404 matches
-
mijlociu în vârstă de opt anișori care, strângând la piept un ghemotoc micuț și alb de cățeluș, mă striga cu așa foc, încât nu mai avea timp nici să-și tragă sufletul. Din puful acela imaculat, mă priveau speriați doi ochișori tremurători ca două mărgeluțe sclipitoare, transmițându-mi astfel, pe calea acestor unde misterioase, o mulțime de „rugăminți” pe secundă... Mărturisesc cu sinceritate că, atunci, nu am putut împărtăși entuziasmul lor copilăresc, nu neapărat datorită situației materiale nu prea strălucite ce
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
cine tot vor femeile să slăbească? Acest gând mă făcu să zâmbesc. „Uite-o, că știe și să zâmbească!” M-am și speriat. Dintr-un bar, de la un demisol, tocmai ieșiseră doi bărbați. Deși era în mijlocul zilei, le luceau binișor ochișorii. „Sărut mână, doamnă!” zise cel brunet, pe care-l știam...nu știu de unde...dar îi știam figura, de muuuult! „Asta-i spuneam tovarășului meu: „Uite-o, că știe și să zâmbească!” continuă. În 30 de ani, de când vă știu, ați
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
deplin” - spusese Dr. Eric Pearl. Am mai amintit de acest episod în unul din articolele mele anterioare și o să-l folosesc în continuare, ori de câte ori îmi va fi dată bucuria de a vorbi despre copii. Deși iubesc enorm micuțele făpturi cu ochișori vioi, cu zâmbete deschise, pline de sinceritate și voioșie în care mă regăsesc de nenumărate ori, aici și acum nu voi vorbi despre copii, la modul general, ci voi încerca, în cuvinte puține dar cu deplină sinceritate, să mă apropii
“COPILA CU SUFLET DE FLOARE DE MAI” – JANICE CURPAŞ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358838_a_360167]
-
Dumnezeu este îndurător”! Și pentru că sufletul de poet este mereu și-ntotdeauna puternic ancorat în lumea copilăriei, nu pot să închei altfel decât cu o dedicație, ca de la copil la copil: Copilă cu suflet de floare de mai Și doi ochișori - vii luceferi Strălucind luminoși, parcă rupți din alai De raze de soare dansând printre nuferi Copilă cuminte născută-n florar Când râzi dăruiești, plin de viață, Un zâmbet sublim. Peste versu-mi hoinar Presari bobi de rou-aducând dimineață. Dimineață să-ți
“COPILA CU SUFLET DE FLOARE DE MAI” – JANICE CURPAŞ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358838_a_360167]
-
hore lente ori doine. Și, fiindcă era blând ca un mielușel, îi luam căpșorul, îl pupam pe fruntea lui albă unde Maica Domnului îi pusese o steluță de culoarea vișinii putrede, iar „copilașul” findcă așa-l alintam, mă privea cu ochișorii lui umezi ca roua de pe flori, și dacă ar fi știut cât de mult îl iubeam... m-ar fi sărutat și el cu limbuța lui piersăcie. În asememnea momente de drăgăleală și aguguleală am fost găsit de către domnul colonel Pătrașcu
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
lapte de la infirmieră și îi fixă tetina între buze. Fetița prinse biberonul și începu să sugă, cu poftă, conținutul din sticlă. Baia îi făcuse poftă de mâncare, dar și somn. Când mai avea vreo două degete de lapte în sticlă, ochișorii ei grei s-au lipit într-un somn profund. Emanuela o privea cu atâta dragoste, cu atâta duioșie, încât, în acel moment, te gândeai că sunt una. A mai stat câteva minute cu ea în brațe, cât a mai schimbat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
medic specialist în obstetrică-ginecologie, e panoul din spatele biroului, pe care sunt lipite o mulțime de fotografii cu copii și bebeluși. Sunt copiii veniți pe lume aici, la clinică, prin inseminare artificială sau IVF (fertilizare in vitro). Cei mai mici au ochișori mari, albaștri, din care cerul pompează ca dintr-un cord, parcă. Cei mai mari zâmbesc din fotografii care îi înfățișează cântând la vioară sau jucându-se în parc. „Sunt foarte frumoși, da! Femeile care aleg să aibă un copil astfel
Femeile românce care aleg să aibă copii singure, între tabu și nou trend social () [Corola-blog/BlogPost/338463_a_339792]
-
dreptate. Fiecare avem în sufletul nostru un înger păzitor care ne ferește de rău. El știe tot ce facem și dese ori simțim îndemnul său chiar dacă, numai prin gând, greșim. - Mămico, simt că Moș Ene începe să împartă nisip în ochișori. Nu ne împărtășești ultima sa povestire? - Da puișor. Frățiorul tău aproape a adormit. Apoi spune o povestioară cu tâlc aleasă din Ispirescu, Grimm sau La Fontaine, fiecare în limba originală. După povestire urmează pupicul de noapte bună dat fiecăruia apoi
