218 matches
-
cripta neacoperită de mușchi - oricum, ar fi datoria nepoțeilor pe care tocmai îi trece strada spre grădiniță. Socoteala nu este, firește, infailibilă, încape o marjă de un an-doi și ea nu se aplică acelor firi energice, mult întreprinzătoare, pe care obstinatul nostru anistorism le-a învățat că se poate, ba chiar trebuie, ca lor să le meargă bine, indiferent ce s-ar întâmpla prin preajmă. Mai cu seamă că în evuri de ciumă sau de tranziție se propun ocazii de o
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
cu arhitecturile cromatice pure, desenul cu o puternică sugestie tridimensională, de sculptor, coabitează cu spațialitatea anihilata prin jocul de emulsii și de tonuri fluide, iar imaginea arhaica, sever coagulata, asemenea unui idol preistoric, se îngîna cu explozii expresioniste și cu obstinata grijă pentru detaliu a unui caligraf. Coexista, în aceste imagini, și forța unui figurativism fără vîrstă și retorica unui eroism circumstanțiat, si aerul grav, arhetipal, ușor de recunoscut în pictură lui Vlasiu, si lirica unui simbolism întîrziat, si încrîncenarea cromatică
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
natură contradictorie și tulburată (mană cerească pentru psihanaliști!) impresionează prin forță vitală, prin rezistență și prin capacitatea de concentrare; nimeni și nimic nu-l poate opri pe Andersen, nu-l poate întoarce din drum; împotriva piedicilor și adversităților, el reușește, obstinat, să se impună: scrie mult (în genuri diverse), voiajează neobosit (9 ani însumează călătoriile sale - dintre care una pe Dunăre, de la Cernavodă pînă la Orșova), stabilește febril contacte cu aristocrați, cu prosperi oameni de afaceri, dar și cu renumiți oameni
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
ziarului Cuvântul și ale altor publicații la care a colaborat. Absența unei ediții științifice a operei sale, care să recupereze publicistica și să o pună laolaltă cu studiile și cursurile sale de filosofie, face să prolifereze - în cercuri mici, însă obstinate - legenda. Multele reeditări, în special ale cursurilor sale universitare, au adus puține revelații și, mai ales, n-au risipit această legendă, dăunătoare înțelegerii activității lui Nae Ionescu și a relațiilor sale cu „tânăra generație” interbelică. Publicistica sa rămâne învăluită în
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
erudit al ingeniozității și un mistic al savanteriei filologice” (Al. Cistelecan) ce a împlinit, la 8 iulie, 70 de ani, Șerban Foarță a fost, pe bună dreptate, considerat de exegeză un artizan al cuvântului poetic șlefuit cu migală, inserat cu obstinată atenție în montura unei fraze radical ceremonioase, de o eleganță precisă și de un rafinament controlat cu minuție. De altfel, tentația autodefinirii, a reculului în oglinda poemului e unul dintre procedeele privilegiate ale poeziei/ poeticii lui Foarță: „N-ai vrea
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
Kirilov, Versilov, Svidrigailov sau Ivan Karamazov, ci prin Dostoievki însuși, adică prin mozaicul tuturor personajelor sale, negative și pozitive, excepționale și obișnuite, bizare și normale, etc." Criticul constată, ca în treacăt, că imaginea întrucâtva ,demonică" a romancierului este: ,produsul deprinderii obstinate de a-l discuta prin prisma doar a unui mănunchi de eroi, aproape mereu aceiași". Or, prisma cu pricina a pus în umbră ,densitatea oamenilor buni" din această operă. Valeriu Cristea își numește scrierea: ,o lucrare personală", un MONODIC}IONAR
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
mi-am dat seama că situarea sa "interstițială" îi îngăduie să îmbine libertatea creatoare a scriitorului, care se mișcă nestingherit în universul fantasmelor sale, subjugat de subiectul care îl acaparează la un moment dat - deci egocentrismul subiectivității absolute - cu rigoarea obstinată și concentrarea maniacală a cercetătorului care verifică și experimentează în laboratorul său, cu obiectivitatea metodelor științifice, mai multe ipoteze de lucru. Așa se face că, într-o primă fază, se încheagă tema - născută în urma unei intuiții fulgurante sau, dimpotrivă, a
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
moartă, dar cu care mai avusese o rundă de iubire cu mulți ani în urmă (perioada ’27 - ’39). Departe de a avea puterea de seducție a Vulpii sau farmecul intelectual al Cliziei, Mosca este totuși un partener tutelar de dialog, obstinat și critic, gata să-l apere pe poet de obscenitatea masificării invazive și de ipocrizia falselor elite. Mitologia psihoexistenț ială din cărțile de tinerețe anticipă și include aventura metafizică din cărțile de maturitate. Poetul ce realizează condiția de proscris a
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
