809 matches
-
valorilor naționale; controlul abuziv al natalității impus de ultimul dictator; controlul aproape total al vieții sociale și al celei intime etc. Totul, în acea perioadă a fost anexat, fagocitat de către partidul / stat totalitar. În perioada 1945-1965 s-a urmărit cu obstinație intensificarea luptei de clasă, întărirea vigilenței revoluționare. Sub Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost creată Securitatea ca instituție centrală a sistemului represiv. Gulagul românesc este prezentat în toată oroarea sa criminală. Continuator al lui Dej, Ceușescu care clama întărirea legalității socialiste, "a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
începea cu Tudor Vianu și se încheia cu D. Micu și Valeriu Râpeanu din ultimul capitol. Pentru fiecare se repeta adagiul " Încât nu se poate pune problema unei sinteze a tradiției cu inovația!" Rămâneau valabile separările lor ori promovarea cu obstinație a "noului". Problemele tradiționaliștilor români au primit explicații mai detaliate sub forma unor considerații socio-politico-economice asupra principalelor poziții, identificate prin susținători, publicații, scrieri și activități cultural- educative. În 1980, Z. Ornea nu numai că restrângea analiza relațiilor tradiționalismului cu modernismul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
amenințări și riscuri ce le întrec adesea pe cele naturale? Dacă-i așa, atunci nu are rost astăzi, în modernitatea noastră recentă și târzie, să ne întoarcem la tradiții revolute pentru a le opune știința și nici să credem cu obstinație și fără nici o distincție în forța transformatoare și creativă a științei. Mult mai productiv mi se pare să ne referim la produsele științei însăși, pentru a produce ceea ce Max Weber numea „dezvrăjire”, adică demistificarea științei, în vederea explorării, evitării sau corectării
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
astfel, a fi unul de cursă scurtă. Spre final, autoarea se dovedește mai puțin convingătoare în încercarea de a ne prezenta o Monă bătrînă, amenințată de senilitate și accese de nebunie. Se simt accente false, chiar stridente, născute, probabil, din obstinația de a parcurge traseul unui destin pînă la capăt, cu orice preț, de a încheia, din "datorie" și demonstrativ, un drum care a ajuns să te obosească. Rămîne - cum am mai spus - ca element de rezistență al cărții, înzestrarea scriitoarei
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
colonialistă a regelui William este aspru criticată printr-un personaj episodic: hanul care comentează că englezii au o reputație de colecționari de țări. Filmul oferă, în cuvintele regizoarei, o explorare a unui mit nostalgic pe care britanicii îl cultivă cu obstinație și îl dau drept istorie națională. Istoria pe care o substituie filmul celei oficiale e una nu progresivă, ci circulară. Acest fapt e demonstrat și de unele personaje recurente. Cântărețul Jimmy Sommerville, cunoscut și pentru militantismul său în favoarea drepturilor homosexualilor
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
trad." Împăratul muștelor", 1969) care a cunoscut un enorm succes imediat după apariție. Urmează alte 11 romane și două volume de eseuri, tratând, toate, aceeași temă. În 1983, în discursul de recepție a premiului Nobel, Golding se arăta uimit de obstinația cu care oamenii caută semnele deznădejdii lăsate de el în opera sa. „Eu nu mă simt deloc deznădăjduit” , spunea el cu acel prilej. Iar paradoxul acesta exprimă cel mai bine luciditatea cu care a privit întotdeauna lumea în care ne
William Golding () [Corola-website/Science/299224_a_300553]
-
Iașul de unde vine, nu poate să trezească decât curiozitate sau chiar suspiciune celor în mijlocul cărora ajunge, prin gratuitatea gestului de a-l fi ales ca loc de muncă și de viață, la repartiția în învățământ, dar, și mai mult, prin obstinația de a-l păstra, în pofida voinței discreționare a directorului școlii, un mic satrap local, în cutumele căruia vine să producă o neașteptată, nemaivăzută, aproape incredibilă, pentru localnici, breșă, când nu acceptă, cu toate eforturile pe care le depune acesta, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vehemență luptătoare. Începutul s-a produs încă din Modelul ontologic eminescian unde se atrăgea atenția, în Argument, despre înmulțirea detractorilor lui Eminescu după 1989. "În avalanșa de etichetări de care s-a "bucurat" Eminescu, în ultimii ani, următoarele revin cu obstinație: "feroce antidemocrat", "antisemit", "fascist", "protolegionar", "execrabil om politic", "reacționar", "conservator", "xenofob", "paseist", "antieuropean"" ș.a. Marea "vinovăție" a poetului n-ar fi alta decât dragostea lui pentru poporul român; astăzi, în contextul reverificării "europenismului", modelul Eminescu ar fi devenit anacronic și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Rebega (un tânăr la început de drum și un senior în iminența pensionării) fascinați, până la identificare, de o lume peste care stăpânește, discreționar sau după legi doar de el cunoscute, Marele Duh, ale cărui taine le-ar fi căutat cu obstinație la fel de misteriosul Emar-Hud și pe care le-ar fi știut un enigmatic Lamparia, deținătorul unor cunoștințe râvnite de toți cei contaminați de microbul care stăpânește Varvara, cu ingrediente din mitologie, magie, filozofie, știință sau pseudoștiință, mixate verosimil. De aceea, Empedocle
