221 matches
-
minore, atacul a esuat după șase zile de luptă corp la corp, Nogi pierzând încă 124 de ofițeri și 3611 soldați. Instalarea iernii nu a dus la slăbirea intensității bătăliei. Nogi a mai primit întăriri din Japonia, inclusiv încă 18 obuziere Krupp de , care au fost trase de pe calea ferată de echipe de câte 800 de soldați de-a lungul unei căi ferate cu ecartament mic lungă de 13 km construită pentru acest scop. Aceste obuziere s-au adăugat celor alte
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
din Japonia, inclusiv încă 18 obuziere Krupp de , care au fost trase de pe calea ferată de echipe de câte 800 de soldați de-a lungul unei căi ferate cu ecartament mic lungă de 13 km construită pentru acest scop. Aceste obuziere s-au adăugat celor alte 450 de tunuri deja instalate. O inovație a campaniei a fost centralizarea controlului focului la japonezi, bateriile de artilerie fiind conectate de cartierul general prin linii telefonice extinse. Acum conștient de faptul că flota rusească
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
08:30 în ziua de 28 noiembrie 1904, cu suport masiv de artilerie, soldații japonezi au încercat din nou un asalt asupra dealului Akasakayama și a celui de 203 Metri. Peste 1.000 de obuze de au fost trase din obuzierele de într-o singură zi pentru a susține atacurile. Până dimineața, japonezii au ajuns până la linia rusească de sârmă ghimpată și au păstrat pozițiile de-a lungul întregii zile, în timp ce artileria le oferea foc de acoperire. Japonezii au pierdut mulți
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
asaltului. Rușii, cu maxim 1500 de oameni pe deal, au pierdut și ei 6.000 de oameni, morți și răniți. De la înălțimea Dealului de 203 Metri de unde se vedea bine limanul Port Arthur, Nogi a putut bombarda flota rusească cu ajutorul obuzierelor grele cu calibrul de cu obuze de . Odată aduse aici, acestea au început să scufunde sistematic navele rusești din raza lor de acțiune. La 5 decembrie 1904, a fost distrusă nava de luptă "Poltava" urmată de "Retvizan" la 7 decembrie
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
frontul de est cu Batalionul 20 Vânători de munte din Aiud. Cade eroic în 1941, în fruntea ostașilor săi, la nord de Odessa, în zona localității Malaya-Berejorca. 10. Alexandru Coman, născut în 1918, își efectuează stagiul militar în Divizionul 3 Obuziere de munte. În iarna anului 1945, în luptele de la poalele Munților Bükk, este grav rănit și moare într-un spital de campanie din Cehoslovacia. 11. Ioan Coman, născut în 1921, își satisface stagiul militar în Regimentul 82 Infanterie din Târnăveni
Cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos () [Corola-website/Science/317966_a_319295]
-
motociclete, un detașament de mitraliere (12 piese), Compania 1 Antiaeriană, Compania de Transmisiuni, Batalionul de Pionieri Moto, Plutonul de Circulație, Plutonul de Poliție, Regimentul 4 „Vânători Moto” (2 batalioane), Regimentul 1 Artilerie Moto (un divizion tunuri 12 × 75mm, un divizion obuziere 12 × 100 mm și un divizion de tunuri lungi 12 × 105 mm), Regimentul 1 „Care de Luptă” (126 de tancuri R-2 organizate în două batalioane), Grupul de servicii (Grupul Aprovizionare Muniții, Grupul Aprovizionare Subzistențe, Compania de Autocamioane 101, Ambulanța Moto
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
Col. I. Eftimiu”, iar restul au fost retrase de pe front pentru refacere. Detașamenul consta într-un batalion de tancuri R-2 (20 de tancuri), un batalion vânători moto, un batalion de tunuri lungi Schneider de calibrul 105 mm, un batalion de obuziere Skoda de 100 mm, o companie de pionieri, o companie antiaeriană de tunuri Gustloff calibrul 20 mm, o baterie de tunuri antiaeriene Rheinmetall calibrul 37 mm și o companie de tunuri antitanc Schneider calibrul 47 mm. La 1 septembrie 1941
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
1 Asalt, prin augmentarea efectivelor. Această formațiune a fost antrenată de către instructori germani pentru a conduce asaltul final asupra orașului. Detașamentul consta într-un batalion de tancuri (12 R-2 și 10 Renault R-35), un batalion vânători moto, patru baterii de obuziere Skoda calibrul 100 mm, două baterii de tunuri lungi Schneider calibrul 105 mm, o companie de tunuri antiaeriene Gustloff calibrul 20 mm și un batalion de armament special (dotat cu aruncătoare de flăcări, tunuri antitanc și aruncătoare de mine). Pe
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
240.│Țevi pentru tun calibrul 125 mm de pe tanc - în folosință │400 lov. E. 2.1.241.│Țevi pentru tun și autotun calibrul 76 mm, tun calibrul 76 mm - munte, │2.500 lov. 2.1.242.│Țevi pentru tunuri și obuziere altele decât cele menționate mai sus - în │1.000 lov. 2.1.243.│Țevi și închizătoare pentru aruncătoare de bombe - în folosință │1.500 lov. E. 2.1.247.│Unghiuri talpă 0,5 grade │ 1 2.1.249.│Umerașe din
