50,269 matches
-
a fi în interiorul cercului: de pildă, memorialistica, jurnalul intim, corespondența. Schimbarea de care vorbeam, pe care eu însumi, cititor profesionist, am trăit-o, tocmai aceasta a fost: absorbirea în literar a multor categorii de texte nonficționale socotite înainte paraliteratură. O observație asemănătoare se poate face nu numai cu privire la literatură în general, dar și cu privire la unele dintre speciile ei. Să luăm romanul: noțiunea este cu mult mai largă astăzi decît ieri. Prin roman s-a înțeles, mai ales în secolul XIX și
Ce este literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14586_a_15911]
-
o discuție la marginea fostului Imperiu Habsburgic, care pune o evidentă pecete asupra înțelegerii celorlalte foste imperii, Bizantin, Persan și Otoman. Analizele sale sunt deseori premonitorii - de exemplu, în lumina rezultatelor recentelor alegeri din Turcia, cu victoria islamiștilor, frapează clarviziunea observațiilor călătorului, dintr-o perioadă în care puterea era "divizată între generali și politicieni". Ce-i drept, întrucât a decis să călătorească singur, spre a fi cu adevărat "izolat cu forțele istoriei", subiectivitatea nu poate fi evitată - dar tocmai această provocătoare
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
țările latino-americane datorez cărților. De istorie și mai ales de literatură. Una dintre ele, romanul lui Mario Vargas Llosa Sărbătoarea Țapului, tradus și la noi de curînd (de către Luminița Voina-Răuț și Mariana Sipoș pentru Editura Allfa), mi-a împrospătat unele observații mai vechi, legate de deosebirile dintre cele două tipuri de extremisme. Romanul se adaugă altora, cum ar fi cele ale lui Marquez sau Carpentier, despre același subiect: sîngeroșii dictatori din America de Sud și Centrală. Dar dacă Marquez și Carpentier au avut
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
nenumărate ori, în ierarhizări dogmatice și în exclusivisme grăbite. Deschisă în egală măsură către arta de tip tradițional și către experiment, către gîndirea de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și fiecare tendință să-și dobîndească locul legitim în peisajul larg al expresiilor specifice. Și acum, la cei optzeci și cinci de ani, Amelia Pavel este la fel de prezentă în spațiul culturii, la fel de însetată de
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
Olmazule, na cheia, mă, deschide tu hambarul ăla și ia, mă, sacu' ăla din dreapta, peticit, și adu-napoi cheia... Cuvinte ce-mi răsună și azi în minte teribil de clare. Ca și cum aș fi început încă de pe atunci exercițiul tiranic al observației. Îl pomenesc pe feciorul aventuros al lui Vasile Rădulescu, intrat în mica istorie a târgului, pentru că el era fratele Cocăi, fata tuberculoasă a avocatului, frumoasă și imaterială cum pot fi ftizicele, studentă la Litere. Blaga se îndrăgostise de ea și
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
Cassian Maria Spiridon de către dl Sorin Alexandrescu. Interviul are un punct de plecare aniversar (în august, criticul și eseistul împlinise 65 de ani), dar depășește cu mult circumstanța, ridicînd o sumă de probleme de interes general asupra cărora autorul face observații demne de a fi reținute. Prima se referă la cartea din 1969 despre Faulkner. Descoperirea lui Faulkner, ne spune azi dl Alexandrescu, s-a datorat în parte unei anumite fascinații față de "organicitatea străveche a unei literaturi gen Sadoveanu", comparabilă cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
sociale și politice internaționale. O singură nedumerire nu mă lasă să închei această recenzie: de ce în notele de la sfârșitul revistei, cele în care sunt prezentați semnatarii articolelor, se ocolesc cu consecvență formele feminine ale unor substantive precum "scriitor" sau "ziarist"? Observația nu vine dintr-un exces de zel feminist, ci pur și simplu din sugestia stranie de androginie pe care o dă o formulare precum "Moreau Laëtitia - ziarist francez".
