1,044 matches
-
dacă nu spun ceva rău, nu se simt bine. Își revarsă ura pe care o au în ei și, probabil, după aceea, se simt bine fiindcă, altfel, de ce-ar face-o ?! N-au decât să-mi strige vorbe de ocară pe mine m-a privit însuși Regele, îmi spuneam... Apoi mi s-a făcut dor de mâinile Lui. Dacă a plecat în altă parte ?! N-ar trebui să mă duc după el ?! Dar mă învățasem minte de la bătaia primită: am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ia te uită ce filosof te-ai făcut ! Da' de ce vorbești urât de mine ?! Ce ți-am făcut ?! i-am tăiat repezit vorba. Eu nu știam ce e aia "filosof", dar aveam o bănuială c-o fi vreun cuvânt de ocară, odată ce bătrânul îl spunea așa, când nu-i convenea ceva. Bine-bine, nu vorbesc urât, dar spune ce ai. Parcă mai adineauri nu-ți încăpeai în piele de bucurie și te tot uitai în sus, ca și când n-ai mai fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cea mare... Și omul și-a luat lumea în cap fără să scoată măcar o vorbă de rămas bun... Asta-i străinătatea, fraților!... Ne-nghite cu tot cu fulgi... Și pătimim noi, și pătimesc copiii noștri... Și am ajuns de rușine și ocară în toată Europa... și la noi în țară! Nu pentru asta s-a murit în Decemvrie!... Ne socotim un neam de vază, dar străinii și vecinii se feresc de noi ca de scabie... Și când nu reușesc să ne răpună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își spunea că totul este doar o chestiune de atitudine, iar faptul că fetița îl tulbură până la 1 Dragostea este aceeași pentru toți (în limba latină). 58 Rareș Tiron disperare, nu are, în fond, nimic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor; chiar și o stea se deosebește în strălucire de altă stea. Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și învieză în neputrezire; este semănat în ocară și înviază în slavă; este semănat în neputință și învieză în putere. Este semănat trup firesc și înviază trup spiritual. Dacă este un trup firesc este și un trup spiritual. De aceia este scris: "Omul dintâi, Adam a fost făcut
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
altfel nu s-ar fi văzut nimic. Iisus purta un veșmânt din acelea țesute într-o singură bucată. Petru își întorcea fața: nu voia să aibă de-a face cu ce se petrecea sau poate că le striga vorbe de ocară soldaților. Mama continua să cânte, stângaci, șovăind, cu degetele rășchirate. Erau melodiile „Acum e vremea cinei“ și „Fericita, luminoasa clipă a încoronării“. Iuda îl ținea pe Iisus de mâna dreaptă. Se vedea clar că Iuda era mai puternic și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cărui câștigător urma să fie făcut fericit cu o cină de pomină la un restaurant de pe șoseaua de centură, alături de Becali, Columbeanu, Ogică și alte vedete de mare calibru, Îngerul Albastru îi înfunda pe toți adepții integrării europene nu cu ocări și afirmații fără acoperire, care ar fi fost la îndemâna oricărui fraier cu cioc, ci cu docte previziuni despre soarta țării după ce avea să ajungă în Uniune, drept pedeapsă că întorsese spatele cu ingratitudine prietenilor din Cuba și din Coreea de Nord și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
i-au întins mâna. Donna Iulia era de un ceas la fereastră. I s-a părut grăbit. A vrut să iasă și să-l strige, să-i spună să o aștepte, să plece amândoi. El să uite de lupi. De ocară; de lumea ce i-ar fi privit buimacă. Oamenii și-ar fi adus aminte multă vreme de Donna Iulia cea smintită și de Vânătorul cel mincinos. Ce-ar mai fi fost! Când Vânătorul nu s-a mai zărit, Donna Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
SUBIECTUL I (42 de puncte) Citește, cu atenție, textul: Bine-ai venit, Ăn nou!... Bine-ai venit... De când te-astept aproape-am și albit... Dar fiindca-mi intri-n casa-ntaia oară, Te rog să nu-mi faci casă de ocara... Nu te grăbi să-mi intri pe furiș, C-abia sosiși... Noroc că te-asteptam deștept Să te previu la timp, să fii atent, Și-n clipă marelui eveniment Să-mi călci în casă cu piciorul drept... Așa te vreau
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014 - Limba română - SUBIECTE. Bareme, după orele 14,00 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80582_a_81907]
-