ORDIN nr. M.57 din 22 aprilie 2016 privind modificarea anexelor nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.87/2009 pentru stabilirea duratelor de folosinţă a materialelor de natura obiectelor de inventar şi a altor materiale din dotarea Ministerului Apărării Naţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271494_a_272823]
-
240.│Țevi pentru tun calibrul 125 mm de pe tanc - în folosință │400 lov. E. 2.1.241.│Țevi pentru tun și autotun calibrul 76 mm, tun calibrul 76 mm - munte, │2.500 lov. 2.1.242.│Țevi pentru tunuri și obuziere altele decât cele menționate mai sus - în │1.000 lov. 2.1.243.│Țevi și închizătoare pentru aruncătoare de bombe - în folosință │1.500 lov. E. 2.1.247.│Unghiuri talpă 0,5 grade │ 1 2.1.248.│Umerașe din
ORDIN nr. M.87 din 14 august 2009 (*actualizat*) pentru stabilirea duratelor de folosinţă a materialelor de natura obiectelor de inventar şi a altor materiale din dotarea Ministerului Apărării Naţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271525_a_272854]
-
(în germană: bondarul) a fost un obuzier autopropulsat folosit de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, începând cu a doua jumătate a anului 1942 până la sfârșitul războiului. Bazat pe șasiul "Geschützwagen III/IV" și echipat cu un obuzier de calibrul 150 mm, era denumit
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
în germană: bondarul) a fost un obuzier autopropulsat folosit de către Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, începând cu a doua jumătate a anului 1942 până la sfârșitul războiului. Bazat pe șasiul "Geschützwagen III/IV" și echipat cu un obuzier de calibrul 150 mm, era denumit oficial în inventarul armatei "Panzerfeldhaubitze 18M auf Geschützwagen III/IV (Sf) Hummel, Sd.Kfz. 165". Hitler a decis pe 27 februarie 1944 ca numele Hummel să nu mai fie folosit, considerând că nu este
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
idee a fost respinsă în favoarea montării aceluiași tun pe un șasiu de Panzer IV. Un singur prototip a fost construit după indicațiile acestea. Testele au dovedit că era necesar un tun de un calibru mai mare. Astfel, a fost ales obuzierul de 15 cm sFH 18 L/30. Acesta trebuia să fie montat pe șasiul "Geschützwagen III/IV", care prelua elemente atât de la Panzer III (transmisie și direcție), cât și de la Panzer IV (suspensie și motor). Același șasiu era folosit pentru
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
Geschützwagen III/IV", care prelua elemente atât de la Panzer III (transmisie și direcție), cât și de la Panzer IV (suspensie și motor). Același șasiu era folosit pentru vânătorul de tancuri Nashorn. Hummel avea o suprastructură ușor blindată, fără plafon, care adăpostea obuzierul și echipajul. Motorul a fost mutat spre centrul șasiului pentru a face loc acestor modificări. Modelele ulterioare aveau structura interioară ușor schimbată pentru a face loc radistului și mecanicului conductor. Fiindcă Hummel nu putea transporta decât un număr limitat de
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
radistului și mecanicului conductor. Fiindcă Hummel nu putea transporta decât un număr limitat de lovituri, 150 de șasiuri au fost construite special pentru a transporta muniția necesară. Acestea au fost denumite "Munitionsträger Hummel" și erau practic modelul original, însă fără obuzier și cu rasteluri pentru muniție special montate. La nevoie, vehiculele de transport puteau fi dotate cu obuzierul de 15 cm, acesta putând fi montat chiar pe câmpul de luptă. În total, au fost fabricate 714 de obuziere autopropulsate Hummel. Prima
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
șasiuri au fost construite special pentru a transporta muniția necesară. Acestea au fost denumite "Munitionsträger Hummel" și erau practic modelul original, însă fără obuzier și cu rasteluri pentru muniție special montate. La nevoie, vehiculele de transport puteau fi dotate cu obuzierul de 15 cm, acesta putând fi montat chiar pe câmpul de luptă. În total, au fost fabricate 714 de obuziere autopropulsate Hummel. Prima dată când Hummel a fost folosit în număr mare a fost în timpul bătăliei de la Kursk. 100 de
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
original, însă fără obuzier și cu rasteluri pentru muniție special montate. La nevoie, vehiculele de transport puteau fi dotate cu obuzierul de 15 cm, acesta putând fi montat chiar pe câmpul de luptă. În total, au fost fabricate 714 de obuziere autopropulsate Hummel. Prima dată când Hummel a fost folosit în număr mare a fost în timpul bătăliei de la Kursk. 100 de tunuri Hummel au fost disponibile atunci în cadrul diviziilor blindate Panzer. O baterie "Panzerartillerie Abteilungen" era formată din 6 Hummel și