FEMEIA, UN PRODUS INDUSTRIAL? (REEDITARE) de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341201_a_342530]
-
In această lume plină de violență și nedreptate socială (și nu numai socială), copii au cel mai mult de suferit de pe urma adulților... Am văzut adeseori copii plîngând și în privirile lor am citit durere și suferință; acea durere reflectată din ochișori nevinovați de copii, părăsiți de părinți și lipsiți de ocrotire, mă urmărește mereu și mă apasă; ce vină au acești copii, să fie pedepsiți de...soartă? Ei reprezintă viitorul și speranța unei lumi noi, o lume mai bună, decât am
SĂ APĂRĂM ”CĂRAREA COPILĂRIEI” ! de DOINA THEISS în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342190_a_343519]
-
care lucra în poliție, asta s-a întâmplat exact în ziua ei de naștere. Eliza iubea animalele nespus de mult, pe Rex însă îl iubea din toată inima. L-a luat la pieptul ei din prima clipă, abia de avea ochișori. Bâlciurile nu-i plac, întâmplarea a făcut să vină în acest an și poate, lesă lui Rex. Și-a dat seama că cineva o privește răbdător în timp ce ea trecea în revistă toate obiectele înșiruite pe tarabă. - Vă pot ajuta cu
DACA N-AR FI FOST EL!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342186_a_343515]
-
maiestous și unduios prin curtea moșului Șcribleac cu un guzgan gri în gură, mare și dolofan, atârnând gras de-o parte a gurii sale, iar în partea cealaltă a gurii ținut în contrapondere de un cap cu urechi largi, cu ochișori mici, vioi, nefericiți, și niște mustăți lungi, mai lungi chiar decât ale motanului! E de râs? Plângi! Referință Bibliografică: Averea Moșului / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1188, Anul IV, 02 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
mine sau poate o soartă tristă va pune capăt zilelor mele. Sau poate cine știe, voi fi căsătorită și voi avea un copil micuț și frumos așa cum ești tu. Dar să nu uiți că în fiecare copil și în fiecare ochișori micuți voi vedea chipul tău și îmi voi aminti cu drag de tine. Vei fi în fiecare bătaie de inimă care se luptă din greu să treacă biruitoare peste orice stăvilar al vieții. Indiferent dacă acest copil se află în
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
mijlociu în vârstă de opt anișori care, strângând la piept un ghemotoc micuț și alb de cățeluș, mă striga cu așa foc, încât nu mai avea timp nici să-și tragă sufletul. Din puful acela imaculat, mă priveau speriați doi ochișori tremurători ca două mărgeluțe sclipitoare, transmițându-mi astfel, pe calea acestor unde misterioase, o mulțime de „rugăminți” pe secundă... Mărturisesc cu sinceritate că, atunci, nu am putut împărtăși entuziasmul lor copilăresc, nu neapărat datorită situației materiale nu prea strălucite ce
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
izbucnire de bucurie în sărbătoarea luminilor, atât de venerată de evrei!... Din Ierusalim până la Marea Galileii, micile lumnări din lampadare au fost aprinse pentru sărbătoarea Hanuca. În satul Betleem sau Nazaret, acele luminițe trebuie să se fi reflectat și în ochișorii blânzi și curați ai Acelui Băiețel care, în anii ce vor veni, va fi numit „Prințul Păcii”... Așa bănuiesc că a apărut sărbătoarea Crăciunului, denumire ce poartă amprenta exprimării reverenței și dragostei pentru „Darul lui Dumnezeu” pentru fiecare pământean. Cuvântul
VESTEA BUCURIEI de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342484_a_343813]
-
Este săritor și harnic Mereu o ajută Când bătrâna plânge-amarnic Cu drag o sărută. Suferă când fericiți Trec copii pe drum Cu mame și cu tătici, Inima-i e scrum. Strânge tare pumnișorii, Îi tremură pleoapa, În lacrimi i-s ochișorii... Îi e dor de tata. Mama nu și-o amintește. C-a murit când l-a născut, Zi de zi poza-i privește Și-o mângâie c-un sărut. De la geam privește trist Copiii afară... Râd, aleargă fără griji Seară
DĂNUȚ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342619_a_343948]
-
de mine la spital ....și uite, eu nu pot merge, că nu are cine să mă ducă? Era mai bine când erai la spital, puteam veni toată ziua acolo, acum nu pot și gata! Ridică neputincios din umeri, frumoșii lui ochișori întristându-se. - Nu puteam sta la spital mereu, sunt și alți bolnavi care au nevoie să fie tratați, operați, au nevoie de paturi libere. Eu am stat destul, acum m-am făcut bine, trebuie doar să mai port gipsul încă
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340140_a_341469]
-