zăvoare cu un scheunat de rugină, cineva o fi reparat rezervorul din pivniță care lucra într-o toropeală duodenală, lovituri energice de ciocan or fi distrus etajul superior, iar corbul, pe care îl deranja zgomotul, o fi cârâind cuvinte de ocară nautice pe gresia din bucătărie. Poate că refluxul o fi descoperit vreo deschizătură printre stânci, poate că o lumină strâmbă o fi însuflețit salciile pletoase și ghivecele cu magnolii, poate că or fi existând vapoare la orizont, petroliere, corvete, corăbii
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
o virulență neegalată în literele franceze din zilele noastre. Nu este mai puțin adevărat că Céline este descris de contemporani drept un temperament ursuz, arțăgos, un ins veșnic nemulțumit, care se socotea nedreptățit de confrați și cultiva cu nesaț imprecația, ocara și epitetul jignitor. în schimb, în relațiile cu semenii, Ezra Pound pare să fi fost generozitatea și omenia personificate, ajutându-i pe cei mai tineri sau mai puțin norocoși decât el - nu numai cu informații, sfaturi și idei, dar și
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
Mircea Mihăieș Trăim vremuri văduvite de glorie și sărace în onoare. Toată lumea urăște pe toată lumea. Fair-play-ul a ajuns o vorbă de ocară, respectul pentru celălalt o autoinjurie, iar admirația un instrument prin care ne măsurăm dimensiunea poftelor. Nu știu dacă specia umană a fost întotdeauna atât de demnă de dispreț, ca în acest timp al decadenței și minciunii. E posibil să retrăim
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
Cela ce ai binecuvântat pe Sarra, femeia lui Avraam și a născut pe Isaac la bătrânețe și ai dăruit Anei fiu, de a născut pe Samuel proorocul, dă-mi și mie roada pântecelui meu și nu lăsa să fiu de ocară între oameni, că de voi naște fiu, sau fiică, îl voi închina Ție cu toată inima și-l voi da să slujească în biserica slavei Tale". Îngerul Gavriil s-a arătat fiecăruia, spunându-le că rugăciunea lor nu a fost
Sfânta Marie Mică: De ce nu este bine să servești mâncare gătită la foc by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72643_a_73968]
-
a se răfui cu toată lumea din anormala noastră lume literară. Răfuiala are un antecedent la care Claudiu Komartin se referă cu mândrie încă de la început: un articol din revista noastră de acum un an în care autorul îi făcea de ocară pe mai toți criticii generației lui. Faptul că nici unul dintre împricinați n-a ridicat mănușa îi sporește lui Claudiu Komartin „amărăciunea” mărturisită în articol, dar nu-l împiedică să comită o eroare de logică: „Am senzația că, în ciuda zarvei create
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
sindicatele să organizeze grevă generală în ziua în care se va vota moțiunea de cenzură, Antonescu a spus că o grevă generală "ar da greutate", însă el nu face sugestii liderilor sindicali. Am văzut la moțiunea trecută o sumă de ocări care au incriminat gestul lui Ponta. Este normal ca niște lideri politici, în limitele discernământului, să fie transparenți și să își asume lucrul acesta. Eu și Victor Ponta nu avem nicio inhibiție în acest sens. Avem datoria să reprezentăm acești
Antonescu: La moţiune le vom spune celor de la putere "Ridică-te şi umblă! " () [Corola-journal/Journalistic/49011_a_50336]
-
înghețau în celule. Între orele 5 dimineața și 10 seara, cei închiși nu aveau voie să se așeze pe pat ori să se sprijine de perete, obligați a se mișca mașinal într-un spațiu ce nu depășea 2 metri pătrați. Ocările, bătăile, torturile erau la ordinea zilei. Ce ar fi putut fi, în atari condiții de exterminare, „reeducarea”? Forjarea de către torționari a „omului nou”: „«Omul nou» dorit de aceștia era o simplă piesă de șah pusă la dispoziția celui care joacă
Amintirile lui Grigore Caraza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5274_a_6599]
-
nici din meșteșug. Sonetul pare să cunoască o a doua tinerețe între războaie, când până și Bacovia greșește o dată, fără să-și schimbe, în sonet, linia obișnuită. Blaga, Voiculescu, Pillat, Maniu, Mateiu Caragiale scriu sonete care nu fac, nicidecum, de ocară specia. Camil Petrescu scrie un criptic sonet-fabulă Din cei de după război, sunt reținuți - pe sprânceană (sic!) - Eugen Jebeleanu, Maria Banuș, Magda Isanos. Nu doar asta face antologia inegală și, oarecum, nepotrivită cu titlul colecției, fiindcă doar unele dintre sonete sunt
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