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]
-
asemănător, însă mult mai bine înarmat și blindat. Sturmtiger, noul vehicul proiectat de către Alkett, utiliza șasiul tancului greu Tiger I pe care era montată o suprastructură masivă din oțel. Deși inițial tunul de asalt trebuia să fie dotat cu un obuzier greu de calibrul 210 mm, în cele din urmă Sturmtiger a fost înarmat cu un lansator naval de calibrul 380 mm. Acesta era o variantă adaptată a unui lansator de grenade antisubmarin folosit pe navele Kriegsmarine. Proiectilul era practic o
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
primele vehicule au fost construite însă, situația strategică se schimbase complet, armata germană fiind implicată aproape exclusiv în operațiuni defensive. Trei companii Panzer au fost create special pentru a folosi vehiculele Sturmtiger: "Panzer Sturmmörser Kompanien" (abreviat:PzStuMrKp) (Compania blindată de obuziere de asalt) 1000, 1001 și 1002. Acestea trebuiau inițial să fie înzestrate cu 14 vehicule fiecare, însă numărul a fost ulterior redus la patru vehicule împărțite în două plutoane. PzStuMrKp 1000 a fost înființată pe 13 august 1944 și a
Sturmtiger () [Corola-website/Science/319742_a_321071]
-
scoase din lupta în timpul războiului. Autotunurile au fost folosite până în 1950, când au fost înlocuite cu ȘU-76 de fabricație sovietică. Până în 1954, toate tancurile de origine germană au fost casate. În 1942, a fost luată decizia de a monta un obuzier de 105 mm pe modelul Ausf. F în loc de tunul normal. Aceste vehicule, denumite oficial "Sturmhaubitze 42, Sd.Kfz 142/2", erau menite să asigure sprijin pentru infanterie fiindcă din ce in ce mai multe StuG III erau folosite că vânătoare de tancuri. Tunul era
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
pe modelul Ausf. F în loc de tunul normal. Aceste vehicule, denumite oficial "Sturmhaubitze 42, Sd.Kfz 142/2", erau menite să asigure sprijin pentru infanterie fiindcă din ce in ce mai multe StuG III erau folosite că vânătoare de tancuri. Tunul era o variație a obuzierului de 10.5 cm leFH 18. 1,211 de StuH 42 au fost fabricate. În 1943 10 StuG III au fost echipate cu aruncătoare de flăcări. Au fost denumite StuG III (Flamm). La sfârșitul anului 1941, 24 de StuG III
Sturmgeschütz III () [Corola-website/Science/319747_a_321076]
-
urmat cursurile Liceului Militar Mănăstirea Dealu, iar în perioada 1916-1917 Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, fiind avansat sublocotenent în data de 1 iunie 1917. În timpul Primului Război Mondial a participat la campania din Moldova comandând o subunitate din cadrul Regimentului 15 Obuziere. În anul 1918 este avansat la gradul de locotenent. La încheierea războiului a solicitat trecerea în arma artilerie antiaeriană. În 1925 a fost trimis în Franța la specializare și, în același an este avansat la gradul de căpitan. În anul
Ion Bungescu () [Corola-website/Science/315016_a_316345]
-
Hyane: cinci LST-uri, fiecare tractând câte un LCM, cu Regimentul 12 Cavalerie și alte unități cu echipament, între care cinci "Landing Vehicles Tracked" (LVT-uri) ale regimentului 592 EBSR, trei tancuri ușoare M3 de la Compania 603 Tancuri, și douăsprezece obuziere de 105 mm de la Batalionul 271 Artilerie de Câmp. Regimentul 12 Cavalerie a primit ordine să urmeze escadrila a 2-a din Regimentul 7 Cavalerie în înaintarea sa spre nord, și să captureze Plantația Salami. Drumul spre Salami era doar
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
precedat de un bombardament aerian și unul de artilerie efectuat de Batalionul 271 Artilerie de Câmp. LVT-ul de luptă a tras 24 de rachete M8 de 4,5 țoli. Japonezii au răspuns cu mortiere și mitraliere, precum și cu un obuzier de 75 mm. Primul val a trebuit să reziste singur în fața focului venit de la buncărele japoneze timp de 45 de minute până când LVT-urile au revenit în valul următor. Ulterior, ei au respins un contraatac efectuat de circa 30 de
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
1990 compania a realizat produse performante de concepție est-europeană, fiind în același timp și cel mai important producător român de mașini de luptă pe șenile (de concepție românească) - ca de exemplu tancurile românești TR 580, șasiul pentru tancul TR-800 sau obuzierul autopropulsat de calibru 122mm Model 1989. Începând cu anul 1996, a devenit unul dintre partenerii de bază ai Armatei Române pentru produse militare moderne, cum ar fi Mașina Modernizată de Luptă a Infanteriei - MLI-84M. Acesta este un vehicul șenilat blindat
MFA Mizil () [Corola-website/Science/321072_a_322401]