2,067 matches
-
grei de temniță după 1944, ca dușman al regimului instaurat de acest partid. Se contrazice violent de-a lungul anilor cu Lucrețiu Pătrășcanu (cu a cărui soră este căsătorit), dar face încercări disperate să-i salveze viața și, ulterior, deplânge obsesiv asasinarea lui din dispoziția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Are o imensă curiozitate intelectuală și o adevărată foame de informații, care nu pot fi satisfăcute decât în mediul citadin, însă visul lui este să se retragă în "zăvoaiele Oltețului", unde se află
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
joace în continuare rolul în marea comedie socială. Imposibilitatea de a (se) comunica, nevoia de a înțelege și de a fi înțeles care nu naște decît iluzie și singurătate, absurdul care face ca nebunia și luciditatea să devină interșanjabile revin obsesiv și în celelalte două piese de teatru ale volumului. Sărută-mă, dialogul dintre un lepros și gazda fără voie în casa căruia a pătruns pe nesimțite, este de fapt un monolog, deoarece replicile celuilalt, care aparent îi răspunde, nu se
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
țărani, inclusiv muncitori). Să mai amintesc ideea (din capitolul final al cărții) că naționalismul a fost precumpănitor în critica societății românești moderne, considerînd că evoluția țării spre modernitate ar fi fost folositoare numai evreilor și politicienilor. Legionarismul a preluat motivul obsesiv al naționalismului, continuîndu-l și aprofundîndu-i retorica. Iar democratizarea incompletă și naționalismul moștenit au extins granița de toleranță față de Garda de Fier. Tîrziu, prea tîrziu, cînd pericolul a fost conștientizat s-a apelat la soluționarea lui autoritară. Oricum, precizează dl Heinen
Cea mai bună exegeză a legionarismului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17282_a_18607]
-
experiența autorului navetist, de exemplu (Picături din cer), prin care Gh. Ene devine mult mai simplu și mai uman, apropiindu-se de briza deschiderii, susținută de postmodernism, vindecat de patima adulării literelor-corpuri. Prin programul acestei destinderi, tensiunea acumulată din cauza brodării obsesive pe marginea valorii absolute de text se dizolvă, bule de aer oxigenând land-ul imaginar(t) al prozelor. Perspectiva scriptică, în care este solicitat mai mult ochiul (tip modernist de receptare a lucrurilor) este substituită de viziunea "globalistă" aici îmbrățișând
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
tonul nu o dată grav al cercetărilor de istorie a culturii - pentru unitatea culturală a umanității, pentru explorarea (și exploatarea) afinităților dintre culturi, împotriva provincialismului și în sensul asumării condiției umane în dimensiunea sa culturală (omul? o ființă culturală, repetă, aproape obsesiv, Liviu Antonesei), pentru acceptarea diferenței culturale și a pluralismului spiritual în dialogul dintre națiuni - adică exact ceea ce îi mîna în luptă pe tinerii Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Țuțea, Mihail Sebastian, M. Vulcănescu, Constantin Noica (și cei afiliați
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
mari. În hainele lui se simte mirosul tuturor regizorilor mari cu care a lucrat. Și a lucrat cu toți", spune regizorul Alexandru Dabija. Ei apar în film, cu comentariile lor: Vlad Mugur, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Lucian Giurchescu, Radu Penciulescu. Obsesiv apar la fiecare următoarele observații: era special, inedit, insolit, mare bijutier, bufon, calitatea lui - senzualitatea, era un taifun, a schimbat sintaxa, plastica cuvîntului. Privindu-l pe George Constantin, iarăși și iarăși, ajungi să spui ca Ștefan Iordache: "scuipam în sîn
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
volumului. Și mă refer, în primul rînd, la cel al "oglinzii de marmură" și al "oului violet", puternic încărcate și că reprezentare coloristica. E de notat că ceea ce unește cele două simboluri predilecte ale lui Ioan Floră este subtextuală și obsesiva imagine a morții - divulgata, nu întîmplător, abia în finalul volumului, în Sfîrșitul morții (în varianta ei "neutralizata".) Din acest punct de vedere, titlul volumului e doar aparent modelat pe suportul intertextual al poeziei lui Bolintineanu. Cunoașterea - implicit, memoria - unui cotidian
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
În cuprinsul lor figurează numeroase poeme care reușesc să impună o atmosferă de sărbătoare sacra. Poetul are vocea gravă a unui preot care slăvește existența. Și tot că un preot, el repeta anumite enunțuri, până când le transformă într-o muzică obsesiva: Atâta, atâta beție de sunete reci și sublime/ se înalță din trâmbița ta, o serafime, o serafime/ Aripile tale mai albastre decât eternele zboruri/ risipesc pretutindeni, prin spații, uitatele spaime și doruri/ În orașe străine se prăbușesc catedrale din înaltele