Ionuț dispăru brusc și o întrebă pe Laura cu disperare: - Dacă tu pleci, eu cum îmi mai fac vizitele la bolnăviorii mei? Cine mă mai aduce aici, cine îl mai ajută pe nenea Gabi? Lacrimile începură să îi picure din ochișorii, care, cu ceva timp înainte, străluceau. Aici, la spital, și ea, și Ionuț uitaseră o vreme de tragedia prin care au trecut, viața ei intrase într-un ritm nou, ceva se schimbase în sufletul ei, se făcuse o ruptură mare
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340138_a_341467]
-
niciodată tati nu a aruncat mâncarea pe geam. Și acum ce o să mai mâncăm? Ionuț era frumos, ca un înger, cu ochii lui albaștri de nu - mă - uita, cu părul ca spicul grâului și cu obrăjorii bucălați și trandafirii. Cu ochișorii lui mari, adumbriți de gene lungi și frumoase, mereu dornici să vadă și să știe, te cucerea de la prima vedere. Era o minune, un dar dumnezeiesc, era sufletul Laurei, iubirea ei, viața ei. Pentru el merită să îndure de toate
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
vărsase veninul, Nicolae plecă, tot înjurând printre dinți, descărcându-și năduful pe biata poartă. Laura se dezmetici abia când auzi poarta trântindu-se, zguduind casa până în temelii. Simți mânuțele lui Ionuț cum o înconjoară, îi simți tremurul și îi văzu ochișorii unde lacrimile stăteau gata - gata să izbucnească. Îi luă căpșorul bălai în palme și începu să-i sărute frenetic fiecare părticică, păr, ochi, obrăjori, mânuțe, era puiul ei, odorul ei, sufletul și viața ei. Va pleca, îl va lua și
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
Laura și Ionuț, ei erau liantul în casă, el și cu Nicolae mereu se sfădeau și își făceau reproșuri. Spre deosebire de fiul său, era tare vrednic și priceput la ori ce, Ionuț se învârtea pe lângă el ca o zvârlugă vrând cu ochișorii lui iscoditori să știe și să învețe toate câte le făcea bunicul. Acesta se topea de dragul lui. - Știu că nu ai bani, uite aici, tocmai am primit pensia, nu-s mulți, dar să ai pe drum și să iei copilului
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378307_a_379636]
-
seară când mami îi spunea povești. Și dintr-o dată își aduse aminte de prietenul său de suflet, Azorică. - Mami, ce facem cu Azorică, cum să-l lăsăm singur aici, mie o să-mi fie dor de el și lui de mine! Ochișorii îi jucau în lacrimi, gata - gata să izbucnească, câinele era prietenul lui cel mai bun, cum să-l părăsească? Bunicul vru să-l împăciuiască, îl luă în brațe și începu să-i explice de ce nu-și poate lua prietenul și
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378307_a_379636]
-
mi-am dat seama că mami nu este încă venită, unde a dispărut? Angela, cred că mami nu a pățit nimic, nu-i așa? Uitase de accidentul Laurei, dar acum îi revenise în minte și i se citea teama în ochișorii lui frumoși. Angela își dădu seama de temerile lui, îl luă în brațe, îl sărută pe capul bălai și încercă să-l liniștească. - Dragul meu, nu te speria, Laura este pe mâini bune cu Gabi, sigur nu i s-a
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378428_a_379757]
-
cu o pereche de pantalonași scurți bleumarin, cu un tricou frumos bleu și cu o pereche de săndăluțe comode. Pe cap avea o beretă șmecherească de marinar, de sub care părul lui ca spicul cădea bogat pe umeri. Arăta minunat, iar ochișorii lui mari, albaștri, ieșeau și mai în evidență, având și tricoul de pe el aceeași culoare, albastrul florii de in. Laura își alese o pereche de pantaloni albi, care îi scoteau în evidență corpul minunat de frumos, asortat tot cu o
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
C, a mâncat numai colaci o ia unul dintre cei mai avuți dintre flăcăi ce -i striga mereu la poartă hai măi fată hai măi fată vino tu la mine o dată să te duc pană la nori privindu - te în ochișori ea făcea însă pe mândra și îl refuza întruna făcându-i mare necaz și pătându-l pe obraz nu vin măi dragă băiete nu-mi inspiri încredere ori eu vreau să mă mărit c, un flăcău harnic cinstit să ne
BALADĂ CÂNTATĂ LÂNGĂ MÂNĂSTIREA TISMANA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378866_a_380195]
-
vrea să se mai răsfețe în culcușul cald și îmbietor. Intră ușor în camera lui și-l găsi într-o baie de apă, cu obrajii roșii și arzând ca o sobiță. Gemea ușor, iar la atingerea bunicii, abia își deschise ochișorii lui frumoși, și cu un zâmbet chinuit, murmură: -Buni, cred că sunt și eu bolnăvior ca mami! Mă doare tare rău gâtulețul. Impacientată, bunica Ioană pregăti rapid leacul cu care își tratase pe vremuri copiii, și care făcea întotdeauna miracole
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378856_a_380185]