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
ar fi modificat chiar pronunțarea limbii române! Erau, adică, unii (bineînțeles, trecuți prin școală îndelungată) care pronunțau suntem. Și totuși! Puțini știau că împotriva ortografiei Pușcariu se ridicaseră lingviști de primă însemnătate. Mai întîi, Al. Rosetti, care publică și articolul Observații asupra ortografiei Academiei Române (1932), Revista istorică română, București, vol. II, p. 354-368. O. Densusianu continuă a scrie cu î în toate pozițiile de cuvînt, iar, la Iași, Al. Philippide, G. Ibrăileanu și Iorgu Iordan ignorau cu seninătate prescripțiile academice. Am
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
din punct de vedere estetic. Nimic mai neadevărat. Aerul de parabolă, fraza scurtă, tăiată nervos, notația exactă, concisă, toate reușesc o bună sugestie a atmosferei. Poeziile sunt mai mult niște fotografii ale unei lumi depărtate, melancolice, aflate parcă sub presiunea observației și nu rezistă decât până la tâlcul final. Sunt admirabile unele dintre ele: țipătul ierbii, Pământul alb, Chemarea, Minus infinit, Fereastra dinspre lume. Fantasticul și absurdul alcătuiesc sinapsele unor tablouri, mai ales în ultimele două exemple. Sunt și texte care nu
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
Serviciu pentru folosirea etc., ca în titlul legii) este o instituție ridicolă, care ar consuma zadarnic banii destinați mai cu minte redactării de dicționare și îndreptare, actualizate anual, ca în toată lumea civilizată. Nici alte articole din nu sînt scutite de observații critice. Inscripționarea și în limba română a produselor comerciale (art. 2, par. 2) e deja o obligație legală și nu face atît obiectul unei legi privind protecția limbii, cît al uneia privind protecția consumatorului. Subtitrarea ori traducerea simultană la televiziune
Legea Pruteanu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14640_a_15965]
-
este de obicei mai bună, pentru că autorul a perfecționat-o la sugestia evaluatorilor ei. De pildă, forma finală a cărții mele Lumile ficționale, care a apărut în America, este net superioară manuscrisului inițial. Referatele evaluatorilor cărții conțineau o mulțime de observații extrem de utile, care m-au ajutat să îmbunătățesc textul. Sistemul nu este însă perfect... într-adevăr, cred că nu e întotdeauna plăcut să-ți schimbi opul după cine știe ce păreri... Da, uneori lucrarea riscă să devină până la urmă mai conformistă, mai
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
Naționala mare, poate fi lăsat la clubul lui fără regrete; 2) Tinerii noștri under 21 au jucat acceptabil ca tehnică (net superioară celei a norvegienilor) și mentalitate (s-au bătut, au alergat, au avut motivație) și mă miră, de aceea, observațiile finale ale lui Ilie Dumitrescu dînd vina pe mentalitate; la un alt capitol au greșit jucătorii aleși de el, și anume la inteligența în joc, care a fost sublimă, dar le-a lipsit cu desăvîrșire: cînd trebuiau să paseze, driblau
Curat murdar! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14684_a_16009]
-
Cititorii scriu uneori mai interesant decît scriitorii. La mulți ani! l VATRA (nr.7) se ocupă de site-urile (cerem scuze dlui Pruteanu) românești (cîteva mii, dintre care 350 culturale) și de tipurile lor, cu accent, firește, pe literatura electronică. Observația de la care pleacă revista, înainte de a declanșa o anchetă pe această temă, este a unui cunoscător și ni se pare alarmantă: "România virtuală este o pată albă care abia începe să capete culoare. Site-urile care emit în România sînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
încă un element interesant: ați publicat scrisorile abia după ce Simone Boue nu s-a mai aflat printre cei vii. Or, acesta poate fi și indiciul unei anumite onestități, al unei atitudini demne. Dar revenind la receptarea cărții - aș face o observație riscantă și empirică: aceea că în general cititoarele, femeile, au primit entuziast cartea, pe cînd bărbații au întîmpinat-o cu rezerve, ba chiar cu spirit critic și polemic. Cum vă explicați această segmentare a reacțiilor? F.T.: Dacă-mi este îngăduit, aș
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
F.T.:Da. Mi se pare că în Italia există mai mulți fani ai lui Cioran decît în Germania. Am fost încurajată de articolul lui Franco Volpi publicat în "LA REPUBBLICA", o cronică foarte favorabilă cărții mele, chiar dacă punctată de unele observații ironice, "masculine". Este cea mai bună recenzie pe care cartea mea a avut-o pînă acum.Unele cronici au fost pur și simplu malițioase, chiar rău intenționate și nu tocmai obiective. Dar Franco Volpi a reușit să discute cartea în
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
echilibru al terorii care ne-a impus o pace de patruzeci și cinci de ani, dăunătoare pentru nenorociții ocupați de sovietici. Asta este istoria! Dar să nu se mai spună că am fost vânduți la Yalta! - Mi-a plăcut o observație din "Memorii": "Cei care ar vrea să fim iar pe mâna rușilor sunt la noi, nu în America", deci nu e o nouă înțelegere la Malta! V-aș ruga să punctați puțin în legătură cu întoarcerea în țară, despre șocul pe care
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