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lucidă, departe de orice umbre ale mediocrității agresive. Descoperind la aproape toți contestatarii o deplasare a argumentelor spre boala lui Eminescu (spre "nebunia lui") Th. Codreanu argumentează serios o idee îndrăzneață: dubla sacrificare a lui Eminescu. Cei care caută cu obstinație dovezi pentru discernământ discutabil (ori chiar abolit) își doresc o cheie sigură cu care se poate ajunge la starea de iresponsabil a omului. De aici, mai rămâne un pas până la sentința de nulitate a poetului (și ziaristului) Eminescu. Cu un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și responsabilitate). Corecțiile la diagnosticul inițial nu s-au făcut (lipsesc și însemnările medicilor din Viena) și, din acest motiv, se justifică suspiciunile (încă un argument în sprijinul lui Th. Codreanu). Injecțiile și fricțiunile cu mercur (terapia "intensivă" a dr. Iszac), obstinația unor "somități" ale vremii în a susține un diagnostic de PGP (Paralizie generală progresivă) cu etiologie într-un lues congenital pe linie maternă, sunt alte aspecte, evident, discutabile. (Opinia cu luesul cerebral a prins "realitate" în ochiul confuz al comunității
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fie Budha" (cum spunea doctorul Boghean în scrisoarea trimisă din Viena către Petre Missir, după ce-l vizitase pe poet în sanatoriul doctorilor Leidesdorf și Obersteiner), se adeverește urmărind întregul traseu golgotic al acestuia și "tratamentul" criminal cu mercur (aplicat cu obstinație atât de doctorul Iszac la Botoșani, cât și de doctorul Șuțu la București). Evident, au fost și momente de ameliorare (pe care criticul le menționează), timp în care poetul nu trăiește un vid spiritual, ci își supune textele unor "reluări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dotate cu rațiune. Existau două triburi de creaturi: păsările sau tribul înaripat și animalele. Primul era organizat și avea un șef: vulturul. Aceste triburi de creaturi țineau consilii foarte des și păsările vroiau să admită lumina. Dar animalele refuzau cu obstinație. Până la urmă, păsările au declarat război animalelor. Animalele erau înarmate cu bâte, dar vulturul i-a învățat pe cei din tribul lui mânuirea săgeților. Dar șerpii erau atât de vicleni, încât a fost imposibil să fie omorâți toți. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lor diurne, reveriile despre cine sunt. Totul trebuie să fie ca un film (Ca într-o poveste, titlul ales chiar de mine) în care să transpară mai ales ce nu știu despre mine, irealitatea mea și a locurilor frecventate cu obstinație de-a lungul exilului în Suedia. Am ales ca punct de preferință „Necropolis”, cimitirul Norrakyrkogården, acolo unde e îngropată iubirea și pasiunea Strindberg, amândouă departe de a putrezi, dând frunze, flori și fructe în viața mea imaginară și reală. Una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
victorios din toate aventurile interpretabile ca niște metafore ale negativității ce acționează în simplul fapt de a fi. Ulise este credincios promisiunilor pe care și le face lui însuși, el dă dovadă de niște virtuți subline: putere de a îndura, obstinație, curaj, capacitate de a suporta singurătatea, stăpânire de sine, tot atâtea calități socratice... Tot așa, Ulise nu se lasă prins în mrejele iubirii, ale dorinței, ale sexului ori ale femeilor: el refuză avansurile nimfei Calypso, care-i promite eternitatea dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
reconstituia versurile unei poezii, sau poate că o compunea el Însuși În acele momente. După toate aparențele, era vorba de o poezie patriotică. În momentul cînd, pregătind o mică stratagemă, maiorul hotărî să-și facă simțită prezența, Pablo repeta cu obstinație un anumit vers, a cărui continuare părea că o uitase. — Să urce națiunea spre comunism În zbor!... — N ar fi mai bine să zboare direct? Ce rost are să mai urce, dacă oricum zboară? Întrebă maiorul. — Tovarășe Maurer, uite cum stau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
