specifice oboiului. și-a început cariera profesională în 1960, când s-a angajat ca instrumentist al Ansamblului „Maramureșul” din Baia Mare. În 1962 a preluat Ansamblul „Mărțișorul” al Casei de cultură a studenților din Cluj-Napoca, împreună cu care a obținut numeroase premii naționale și
Dumitru Fărcaș () [Corola-website/Science/303381_a_304710]
-
fără nici un fel de introducere. Ea este interpretată de instrumentele de suflat din lemn și de coarde și stabilește o atmosferă de contemplare, care va fi preluată și de cea de-a doua temă, care este plasată la viole și oboi. Discursul muzical care se amplifică din ce în ce mai tare ajunge treptat, pornind de la starea inițială de contemplare, la într-o stare care ispiră contrariul: agitația și teroarea. În contrast cu cele două teme se dezvoltă o temă cu caracter militar de la instrumentele de suflat
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]