au semnat", adică: V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Pillat, N. Stănescu, nefiind însă nici în aceasta consecvent căci în alt loc "scrie întregi prenumele și numele poetului următor: Marin Sorescu." Nu ne putem decât amuza, până la urmă, de această trudnică, obstinată, dar și ridicolă căutare de noduri în papură. Cultul lui Marin Mincu? Revista VIAȚA ROMÂNEASCĂ (nr. 11-12/2004) îl sărbătorește pe Marin Mincu pentru cei 60 de ani împliniți în vara trecută, eveniment pentru care îi adresăm la rândul nostru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
Homais era un adept al stîngii atee), și anume religiozitatea. Credința e, în ochii săi, un dar nativ, a cărui absență divulgă o infirmitate: "Așa cum unora le lipsește simțul sublimului sau al comicului, altora le lipsește simțul divinului". O preconcepție obstinată disociază spiritul religios de funcția inteligenței, împingîndu-l la periferia intereselor intelectualului modern: "Este aproape unanimă ideea că nu merg împreună credința și frica lui Dumnezeu cu inteligența lucidă și cultura. Deși, de un secol și jumătate, Flaubert, Ťliber cugetătorť el
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
de o consubstanțialitate între Baudelaire - perceput ca o conștiință tragică a epocii sale - și Fondane - la rândul său, o altă conștiință tragică a anilor ’30-’40. Conștiințe pe care le unește atât nevoia de puritate și inocență, cât și căutarea obstinată a unui Dumnezeu care se ascunde. Și unul, și celălalt merg însă către Centru prin lungi ocoluri, trecând prin bolgiile spiritului și prin abisurile conștiinței, opera lui Baudelaire acționând ca o oglindă a crizei umanității pe care o trăiește și
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
recentelor alegeri comunale din țara noastră, obligând preopinenții la realizarea de proiecte propagandistice originale, atractive, de natură să-l determine pe alegător înainte de toate să se prezinte la vot și, firește, să-și manifeste preferința pentru candidatul în chestiune, inerția, obstinata tendință a cetățeanului de a se deroba, spune ceva cronicarului. Firea sa sceptică, frecvent pățită, ar conchide că interesele nu coincid, luând, cum se citea într-o carte a vechiului meu profesor de logică Ion Zamfirescu, forma unei prăpăstii (Șerban
Așa e că n-am... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8375_a_9700]
-
actul e cu neputință”. Neputința criticului e totuși relativă, dat fiind că, în același text, el punctează materia verbală „foarte restrînsă”, pivotarea „pe o singură imagine obsesivă”, impresia pe care o dau versurile că sînt „articulate anevoie” și forarea „necontenită, obstinată, maniacală, a aceluiași perimetru existențial redus”. Sînt cîteva linii definitorii pentru un complex liric edificat nu în spirit bacovian, cum s-a spus, ci cu instrumentele poetice ale lui Bacovia, ceea ce e altceva. O singură inexactitate observ în textul, esențial
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
neîncadrabil în vreuna din generațiile vieții sale ori în vreun curent - făinurile suprarealiste sunt fin măcinate - e originală lui forță de mutație în trupul metaforei, fracturată, slobozită în oceanul nenumărabilului, și totuși - sau tocmai de aceea - de carnal palpit. Cu obstinata repetiție a celui ce deține un patent, conjuncția cum (mai rar ca precum) operează („Lebăda albă adânc murmurătoare cum apa lacului/ cum un râs înghețat în terfeloagele imaginilor”) autoritar. O lirică sălbatică/ cultă, primitiv/ rafinată, jovial/tragică profită de acea
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
alta. Jurnaliștii care preiau emisiuni culturale se ocupă și de rubrici muzicale, poate cu sprijinul unor colaboratori muzicieni. De aceea, asocierea unei radiofonii dinamice, comerciale cu studiile academice ale muzicologului - văzut eventual în ipostaza sa de specialist cam greoi și obstinat în a mânui un jargon de specialitate - poate să fi părut unora caducă. Ar exista suficiente argumente să schimbăm această imagine a muzicologului, măcar prin tânăra generație ale cărei preferințe și opțiuni sunt altele, chiar dacă instrucția serioasă nu-i lipsește
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
de aceea își mușcă buzele și limba, dar nu scoate o vorbă. Cu gura rănită (dinții smulși), supliciatul nu poate vorbi de durere; atunci când și limba îi este tăiată, gestul acesta echivalează cu o castrare. Logica torționarului este sălbatică: tăcerea obstinată a victimei va fi pedepsită printr-o castrare de cuvinte, oficiată de pedepsitorul autorizat. Uneori, victima este chinuită într-atât, încât își pierde vorbirea, din pricina șocului nervos și fizic. Dacă va mai comunica, totuși, ea o va mai putea face
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
noi”. Pătrunderea propriuzisă în Cultură nu depinde nici de științificizarea textelor, nici de sporirea calității lor artistice, ci de intrarea în zodia „descrețirii frunților”: „Trei secole la rând, cei ce produceau stihuri au părut să fie preocupați numai de căutarea obstinată a lui Dumnezeu și de slăvirea numelui lui (prin psalmi, rugăciuni, imnuri), de fortificarea virtuții și de educarea în spiritul smereniei creștine (prin meditația morală) ori de istorisirea unor întâmplări istorice în spiritul aceleiași smerenii [...] Toate acestea presupuneau precumpănitoare intenții
