251 matches
-
freudiană, perversiunea ne apare ca o deviație, o regresiune sau o fixație asupra unui obiect care evocă un stadiu de dezvoltare infantil, o linie obsesională ce se asociază cu o conduită psihosocială distructivă și sterilizantă. Pentru a-și satisface fantasmele obsesionale, perversul are nevoie de alții, de un site public, de o coprezentă, el mobilizează, instituie „alianțe grupale perverse”, totdeauna contra altuia, dar și contra proiectului sau sarcinii comune. El are nevoie să descalifice sistematic, să creeze confuzie. El duce o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și nimic nu-l poate opri să atingă acest obiectiv, mergând până la distrugerea unei umanități construite. În scenariul său, altul nu reprezintă decât un lucru, o ustensilă, o realitate desubiectivată. Ce-l Împinge spre acest tip de angajament? Strategia sa obsesională de a domina, de a valida, de a inversa un imaginar și persecutant raport stăpân-sclav reprezintă rezultatul unei percepții taumatizante a raporturilor sociale În anii copilăriei și ai formării personalității. Se pare că Își dorește revanșa unei copilării nefericite, a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
singură „rezistentă”, în fapt ultima lui cucerire, îi dă peste cap tot planul. Femeia se sinucide, iar Manaru, în degringoladă și fără repere interioare, îl va omorî, inutil, pe Ramură, amantul soției sale, după care se predă poliției. Mecanismele psihologiei obsesionale sunt circumscrise cu finețe analitică și cu acuitate a observației. Tema păcatului ce trebuie ispășit, prezentă în mai multe din nuvele, este abordată interesant și persuasiv în Troița. Iarna, pe un ger atroce, dascălul Pălălaie împreună cu doi soldați încearcă să
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
ilustrează una din postúrile demonismului ascuns sub chipul fermecător al unei ființe îngerești. Ipostaza e tipic romantică, îmbogățită însă cu aromele perversiunii moderniste: violența criminală a lui Carmen nu este doar un reflex al nebuniei, ci consecința logică a nevrozei obsesionale de care suferă. Fericită doar în actul acuplării, Carmen își găsește împlinirea în substitutul morbid al sexualității - dorința de a ucide. Psihanaliștii din școala lui Freud ar putea descoperi aici un perfect exemplu de „relație sadomasochistă interiorizată sub forma tensiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Freud scrie că apărarea este „centrul nucleic al mecanismului psihic răspunzător de respectivele nevroze”. În cele două articole citate, Freud clasifică diversele psihonevroze în funcție de modalitățile defensive: 1) conversiunea afectului, în cazul isteriei; 2) transpunerea sau deplasarea afectului, în cazul nevrozei obsesionale; 3) respingerea concomitentă a reprezentării și a afectului sau proiecția, în cazul psihozei. Cât despre refulare, ea este omniprezentă, întrucât toate tipurile de psihonevroză implică inconștientul, iar refularea este însăși originea constituirii inconștientului. În anii imediat următori apariției acestor articole
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
intensitatea unei reprezentări susceptibile de a se detașa de aceasta pentru a trece la alte reprezentări, inițial mai puțin intense, dar legate de prima printr-un lanț asociativ. Deplasarea are o funcție defensivă, evidențiată de studiul fobiilor sau al nevrozelor obsesionale, dar acest mecanism este ușor de identificat și în vis, și în oricare formațiune a inconștientului. Deplasarea și condensarea constituie, de altfel, mecanisme specifice procesului primar, modului de funcționare mentală caracterizat printr-o continuă alunecare a sensului. În articolul intitulat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1990), care propune șapte clase de apărări: 1) apărări-acțiune (cum este agresiunea pasivă); 2) apărări borderline sau limită (cum este clivajul, de pildă); 3) apărări-negare (refuzul); 4) apărări narcisice (precum omnipotența); 5) alte apărări nevrotice (cum este refularea); 6) apărări obsesionale (cum este anularea retroactivă); 7) apărări mature (ca, de pildă, sublimarea). Alte două clasificări pun accentul pe modurile de acțiune sau pe stilurile defensive. Verwoerdt (1972) a descris trei clase de mecanisme de apărare, definite mai ales prin relația cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