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
care sinele se acroșează, importanța fiind traiectoria sinuoasa a acestuia, care astfel se definește și redefinește. De aceea, cel mai interesant aspect al cărții este nu atît tematica la care scriitoarea se raportează, cît modul absolut personal și uneori aproape obsesiv în care o face. Hermafroditul ochi lăuntric al Simonei Popescu (pentru a evocă o metaforă care îi este dragă) vede și revede aceleași imagini-obsesii în jurul cărora își construiește un discurs ce poate părea manierist și reflectînd o constantă preocupare pentru
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
din aceeași perioadă - "în vaste manifestații populare, la care au participat milioane de cetățeni ai României" ("Steaua", 1, 1982, 2); în fine, folosirea lui de către Ceaușescu însuși, de la formulele de adresare din discursurile publice - "Stimați cetățeni" - pînă la sintagma repetată obsesiv la judecarea să din decembrie 1989 - "ca simplu cetățean". În limbajul presei de azi, "simplul cetățean" este în genere opus celor ce dețin puterea, în texte dominate de o compătimire vag depreciativa, subliniată de determinările contextuale: "un simbol... al disprețului
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
de întrebare. Tzvetan Todorov a demonstrat convingător că sentimentul fantasticului apare atunci când o întâmplare neobișnuită poate fi considerată deopotrivă un fenomen explicabil științific și un miracol. Tocmai indecizia îl face pe cititor să se simtă înfiorat (întrucât el se întreabă obsesiv în sinea lui: știu că există o explicație științifică, dar dacă totuși s-a petrecut ceva supranatural?). Atunci cand scriitorul strică echivocul și optează pentru una din cele două posibilități de interpretare, sentimentul fantasticului se evaporă. Astfel, dacă el prezintă faptul
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
și în cel comunist citatele conferă stabilitatea textului și un aer familiar, specific dogmei reluate la infinit". Repetiția oglindește tendința de pietrificare a formelor, de obținere a unei fixități hieratice: "Discursul politic totalitar se mișcă prin urmare în aria termenilor obsesivi și a sintagmelor gata făcute. De fapt, el s-a transformat într-un sub-cod lingvistic ce se cere apreciat ca atare, într-un limbaj specializat". O altă trăsătură a discursului comunist o reprezintă disprețul față de contingent. Acest discurs nu se
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
era spânul din basme, cu diferite întruchipări, al cărui rol consta în oprirea ascensiunii lui Făt-Frumos către țara fericirii . La început existau chiaburul, patronul, bancherul din Wall Street, dar după estomparea acestora, dușmanul a devenit o entitate simbolică, efigia maniacal obsesivă a primejdiei imanente, avertismentul capital, agitat ori de câte ori sistemul dădea semne de slăbiciune sau delăsare, ori se constata căderea în somnolență a nervului vigilent. Proiecția lui permanentă în memorie se realiza prin apelul neîncetat la neîncredere apriorică față de tabăra adversă. Modul
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
spus că mulți ani mai tarziu, când a fost trimis ca tânăr care fusese de atâtea ori afundat cu capul în tineta (cu preot misionar în Brazilia, a fost șocat să constate că unul fecale, nr), încât făcuse o idee obsesiva scabroasa și zilnic, la o dintre ultimii securiști care l-au prelucrat înainte de plecare a anumită oră, se ducea de bunăvoie să-și bage capul în fost același Marină de la Pitești)... tineta...(p.93) Prietenii cei mai buni erau puși
Ioan Ianolide "Întoarcerea la Hristos - Document pentru o lume nouă". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicholas Dima () [Corola-journal/Journalistic/87_a_60]
-
deseori, fluide, există apoi momente care privilegiază un anumit tip de lectură în dauna celuilalt, iar opțiunile tranșante sunt pândite de capcane și riscuri”. Narațiunea lui Norman Manea se încheie într-o notă de aparentă nerezolvare a conflictului, de întoarcere obsesivă în punctul de plecare, în măsura în care autorul mărturisește: „Plecarea nu mă eliberase, întoarcerea nu mă întorsese. Îmi locuiesc stânjenit biografia”. Singurătatea esențială ce prinde contur în cărțile lui Norman Manea are ca punct de plecare sentimentul de exclus, de damnat, de
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
care îl definește sugestiv ca acies mentis („tăișul minții“, adică facultatea conceptelor menite a tăia distincții), călugărul benedictin pune ratio fidei („rațiunea credinței“, adică flerul mistic menit a ghida noțiunile abstracte). Din acest moment, pledoaria lui Damianus capătă un accent obsesiv: intelectul, ca să înțeleagă tainele divine, trebuie să se smerească, și pentru asta tăișul minții trebuie să abdice în fața rațiunii credinței, iar la acest liman se ajunge lesne dacă filosofia acceptă să treacă în condiție servilă. Cu alte cuvinte, ceea ce este