de nu te vezi! Azi, pentru mine-i un mister, prezența ta în minister. Chiar n-o fi mai găsit Emil un pedelist cât mai umil, doar un arab sever?! Tu, venetic în astă țară, mă faci pe mine de ocară? Ia vezi, poate-ți găsești de treabă, urgent, în țară ta arabă sau alta, bunăoară! Chiar dacă-n două mii și cinci, când, zice-se, munceai pe brânci, te-am decorat cu mâna mea, azi dau cu tine de podea, de te
SMURD, parodie după El Zorab, text integral () [Corola-journal/Journalistic/67456_a_68781]
-
în treacăt. Una peste alta, Steinhardt este nespus de împăciuitor și de indulgent. Lasă impresia că n-are dușmani - cel puțin în cadrul speciei umane, căci Diavolul e din alt regn ierarhic - nu urăște pe nimeni și nu rosteșe cuvinte de ocară despre nimic. Dar, pe cît de îngăduitor și blînd este, aproape nefiresc de blînd pentru exigențele lumii de azi, Steinhardt nu se sfiește să facă elogiul eroilor și al curajului. Pentru părinte, valoarea etică supremă e curajul, iar un popor
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
curând undeva, la periferia imperiului, de unde veneau de obicei cele mai triste melodii. Privi într-acolo, dar era imposibil de zărit ceva. Vuietul daulelor te împiedica să înțelegi vreun cuvânt. Îndepărtân-du-se, auzi totuși un vers răzleț: Hei lume, lume de ocară... Se învârtiră încă multă vreme fără țintă prin îmbulzeală. Arar mai schimbau câte o vorbă, pentru că orice încercare de a se face înțeleși în tumultul acela le cerea mari eforturi. - Auzi, vorbesc despre femei, zise ienicerul Tuz Okcean. Se opriră
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
era acela că a fi rezistat sub comunism prin cultură scriind de pildă cărți bune cu viza cenzurii, aprobate adică de poliția dictatorului, constituia o iluzie echivalentă în gravitatea ei cu lașitatea. Rezistența prin cultură a devenit o vorbă de ocară sau, și mai simplu: o vorbă de nimic.” Așa e. Și atunci de ce ține Radu Cosașu să reabiliteze astăzi această idee a rezisten- ței prin cultură? Ne răspunde chiar el, inteligent și convingător - ca să combată rezistența inculturii, atât de aprigă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
nebuniei. În locul confruntării de idei, te trezești prins într-un cerc al violenței, în care indivizi tarați înțeleg prin „umanism” și exprimarea liberă a opiniilor dreptul de a-ți arde cărțile în piața publică și de a te acoperi de ocări, îndemnând pe față la linșaj. Încetul cu încetul, vocile rațiunii au fost acoperite de corul pomanagiilor ideologiei de stânga, de vestalele statului providențial și de cicisbeii ce asudă în slujba miliardarilor îmbogățiți din furt. Nu e de mirare că, unul
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
vagonul! zic eu îngrozit. 83 de kilometri pe oră! carbonizat în goana rapidului! departe de patrie, de familie! Maica mea!!!...» Ce e?... Arde fața de masă: o țigaretă nestăpânită - o gaură neagră cât o băncuță... Degrab înăbuș scandalul - acopăr această ocară, de frica chelnerului. Am ajuns la Berlin. De acuma, ținete! Administrație, armată, arte, științe, litere, tramvaie, drumuri de fier, birji, chelneri, frizeri, public, prăvălie, case, monumente, mâncare, bere, tot, tot, prost, stupid, imbecil. Numai un lucru scapă, ca prin minune
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
Situarea meditativ-filosofică - sau moartea cugetată. Textul își alătură perspectiva detașată a gândului activ și tentația sistemului, moartea înscriindu-se în circuitul cosmic. Eminescu distinge două feluri de moarte: una omoară spre a naște iară, e umbră vieții, „o umbră de ocară”, alta, „moartea cea eternă în care toate-s una, / în care tot s-afundă, și soarele și luna...” Diferența dintre viața cea plină, încăpătoare prin „dorul nemărginit” romantic și lucrarea gândului și moartea cea eternă nu este de fel, ci
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
îi ia, zilnic, prin telefon temele. Și le face cu el. Dacă nu le termină, nu o vede pe Mama. Turnanta se învîrtește. Conținutul unei oale zboară pe geam. Drept pe umărul Mamei care pleacă trîntind ușa, sătulă de atîtea ocări, de atîtea blesteme, de atîta nemulțumire a ceea ce este, a ceea ce a fost, a ceea ce vede în ea mama ei, Bunica lui Sașa. Bunicul - Claudiu Stănescu - a fugit de-acasă! Sîntem la Leoșa - Valentin Popescu -, la prietenul și vecinul lui
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]