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
Cifrele enumerate de jurnaliștii DW sunt grăitoare: în ultimii douăzeci de ani în România s-au ridicat patru mii de biserici, adică la fiecare două zile se inaugurează o nouă biserică, în vreme ce trei școli se închid în fiecare zi. Motivația obstinată a construirii ține de un simbolism ușor de combătut, dar cu care niciun politician nu vrea să se pună. Și nici presa autohtonă nu prea e dornică de dispute: în loc să investigheze mai îndeaproape cifrele date de jurnaliștii germani, realitatea.net
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5358_a_6683]
-
creație” a fost formula sub care a caracterizat proiectul, de la primul număr al publicației noastre, redactorul ei șef, Eugen Uricaru; este și cea folosită apoi de neuitatul Marian Papahagi și de noi toți. Ea numește un spațiu de exersare luminos obstinată a uneltelor scrisului, fără alte ambiții în afara șlefuirii spiritului prin cultură și a formării personalității de autentic om al scrisului: literar, filosofic, științific, artistic. Or, în contextul regimului totalitar pe care l-am străbătut mai bine de două decenii, un
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
decenii mai târziu, a fost rândul concepției marxiste despre artă să încerce să arunce la groapa de gunoi a istoriei criteriul estetic. Meritul generației 1960 a constat în repunerea esteticului în drepturile lui naturale. Ceea ce unii critici tineri contemporani refuză obstinat să admită este că pledoaria noastră pentru autonomia esteticului avea caracter politic. Numai astfel putea fi repetată igiena culturală din care Maiorescu făcuse, în deceniile 7 și 8 ale secolului XIX, o premisă necesară a unei critici adevărate. Și numai
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
instinctive. Dacă Ștefan Stoenescu apreciază că actul critic este pentru Eliot o circumscriere lejeră a obiectului, se poate observa și că rămâne enigmatic, bazat pur și simplu pe simțul critic indefinibil. E o iluzie, oricum, faptul că, printr-o analiză obstinată, critica ar lămuri poezia. Eliot nu se declară în favoarea interpretării, dimpotrivă, spune că un exces în această direcție ar sărăci opera. Faptele sunt importante - cele aduse, lămuritor, de critic, care trebuie să aibă un foarte dezvoltat simț al faptului concret
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
Homais era un adept al stîngii atee) și anume religiozitatea. Credința e, în ochii săi, un dar nativ, a cărui absență divulgă o infirmitate: "Așa cum unora le lipsește simțul sublimului sau al comicului, altora le lipsește simțul divinului". O preconcepție obstinată disociază spiritul religios de funcția inteligenței, împingîndu-l la periferia intereselor intelectualului modern: "Este aproape unanimă ideea că nu merg împreună credința și frica lui Dumnezeu cu inteligența lucidă și cultura. Deși, de un secol și jumătate, Flaubert, ...liber cugetătorť el
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
El nu spune nimic. Muzica s-a evaporat: a rămas doar o carcasă care semnalizează. Un "bec" auditiv. O etichetă pe care nu scrie decât prețul. Consecința acestor stimuli muzicali diverși este tocirea treptată a sensibilității. Prin repetiție identică și obstinată, se va instala treptat insensibilitatea la schimbarea sonorității. Să luăm, de pildă, un șir de reclame: fiecare are altă muzică, implică o cu totul altă sensibilitate și stil, e așadar un colaj a cărui lege de funcționare constă în lipsa totală
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
țărănimii în cadrul amplu al viitoarei unități naționale. Acest volum al doilea al Publicisticii ne mai oferă ocazia unei revizuiri. Și anume, a impresiei că avem în Stere un mesianic paseist, al cărui „țărănism” merge mână în mână cu un refuz obstinat al modernității. Articolele din perioada 1905-1909 ne înfățișează, în răspăr cu tonul de mai târziu al romanului În preajma revoluției, un C. Stere modern, atât ca informație - în timp ce preopinenții se nutreau din idei de la 1848, el cita cele mai recente studii
Un gânditor social: tânărul Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3904_a_5229]
-
care urmează acestei morți, „o viață plină de nimic". Nu uciderea criminalului devine un scop, ci o pedeapsă care reclamă nimicul, încarcerarea sa la o fermă izolată în munți, beneficiind de un regim uman de detenție, însă înconjurat de tăcerea obstinată a unui gardian trist și aproape cucernic în tortura pe care i-o aplică. Romanța câștigă din nou în fața realității. Cum spuneam, Esposito realizează că romanul său este neîncheiat, își revizitează iubita, pe Irene, dar și trecutul, uzând magic de
După douăzeci de ani by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6360_a_7685]