din ambientul familial, din credința în cultură, pe șleau din cultul literaturii, cel larg deschis miracolelor vieții - vezi capitolele dedicate satului natal, cele de la finele volumului, de relatări ale unor călătorii - și, mai în genere, oricare din reperele angajând darul observației, concursul detaliului, stilul răspunzând sigur țintei propuse, fără ieșiri din matcă. Copilul simte natura în care el se individualizează, adolescentul cade în patima lecturii, ia act de cursul istoriei, în colorata lui varietate: "În Râmnic, soldații nu mai încăpeau în
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
o victimă a stalinismului, un intelectual înșelat și dezamăgit, chiar dacă vanitatea sa personală va fi jucat un rol nefast." Sunt judecăți cumpănite ale unui eu cu rănile vindecate și a cărui fire melancolică, aptă nu numai contemplației, ci și incisivei observații, îndură singurătatea, asumându-și, totodată, umanitatea: "sunt și nu sunt un diarist. Jurnalul meu intermitent este, în cele din urmă, o expresie a singurătății care fuge de ea însăși, a nevoii de comunicare, a căutării unui dialog." În ochii care
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
discursul scris ne permite să înșirăm doct argumente, fără riscul de a supune verificării și contestării pronunțarea însăși a exemplelor noastre! Reamintesc, oricum, că norma românească recomandă în mod expres, la serii întregi de cuvinte moderne, pronunțarea cu hiat, în vreme ce observațiile lingviștilor atestă de mai multă vreme transformări frecvente ale hiatului în diftong. Descriind acest fenomen, Th. Hristea aduce exemple ca hieroglifă și poliomielită, în care diftongii (deci apariția silabelor -hie-, -lio-, -mie-) constituie "rostiri aproape generale, dar neacceptate de limba
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
Altminteri, cum scrie Al. Călinescu în rubrica sa Proximități citînd pe cineva Progresul, care va să zică..., citat care, la o adică, poate fi luat și în serios. Citirea războiului televizat Am remarcat două editoriale despre războiul văzut la televizor, cuprinzînd ambele excelente observații de psihologia telespectatorului. În EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu renunță la omnisciența comentatorului, poate și ca o antireacție față de aerul atotștiutor a tot soiul de analiști de ocazie care-și dau ritos cu părerea despre conflictul din Itrak. "O aiureală care
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
luciditatea și prin vigoarea enunțului axiomatic. Ea nu dezvoltă eposuri și nici nu epuizează direcții, ci lansează memorabile definiții. Prin cumulul de forme și de tendințe, prin sinteza spiritului difuz al unui anumit timp, prin capacitatea nemijlocită de a transforma observația în intuiție și intuiția în fapt istoric, evident în- tr-un alt spațiu expresiv și într-o convenție a reprezentării total diferită, Lucia Ioan se aseamănă, psihologic și comportamental, cu Alexandru Tipoia. Între ei este, însă, atît o deosebire de manifestare
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
perceperea ritmului unei poezii citite fără voce). Așadar, nu ne-ar fi de mare folos să întrebăm diverse persoane în ce măsură pronunță hiat ori diftong (sau am obține doar informații despre gradul de cunoaștere teoretică al normei și despre prestigiul acesteia). Observațiile de mai sus își găsesc un sprijin în volumul lui Sextil Pușcariu, Limba română, II, Rostirea (scris în 1946, apărut în 1959, retipărit în 1994): Pe lîngă rostirea cu diftongi și cea cu vocalele în hiat, există, într-un număr
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
șef al Adevărului a reacționat cinstit-diplomatic după ce a fost ales președinte al Clubului Român de Presă. Explicația lui a fost construită în două trepte. Nu și-a dorit această funcție pentru că e o responsabilitate în plus. Afirmația e acoperită de observația lui CTP că el, un ziarist de prima linie, va trebui să fie mai diplomat decît pînă în prezent. Mai mult, că această funcție cere timp și caracteristici nu foarte specifice unui gazetar. CTP știe că a fost scos "la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
instruit, știutor al literaturii române și europene, incapabil să înțeleagă însă noutatea poeziei lui Eminescu. Avea un gust conservator, dar studiul lui nu denotă nici rea voință, nici nu e preocupat să-l coboare pe poet de pe soclu. Unele din observațiile sale nu sînt greșite, doar că se cuvine a fi repuse în condițiile epocii, așa cum am încercat să arăt într-un editorial mai vechi pe care-l consacram Istoriei lui Densusianu. În fine, Anghel Demetriescu își publică foarte tîrziu studiul
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
prestigiu, cu argumente îndeosebi moral-religioase (ce ar zice părinții care ar citi în poeziile lui Eminescu despre fete chemate în crîng ca să li se ridice vălul?), foarte elocvente, de altfel, cînd e în discuție reputația autorului și nu valoarea operei. (Observațiile stilistice seamănă cu ale lui Gr. Gellianu: lui Grama, metafore precum "apă somnoroasă" ori "răcoare brună" i se par niște "idei-monștri".) Grama este cu adevărat un detractor, fără simțul poeziei și în general fără bun simț, atunci cînd încheie cu
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]