oare reacțiile, diminuându-și astfel angoasa? De obicei, adulții cu o bună stare de sănătate evită acest subiect de preocupare. Dolto (1961) este de părere că o asemenea reacție este sănătoasă, opusul său fiind semnul unei fobii sau al fricii obsesionale de moarte. Întocmirea testamentului este, evident, un lucru obișnuit. Dar oare câți oameni sănătoși n-au dorit să-l înceapă la fel ca acea mare doamnă din secolul al XVIII-lea care declara: „Dacă mi s-ar întâmpla cumva să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei persoane iubite, care provoacă disperarea subiectului. În ambele cazuri, cenzura i-a permis ostilității, refulată în stare de veghe, să se exprime. Fiecare dintre noi posedă această ambivalență, dar în grade variabile (Freud, 1915a/1968). La pacienții cu nevroză obsesională ambivalența este atât de intensă, încât ei trebuie să recurgă la anularea retroactivă pentru a se descărca de pulsiunile lor contradictorii. Acești pacienți, presupune Freud, dețin o „moștenire arhaică”: ei au moștenit ambivalența extremă a strămoșilor noștri îndepărtați, sursă a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Exemple" Să analizăm acum trei exemple care ilustrează prima formă de anulare retroactivă, realizată prin două acte diferite: Un pacient al lui Fenichel (1945/1953), care nu are nici un sentiment religios, se simte totuși obligat să se roage în mod obsesional pentru sănătatea mameisale bolnave și să se lovească ușor peste gură după rugăciune. Fenichel interpretează această conduită contradictorie ca o întoarcere a dorinței refulate de a-și vedea mama murind, o anulare care are următoarea semnificație: „Îmi aduc înapoi în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu era niciodată atinsă, el se vedea obligat să repete fraza la nesfârșit. Freud a notat imposibilitatea pacienților de a realiza cum ar dori vorbirea sau actul până la obținerea reușitei, ceea ce explică repetarea compulsională a actelor, foarte frecventă în nevroza obsesională. Cu totul altfel este povestea regelui Boabdil, evocată de Freud (1936/1987). Regele aplică anularea retroactivă „lumii exterioare reale”, și nu „lumii interioare a gândurilor și tendințelor ce apar în Eu”. Aflând de căderea cetății Alhama, care prezice sfârșitul domniei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de iubire, așezând-o la loc pentru ca trăsura să treacă peste ea, iar iubita lui să se rănească”. Freud mai subliniază că „asemenea acte compulsionale, în două etape, în care prima este anulată de a doua, sunt fenomene caracteristice nevrozei obsesionale”. Janet (1903/1976), care folosește termenul „psihastenici” pentru a-i descrie pe pacienții atinși de nevroză obsesională, a pus în evidență la aceștia unele anulări retroactive caracteristice, pe care le-a numit manii de compensație. Ca exemplu, el relatează cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rănească”. Freud mai subliniază că „asemenea acte compulsionale, în două etape, în care prima este anulată de a doua, sunt fenomene caracteristice nevrozei obsesionale”. Janet (1903/1976), care folosește termenul „psihastenici” pentru a-i descrie pe pacienții atinși de nevroză obsesională, a pus în evidență la aceștia unele anulări retroactive caracteristice, pe care le-a numit manii de compensație. Ca exemplu, el relatează cazul unui pacient care spunea, într-un mod foarte edificator: „Când merg pe jos și mă cuprind gândurile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aici faptul că remușcarea se opune anulării, pentru că trebuie să fii convins de realitatea de neșters a actului comis pentru a te simți vinovat. În schimb, adevărata anulare retroactivă a fost constant legată de către Freud și A. Freud de nevroza obsesională. Freud (1912-1913/1993), care s-a ocupat mult de caracterul magic al gândirii primitive, îi regăsește echivalentul în viziunea despre lumea indivizilor cu tendințe obsesionale. El estimează că, fără a fi adevărate acte de vrăjitorie, acțiunile obsesionale ale pacienților sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
schimb, adevărata anulare retroactivă a fost constant legată de către Freud și A. Freud de nevroza obsesională. Freud (1912-1913/1993), care s-a ocupat mult de caracterul magic al gândirii primitive, îi regăsește echivalentul în viziunea despre lumea indivizilor cu tendințe obsesionale. El estimează că, fără a fi adevărate acte de vrăjitorie, acțiunile obsesionale ale pacienților sunt de natură magică, de vreme ce reprezintă niște tentative de contra-vrăjitorie, destinate să îndepărteze nenorocirile. Ascetismul adolescentuluitc "Ascetismul adolescentului" Definițietc "Definiție" Refuzarea de către adolescent a oricăror plăceri
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud de nevroza obsesională. Freud (1912-1913/1993), care s-a ocupat mult de caracterul magic al gândirii primitive, îi regăsește echivalentul în viziunea despre lumea indivizilor cu tendințe obsesionale. El estimează că, fără a fi adevărate acte de vrăjitorie, acțiunile obsesionale ale pacienților sunt de natură magică, de vreme ce reprezintă niște tentative de contra-vrăjitorie, destinate să îndepărteze nenorocirile. Ascetismul adolescentuluitc "Ascetismul adolescentului" Definițietc "Definiție" Refuzarea de către adolescent a oricăror plăceri corporale, chiar și a celor mai inocente. Acest mecanism de apărare este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dar...”, care, reflectând un eu aflat în stare de clivaj, este formulată în doi timpi, separați în punctuație printr-o virgulă. Freud consacră clivajului un articol intitulat „Fetișismul” (1927b/1985), în care arată că acest mecanism apare atât în nevroza obsesională, cât și în psihoză. În 1938, articolul său „Clivajul eului în procesul de apărare” se referă la același mecanism, pe care îl va comenta și în Compendiu de psihanaliză (1940/1967). În textul intitulat „Clivajul eului în procesul de apărare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
