309 matches
-
în termenii identificării acelor grupuri și categorii sociale pentru care consecințele sociale, economice și culturale ale adoptării unei civilizații de tip occidental ar fi benefice. Or, deocamdată, puține asemenea grupuri și categorii își identifică propriile interese cu efectele proceselor de occidentalizare în ansamblul lor. Motivul pentru care România a putut face deja mari pași înainte în adoptarea unor instituții și trăsături ale societății occidentale este acela că, în vastitatea trăsăturilor civilizației occidentale, fiecare grup sau actor social și politic va găsi
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
supraviețuit, ci pur și simplu au fost menținute pentru că sunt funcționale și în noua societate. Iar noua societate, care refuză orice încadrare tipologică, se află acum în fața unui proces nou și agresiv, generat de integrarea europeană, care poate fi denumit occidentalizare. Noul proces implică o nouă tranziție, de asemenea coordonată politic. Rolul politicului în producerea acestei noi tranziții nu poate fi subestimat. În primul rând, pentru că principalele reforme care definesc noua tranziție au rezultat pur și simplu din negocierea dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de a considera România o componentă a lumii occidentale, democratică și dezvoltată. Ceea ce nu înseamnă însă că ea va fi efectiv o astfel de societate. Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană este una dintre puținele încercări de operaționalizare a „occidentalizării” unei societăți încă neoccidentale, încă nedezvoltată și încă insuficient de democratică. El definește un „traseu” al occidentalizării României care conține, deopotrivă, criterii și standarde politice îmbinate cu un mare număr de criterii și standarde tehnice: de la „autonomia justiției” și până la
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ea va fi efectiv o astfel de societate. Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană este una dintre puținele încercări de operaționalizare a „occidentalizării” unei societăți încă neoccidentale, încă nedezvoltată și încă insuficient de democratică. El definește un „traseu” al occidentalizării României care conține, deopotrivă, criterii și standarde politice îmbinate cu un mare număr de criterii și standarde tehnice: de la „autonomia justiției” și până la reglementarea condițiilor de sacrificare a animalelor, de la „libertatea de exprimare” și „respectarea drepturilor omului” și până la limitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
sale erau pur și simplu inaplicabile într-o economie dominată deja de sectorul privat. În plus, un mare număr de legi și acte normative contraziceau flagrant vechiul Cod al Muncii, anulându-i prevederile. După 2001, odată cu începuturile noii tranziții destinate occidentalizării României, s-a trecut la elaborarea unui nou Cod al Muncii, iar rezultatul a fost scoaterea la suprafață a tensiunilor și adversităților existente în privința relațiilor de muncă. Ceea ce în România părea că nu există - conflictul dintre angajați și angajatori a
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dezvoltă mai greu, întârziate în cea mai mare măsură de veniturile extrem de reduse ale celei mai mari părți a populației. Tranziția perioadei postbelice, care a început chiar mai devreme de izbucnirea primului război mondial, a fost și ea orientată spre occidentalizarea țării, dar de data asta s-a concentrat asupra unui alt mijloc presupus a asigura prosperitatea, și anume industria și capitalul autohton. Chiar dacă infrastructura de căi ferate, șosele și porturi a continuat să se dezvolte, această dezvoltare nu a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Tocmai această teoremă a fost ignorată continuu de succesiunea tranzițiilor românești de-a lungul a aproape două secole, iar rezultatele sunt ilustrate de decalajele și blocajele de dezvoltare care au punctat istoria acestor tranziții. Eșecul tranzițiilor românești de modernizare și occidentalizare a României au avut, de fiecare dată, aceeași cauză: incapacitatea societății transformate prin reforme politice, economice și sociale de a asigura prosperitatea populației. Iar acest handicap al societăților rezultate din tranziție poate fi, la rândul său, pus pe seama unei constante
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
salariaților, produce singură peste o treime din produsul intern brut și este locul în care se concentrează jumătate din totalul vânzărilor cu amănuntul din economia românească, este cel mai semnificativ exemplu în acest sens. În ansamblul său, această zonă de occidentalizare prioritară, reprezentată de patru sau cinci orașe mari avantajate fie de poziția geografică (precum Timișoara sau Constanța), fie de structura etnică (precum Sibiul), fie de poziția politică dominantă ocupată (precum Bucureștiul), poate grupa cam o cincime din populația țării, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