stabilise drept scop În viață crearea unor opere nemuritoare, care să determine convertirea spirituală a Întregii omeniri. Avea Însă, din capul locului, un neajuns: numele de Vasile Țumburuc nu sună deloc convenabil pentru un mare scriitor, iar el refuza cu obstinație ideea de a adopta un pseudonim, convins fiind că, În cele in urmă, opera impune numele și nu viceversa. Ca orice veleitar, era obsedat de premiul Nobel, neacceptînd să scrie decît capodopere - calea cea mai sigură spre ratare. În schimb
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
scris!). Presa nu numai că încurajează acest fenomen, dar îl și trăiește la modul cel mai concret, reglându-și dinamica și procedeele în funcție de publicul-țintă. 1.3. Ambalajul informației 1.3.1. Stil și subiectivitate Să revenim la limbaj și la obstinația presei de a reduce distanța psihologică prin intermediul adjectivelor (extraordinar, inimaginabil, oribil etc), al metaforelor preluate din sport (a dat-o în bară, lovitură de pedeapsă, fluier final etc.), din terminologia militară (bătălie, mobilizare generală, canonadă etc). Cum remarcă și A
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
colectivă și mai profundă a materialului de studiat decât pe identificarea unui răspuns corect. Astfel, seminarul socratic pornește de la ideea că este mai important ca persoanele care învață să își pună întrebări și să construiască multiple răspunsuri în loc să caute, cu obstinație, „răspunsul corect”; înțelegerea tinde să fie una de profunzime, participanții urmând să ajungă la aceasta prin dialog. Cursanții au posibilitatea de a examina cu toții un fragment de text, după care se pun întrebări care îi ajută pe cursanți să gândească
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
om și morală umană. În dezbaterea despre ce este și ce nu este capitalismul considerăm a fi foarte important să elucidăm, mai întâi, problema legată de marfă și bani. Pare paradoxal, dar despre capitalism nu s-a scris cu atâta obstinație de către economiștii liberali, cât au făcut-o economiștii marxiști, în frunte bineînțeles cu Marx. Pentru început vom discuta în jurul conceptelor de marfă și bani analizate cu atâta acuratețe și adevăr de către Marx. În dezbaterea despre marfă și bani94, clasicul socialist
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
adevărului nu este nimic de sperat și nu există speranță de împăcare și mântuire. Pentru că este simplu, pentru ca o victimă să ierte un criminal are dreptul ca cel puțin să-i știe numele. Urmașii criminalilor din perioada amintită ascund cu obstinație adevărul și blochează orice demers în a-l afla. Ei sunt fii sau nepoți ai celor care au ucis, și sunt cei care ocupă acum funcții cheie în sistemul de putere din România. Când267 am citit ,,Cel mai iubit dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în neadevăr. În șirul lung al păcatelor 75 pe care le-am încetățenit, noi românii, de-a lungul timpului și pe care le ducem în spate ca pe o grea povară se află și modul incredibil de atent, aș zice obstinația, insistența, cu care cultivăm lipsa de caracter. Pentru mulți dintre noi, lumea înconjurătoare are dimensiunile unei celule în care ne-am izolat pentru că, așa credem noi, nimeni nu se află la înălțimea noastră, nimeni nu este atât de deștept încât
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
grad element al inconștientului feminin, simbolizează forțele psihice cele mai absconse. Apa ar fi: un "element mai feminin și mai uniform decât focul, element mai constant care reverberează cu forțe omenești mai ascunse, mai simple, mai simplificatoare."40 Căutând cu obstinație autenticul, Camil Petrescu recurge, mai ales în romanul Patul lui Procust la nenumărate comparații, ca o încercare de racordare a ficțiunii sale în real. De foarte multe ori, comparația include elementul acvatic și, contrar intenției, efectul narativ este invers: în loc de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ieșit din casă... Când plouă zile întregi, e ceva întunecat și humos în mine, de parcă îmi umblă râme pe tot corpul."102 Dacă ar fi să ne raportăm la etica lui fermă, chiar rigidă, la spiritul lui de intransigență și obstinația cu care încearcă să scrie numai ceea ce gândește, el ne apare ca un element de echilibru și stabilitate al capitolului Într-o după-amiază de august. Eroul este Pământul însuși sau, făcând apel la un termen mistic, e Stâlpul cărții, textul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
temă a nobleții familiei Boiu. Timp de patru ani, Andrei Pietraru este angajat de către Matei BoiuDorcani și Ioana, ca genealog, misiunea lui fiind de a cerceta și descoperi toate ramurile și ascendenții acestui vechi neam românesc. Ioana Boiu caută, cu obstinație, un strămoș care să fi fost decapitat, pentru a da un plus de strălucire blazonului familial; "Deciu (sigur de ce spune) : O puteți vedea în fiecare zi la ora șase la Șosea. Dacă n-o cunoașteți, nu cereți nimănui să v-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]