privință o remarcabilă observație a unui fetișist al piciorului ale cărei conduite perverse trebuie puse pe seama unei angoase de castrare și a unei fixații incestuoase față de mamă. Apărarea prin clivaj se regăsește și în domeniul nevrozelor, mai ales în nevroza obsesională, ca urmare a înrudirii acestui mecanism în special cu izolarea. Sandler (1985/1989) relatează cazul unei paciente care menținuse în afara analizei „o nevroză obsesională perfect dezvoltată, dar care se limita la spațiul dormitorului”. Când psihanalistul a vrut să „se ocupe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
incestuoase față de mamă. Apărarea prin clivaj se regăsește și în domeniul nevrozelor, mai ales în nevroza obsesională, ca urmare a înrudirii acestui mecanism în special cu izolarea. Sandler (1985/1989) relatează cazul unei paciente care menținuse în afara analizei „o nevroză obsesională perfect dezvoltată, dar care se limita la spațiul dormitorului”. Când psihanalistul a vrut să „se ocupe” de acest sector, pacienta, cuprinsă de o puternică furie, i-a spus că este un subiect care nu-l privește. „Apărarea sa avea forța
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
subiect care nu-l privește. „Apărarea sa avea forța unei refulări, cu deosebire că pacienta era conștientă de bucata pe care o apăra. Într-un anumit sens, ea își separase conștiința și viața în două zone.” În acest caz, controlul obsesional uzează de clivaj pentru a alimenta rezistența individului. Fenomenul conversiei isterice poate decurge din procesul de clivaj, într-un mod care-i este propriu. Anumite tulburări elective ale grafismului la copii care nu sunt nici neîndemânatici, nici dispraxici țin de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare -contrainvestire prin figuri clinice aparținând celor trei nevroze numite „de transfer”: isterie de angoasă sau fobie, isterie de conversie și nevroză obsesională. În textul său metapsihologic „Inconștientul” (1915c/1968), Freud afirmă că această contrainvestire se produce în preconștient, instanță intermediară ce protejează aparatul psihic de presiunea exercitată de reprezentările inconștiente. El mai spune că mecanismul contrainvestirii are loc în perioada de constituire
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihică; el împiedică rememorarea (argument discutabil) sau mai bine zis suscită o înlăturare, numită de Laforgue „scotomizare”, această „vigilență deosebită care, prin limitări ale eului, evită situații în care percepția ar trebui să se producă” (Freud, 1926/1968). Modelul nevrozei obsesionale ilustrează însă cel mai bine maniera în care eul se cramponează de contrainvestirile sale. Cortegiul de simptome obsesionale poate apărea ca o sumă de factori de disjuncție și deci de contrapondere în raport cu presiunea pulsională: fie că e vorba de obsesiile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vigilență deosebită care, prin limitări ale eului, evită situații în care percepția ar trebui să se producă” (Freud, 1926/1968). Modelul nevrozei obsesionale ilustrează însă cel mai bine maniera în care eul se cramponează de contrainvestirile sale. Cortegiul de simptome obsesionale poate apărea ca o sumă de factori de disjuncție și deci de contrapondere în raport cu presiunea pulsională: fie că e vorba de obsesiile însele (gânduri sau ritualuri) ori de mecanisme cum ar fi izolarea, anularea, raționalizarea sau formațiunea reacțională, avem de-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pulsiunii ce se cere a fi refulată, ilustrează conflictul de ambivalență iubire - ură care se află în centrul acestei problematici. „Omul cu șobolani” (Freud, 1909b/1979) rămâne cazul clinic tipic pentru aceste diverse contrapuseuri care își găsesc aplicare în simptomele obsesionale. În genere, „alegerea” contrainvestirii simptomatice corespunde unei logici a inconștientului proprie subiectului. Funcția de liant a simbolizării, mai cu seamă în nevroze, deține un rol fundamental. Scopul relației terapeutice este de a permite decriptarea acestui sens ascuns. Totul se opune
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
gândit la cutare sau cutare lucru”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Refulare parțială, (de)negarea apare în nevroză, în special în isterie. Freud a evidențiat-o la pacientele sale isterice încă din 1895, dar o regăsim și în nevroza obsesională. Apariția sa este exacerbată de situația de cură analitică, în care ea apare ca o formă de rezistență. Cum poate fi explicat acest paradox: să refuzi un gând, o dorință pe care, într-un anume fel, le-ai recunoscut ca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]