prin urmare, nu avem cum să-i negăm Înrudirea cu toți acești călători și cu mentalitatea pe care o probează În Asia. Când intră În Turcia, climatul medical local se afla tocmai În faza unei tendințe de modernizare, adică de occidentalizare, iar necesarul de medici, pentru armată sau pentru populația citadină, era considerabil 1. Anatolia, Siria, Liban, Palestina - cu un ocol african, perioada șederii la Cairo și a călătoriei pe Nil (1820-1821), de care se desparte din pricina ciumei - sunt teritorii traversate
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cele din 1834 și din 1850), la importuri sunt menționate 112 șaluri și În 1840 doar 4. Pentru a nu-i uita pe Alecu Russo și E. Lovinescu, care au scris abundent și inspirat despre chestiunea pantalonului ca factor de occidentalizare, trebuie reținut că În vremea lui Bibescu s-au importat doar 3 (!) perechi de pantaloni, Însă nu mai puțin de 5.500 de tichii 4. În general, la 1850, tranzitează in crescendo „schelele” (porturile) românești foarte multe mărfuri și obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o direcție de mers de la care România se abate fatalmente. Ele sugerează mersul spre capitalismul democratic dar constată o anume încremenire. Nu pot fi numite literatură decât dacă acceptăm că literatura cuprinde și acest tip de eseistică, conceput ca articol. Occidentalizarea e constant ratată de România postdecembristă. Cu ce emoție ajunge autoarea în America, polul democrației, la începutul anilor 90, și ce entuziasm are pentru a importa cadre instituționale care să ducă în același sens! Particularitățile noastre exclud parcă altoiul. Acuitatea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ei cred într-o divinitate de un fel sau altul, iar în SUA, multe secte și culte prosperă pe lângă bisericile recunoscute. În Iran și în alte zone din Orientul mijlociu, Africa și India, un fundamentalism islamic foarte dinamic se opune occidentalizării. În Irlanda de Nord, protestanții și catolicii mențin deschis un complex de convingerii religioase diferite, stabilite de secole, în timp ce membrii cei mai activi ai fiecărei confesiuni sunt antrenați într-un adevărat război unul împotriva celuilalt. Papa efectuează un turneu în America de Sud și
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
an mai tîrziu sarcina a fost asumată public, prin evenimentele din piața Tienanmen, din 1989, cînd izbucnirea represiunilor brutale a provocat, totuși, o controversă academică amplă referitoare la faptul dacă acele evenimente au însemnat o victorie temporară a proiectului de occidentalizare se asemăna cu răspîndirea limbajului societății civile de la Vest spre Est sau dacă trebuie înțelese mai curînd ca un episod dintr-un proiect chinez, așadar indigen, mult mai vechi de contestare publică a puterii nelegitime. Cele două interpretări nu sînt
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
secol, a asociațiilor proto-civile și pe acela al impactului mai recent al reformelor de piață post-maoiste, evenimentele din piața Tiananmen, chiar luînd în considerare sfîrșitul lor deosebit de dramatic și de violent, par în mai mică măsură o excepție inspirată de "occidentalizare" și în mai mare măsură consecvente unei tradiții chineze mai vechi, dar clar modernă, a conflictului dintre principiile autoguvernării și dictatul oficial. Această tradiție nu este neapărat democratică deoarece, după cum ne-a amintit Wang Shaoguang, societățile civile emergente sînt dezbinate
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Tamimi, doctoranzi cercetători la Centrul pentru Studiul Democrației, pentru comentarii utile relative la acest capitol. 28 Rashid al-Ghannouchi, Tunisia: The Islamic Movement and Civil Society, lucrare nepublicată prezentată la Universitatea Pretoria, Africa de Sud (august 1944). Vezi și eseul său în arabă, Occidentalizarea și necesitatea dictaturii, publicat inițial în "Elghurabaa", vol. nr. 6 (septembrie 1980), retipărit în Rashid al-Ghannouchi, Maqualat, Paris, 1984, pp. 167-170. 29 Rashid al-Ghannouchi, "The Participation of Islamists in a Non-Islamic Government", în Azzam Tamimi (ed.), Power-Sharing Islam?, Londra, 1993
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
paginile de deservație morală, meditația, dragostea de țară a cronicarilor moldoveni, imaginația fabuloasă la Dimitrie Cantemir, gustul pentru supranatural, senzațional, aventură din Cărțile populare, fuziunea psalmului cu doina lui Dosoftei etc. (Al. Piru). Urmează o fază de tranziție marcată de "occidentalizare", de "clasici întârziați", istoricii Școlii Ardelene, reprezentanții poeziei culte (Văcăreștii, Budai-Deleanu, Conachi). Perioada romanticilor cuprinde atitudini din cele mai diverse: ei cântă ruinele, lamartinizează, unii sunt mesianici, alții sunt anti-bonjuriști, umaniști, macabri și exotici, cântăreți ai evenimentelor politice la ordinea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