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
discret când spre eseu, când spre thriller, într-o combinație derutantă. John Gilkey este hoțul de cărți care și-a alcătuit o bibliotecă impresionantă, ascunzându-și comoara (unde altundeva decât într-o insulă?!!) adunată cu atâtea strădanii și cu pasiune obsesivă. Dar cu aceeași ambiție și voință acționează anticarul Ken Sanders care-i ia urma, îi sesizează tehnici și strategii, observă detaliile ce se repetă de la un furt la altul, anunță poliția, pledează și-i convinge pe polițiști să-l aresteze
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
și înglodat în datorii (datorii pe cărți de credit, împrumuturi pentru casa, mașina, educația copiilor etc.). Să ne mai miram că, în asemenea condiții, individualismul sau se reduce la o goana de unul singur prin existența, goana jalonata de grija obsesiva pentru cariera profesională? (Oricît de ciudat li s-ar părea cititorilor români, în America, țara competiției, nu te afli niciodată la întrecere cu ceilalți indivizi, ci doar cu tine însuți. De ești elev, nu afli niciodată notele colegilor tăi. La
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
raporturilor cu publicul cititor. Acesta trebuie intuit, ghicit în așteptările lui, care sunt altele cu totul decât altădată. Așa stau lucrurile dar aș spune, totuși, că scriitorul nu trebuie să-și facă din această ghicire a dorințelor publicului o preocupare obsesivă. Cine a ținut seama prea mult de aceste dorințe a avut de pierdut în plan literar. Experiența unui Marin Preda este deajuns de concludentă în această privință. În ultimul deceniu al vieții și-a dorit tot mai mult un mare
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
Trebuie să citești "Le Monde"-ul luni în șir pentru a găsi o fărâmă din abjecțiile tipărite, cotidian, de gazete românești cu pretenții de seriozitate. Numai mahalaua, numai inșii lipsiți de orice demnitate și rușine pot găsi plăcere în exhibarea obsesivă a organelor sexuale și a nefericirilor de tot felul. Asemeni găinii care-a făcut un ou, simțim nevoia să luăm părtași la trăirile noastre intime tot restul umanității! O formă de pornografie e și obsesia jurnaliștilor de a crea probleme
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
de spirit obișnuită. Și notează că singura apreciere de reținut i-a fost comunicată de un funcționar de la Serviciul de expediție al editurii, adică postul cel mai umil. Noica îi scria atunci că a descoperit în această carte vechi motive obsesive de acum treizeci de ani. Era atunci, ca și acum, un nereligios, un anticreștin care, adesea, se concilia cu Dumnezeu și Isus Christos. Poate de aceea "nu mă înțeleg în profunzime decît cu evreii". Se plîngea, ca de obicei, de
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît diferențiază reperele bacoviene. Frigul, umidul, astenicul terorizant, categorii obsesive într-o estetică fundamental compensatoare față cu realul demențial semnalează, prin Bacovia, cît de necesară este reclasarea unor atitudini față de real. Expresioniștii noștri (li se adaugă Aron Cotruș, Adrian Maniu, mai recent Ștefan Aug. Doinaș, Petre Stoica, Marin Sorescu, Ioana
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
de pai cu tot.// Și eu pornind să-l urmez/ mă-mpiedic de mușuroaie/ în ruguri de mure/ și iarbă neagră// și Drumul Subțire cade la orizont/ de cealaltă parte/ - cealaltă parte...". În "casa cu ecouri tîrzii" (un vers repetat obsesiv în poemul de dragoste al lui Ștefan Bănulescu pentru Florența Albu: "Nu vreau, nu vreau să ard, nu vreau să mor!") a Vieții Românești nr. 3-4, cei doi scriitori dispăruți își și ne vorbesc din lumea vie a poeziei, plină
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
Uneori simt inima smucindu-se în sus cu putere - ar vrea să se smulgă, sărmana, și să scape o dată pentru totdeauna din această mlaștină fără fund." etc. în bibliotecile din Paris, autorul jurnalului se surprinde adeseori gândindu-se și el - obsesiv - la România. Iar atunci când se întoarce pentru câte o scurtă vacanță în țară, privește ca hipnotizat semnele unei degradări fără precedent a stilului de viață: "în trenul de la Arad la Timișoara am trăit prima experiență de coșmar după reîntâlnirea cu
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
bună: Et ceterum censeo Cartaginem delendam (esse!) Și dealtfel eu cred că trebuie distrusă Cartagina!... Pînă și la despărțire, plecînd spre Los Angeles, ridicînd spre mine un braț în semn de salut, mi se păruse că-l aud rostind clasica, obsesiva injoncțiune, prin duduitul ce-l scotea motorul Ogarului cenușiu ambalat... Tot timpul, în drum spre capitala Californiei, mă gîndisem la bătrînul Cato din Utica și la senatul roman în care verbul făcea istorie.
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]