preocupați de această problematică au vizat, în principal, două direcții: unii au considerat că aceasta ar reprezenta cultura unică pe care o avansează capitalismul transnațional specific globalizării, în veme ce alții au circumscris-o, pur și simplu, unui proces de "occidentalizare". În primul sens, dezvoltarea și răspândirea relațiilor de tip capitalist la scară planetară ar fi însoțite de tentativa ideologică de a defini o cultură globală. Utilizând mediul tehnic de comunicare pe care l-au făcut posibil descoperirile științifice din secolul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Its Discontents, Editura Macmillan, Basingstoke, 2000, p.214; footnote> Globalizarea este realitatea zilelor noastre, acesta influențează modul de viața societăților contemporane pătrunzând în toate aspectele. Astăzi, standardele universale, înlocuiesc unitatea particulară, specifică a unităților teritoriale mici. Mișcările de americanizare sau occidentalizare sunt văzute ca fiind negative, în special în societățile unde standardizarea și uniformizarea apare alături de o tendință de dominare unică. Acestea implică standardizarea atât a culturii materiale cât și a celei non-materiale: anumite rețele de hoteluri, piețe de desfacere, aeroporturi
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
și, prin urmare, și concepțiile privitoare la statutul unor arte. Are loc și ceea ce Virgil Cândea numește "divorțul de vechea metafizică creștină"8 și, odată cu aceasta, o liberalizare a artelor. Firște că nu se poate discuta de același proces de occidentalizare sau de adaptare a unor forme occidentale la fondul ortodox sud-est european și în cultura română, care și-a asimilat și acest progres în ritmul său, dar Cantemir era perfect racordat nu doar la spațiul răsăritean, ci și la cel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
asemenea acțiune implică „orientarea [...] spre Orient, adică spre noi înșine”. Dat fiind că „moștenim un pământ răsăritean și părinți creștini” de rit oriental, argumentează el, „soarta noastră se cuprinde în aceste date geo-antropologice”. Redeclarându-și poziția antioccidentalizantă, doctrinarul ortodoxist susține că „occidentalizarea”, „nihilismul occidentalizant” ar însemna „negarea posibilităților noastre creatoare”, „negarea principială a unei culturi românești” și, implicit, „acceptarea unui destin de popor născut mort”. Prin adoptarea autohtonismului drept principiu de temelie, tradiționalismul „Gândirii” - precizează Crainic - continuă sămănătorismul, dar îl redimensionează. „Sămănătorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
domniei lui Amir Amanullah Khan și sub conducerea militară a lui Marshal Mohammed Nadir Khan (după nouă ani a devenit regele Nadir Shah), țara sa a obținut independența completă și a intrat în relații directe cu puteri străine. Fiasco-ul occidentalizării Amir Amanullah Khan, succesorul Amir-ului Habibullah Khan și-a asumat titlul de rege după cel de al treilea război anglo-afgan în anul 1928. Amanullah Khan a încercat importul căilor vestice, de care el era profund înamorat, în timpul turului său european
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
mai puternic decât Bizanțul. Românii descoperă că sunt „o insulă latină Într-o mare slavă“, izolați, aici, În Răsăritul Europei și dornici să se desprindă, navigând spre vest. Invocarea Romei Însemna marcarea apăsată a identității românești și totodată voința de occidentalizare. Romani, daco-romani sau daci? Și totuși, „purismul“ latin Începe, spre mijlocul secolului al XIX-lea, să fie pus sub semnul Întrebării. Era un semn de maturizare politică și intelectuală. Odată cu Întemeierea României (1859), proclamarea independenței (1877) și a regatului (1881
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
spre Occident Îi preferă pe romani. Naționaliștii se simt mai atrași de daci. Pe la 1900, și chiar mai târziu, discursul dominant Îi privilegia Încă pe romani. Pentru națiunea română și pentru statul român, În plin proces de modernizare și de occidentalizare, Roma oferea un simbol care nu putea fi neglijat. Romanii trebuiau salvați: operație deloc simplă, odată ce se constatase că dacii nu dispăruseră. De regulă, autohtonii sunt mai numeroși decât coloniștii. Și totuși, Xenopol considera că ponderea romanilor ar fi fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1928). Pârvan vede În Dacia un mare regat, cu o bază etnică omogenă, cu o civilizație avansată, cu o identitate politică și națională bine definită. Dacii sunt valorizați la maximum. Dar și romanii! Ar fi existat un lung proces de occidentalizare, anterior cuceririi romane, care a pregătit și ușurat romanizarea efectivă. În Dacia romană, În mijlocul unei populații autohtone rărite și În condițiile unei colonizări masive, elementul roman a fost dominant. Romanizarea s-a extins Însă — prin multiple legături — și În restul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
De pildă, În ce privește fonetica, Închiderea lui a În ă, vocală atât de caracteristică românei, ca și celorlalte două limbi balcanice. Cu aceasta, discuția despre limba română Încă nu s-a Încheiat. Mă voi opri puțin mai departe asupra procesului de occidentalizare declanșat În secolul al XIX-lea, cu urmări Însemnate și asupra limbii. Ceea ce rămâne, dincolo de marca latină dominantă, este remarcabilul și pitorescul amestec prezent În sinteza lingvistică românească: reflectare a unei istorii frământate și supuse unor variate influențe și interferențe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]