569 matches
-
și Literatură, Familia); întâlniri posibile cu sătmăreni; reacții "antieminesciene" pe urmele canonicului blăjan Al. Grama ale preoților greco-catolici din Sătmar; apoi se adaugă traducători ai poeziei sale (în lb. maghiară și engleză), lingviști și cercetători ai operei eminesciene. O "repede ochire" cronicărească, pe harta locurilor sătmărene, ne dezvăluie nu întâmplător că obârșia autorilor este în zona "Careii Mari" (Careiul de azi), unde și frecventează liceul din localitate (Dimitrie Sfura, Ioan Silviu Sălăgeanu, George Marchișiu protopop de Carei, Vasile Patcașiu, Fényi István
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
drăguți-foc, vînători de autografe, mă ia în primire un personaj care mă trimite înapoi cu ani. Ține cu dinadinsul să-mi dea autograf pe ultima lui carte de versuri. Îmi întinde cartea și, politicos, o iau, neputînd ocoli o repede ochire a ultimei coperte, cu efigia autorului (ceva între ancestralul muscal cu mandibulă proeminentă și omul cu șapca gărzilor roșii). Parcurg fulgerător curriculum-ul, să aflu ce știam. Nimic. Nici un cuvînt despre cel care, ani și ani, sub zîmbetul flasc-onctuos, stătea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că mă plătești", sau cam așa ceva, oricum, lipsind determinarea, finalitatea, munca însăși era una leneșă, autotrișîndu-se, într-un secret consens leninist-caragialesc. Ce putea genera o astfel de structură leneșă decît artă leneșă, mimînd avînt și energie? Spăimoase la o primă ochire, cearșafurile pictate, mozaicurile, statuile, aținîndu-ne calea cu arătătorul lor bolșevic, indicator de ideal unic, monstruozitățile astea toate nu erau altceva decît lene programată, aducătoare de bănuți în buzunarele harnicilor artiști ai poporului. Din păcate, pecinginea dăinuie și acum și nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
schiță. Se ridică, se scutură, vine pînă sub nasul meu și-mi dă una peste carnet. Ca și cum mi-ar spune: Lasă asta; aici se fotografiază. Librăria din Sinaia. Unica, dar la zi cu de toate. Intru și, după o repede ochire generală, mă îndrept spre standul Polirom-ului. Da, ultima mea carte de proză (Pretențiile barcagiului Caron) există. Două exemplare. O întreb, șoptit, pe librăriță dacă a vîndut ceva din carte. Da, au fost cinci. Perfect. În pat, la Cumpătu, citesc undeva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe tiparul impus, după '89, de eșalonul doi C.C. & Secu, viabil și azi. Cum mare parte din lucrările din atelier rămăseseră la vedere dintr-o altă... vizionare, i-ar fi venit ușor, credeam, să le cuprindă pe toate dintr-o ochire, ca alegerea să fie mai lesnicioasă. Ei, aici a și apărut prima... defecțiune. A zis: Sînt prea multe, prea una lîngă alta, mă derutează. Iar privirea lui chiar asta trăda: superficialitate și lipsă de concentrare, de discernere. Nici o surpriză: cîți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
voioasă pe noi toți, ultimii mohicani, să-i călcăm pragul, pe Petru Rareș, la numărul 11. Acolo unde, chiar și după ce-și închisese aburita locantă La un prieten (motive insondabile!), odăile pînă-n veranda din care puteai cuprinde, dintr-o ochire, depărtările de basm ale Buciumului și Galatei ne așteptau cu îndestulatele lor mese. Sfîntul Dumitru debuta cu telefonul patronului, care, săltîndu-ne din somnul cu vise moroncite, ne avertiza, imperios, că la cinci (fix!) trebuia să fim în scaune. În jurul lungilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la proporțiile normale. Ca și la A. I. Odobescu, digresiunea e la loc de cinste într-o asemenea proză, iscată pentru plăcerea proprie, dar și întru desfătarea unui presupus auditoriu. Altfel, A. e un bun observator, el schițând, după o „răpide ochire”, câte un pertinent tablou de epocă (Constantin Negruzzi). Rememorând întâmplările anului de grație 1848, recurge și la inflexiuni grave, pioase chiar, evocarea personalității lui N. Bălcescu (dar și a lui A. Russo, C. Negruzzi, D. Rallet) fiind pentru el o
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
a negrei nopți de viață Privesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin, Cu aripile negre și vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește... c-o neagră floare-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă în galbenul mormânt. Dar eu voi viață, ziuă, eu voi să beau, să cînt! Fugi, moarte, de la mine, te pierde-n noaptea ta Și lasă-mi timp să caut, să-ntorc privirea mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urmă a negrei nopți, viață Gândesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin Cu aripele negre, cu vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește, c-o floare neagră-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă în galbenul mormânt. Dar eu voi viață, ziuă, eu voi să beau, să cînt! Fugi, moarte, de la mine, te pierde-n noaptea ta Și lasă-mi timp să caut... să-ntorc privirea mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
văzute și probate de el, neciodată însă artistul desemnat. {EminescuOpXIV 244} Va să zică artistul dramatic e alocat cu totul în prezent (an die Gegenwart gewiesen); prezentul e zeul lui; ceea ce nu-i acordă prezentul nu-i poate înlocui neci o (privire) ochire în viitor. De la prezent dar are să ceară și să pretindă el (constatarea) recunoașterea sa deplină. Un actor pe care [nu]-l recunosc contimpuranii e irevocabil (aruncat morților) abandonat celor morți. Cum însă abia poeții și cugetătorii cei mari o aduc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tâlhărie, distrugeri și incendieri (pe timpul demonstrațiilor, marșurilor și altor acțiuni executate cu mase mari de oameni); * descoperirea unor ascunzători de arme, muniții și explozivi, creșterea achizițiilor de arme specializate și apariția de arme automate și/sau cu dispozitive optice de ochire. Agresiunea directă Aceasta reprezintă forma de bază a actelor executate de elementele teroriste și constă în atacul deschis armat sau amenințarea cu arma asupra obiectivului vizat, în scopul ocupării acestuia și luării de ostatici, distrugerii, capturării sau nimicirii unor persoane
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
punerea sub sechestru a unor cărți, ziare și emisiuni. Iar în plină pace civilă și mondială, orice zgomot de bocanci la periferii, orice început de operațiuni militare readuc ziariștii, radiourile și televiziunile, private ori publice, nu contează, în linia de ochire a autorităților guvernamentale, care încep prin a invita la autocenzurarea comunicării. Reflex recurent, ca și protestele ziariștilor, care uită precedentele și această constantă transpolitică, deși rar formulată, după care, în caz de pericol, drepturile cetății prevalează asupra drepturilor omului (după cum
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se bucure, deci să trăiască: temeri, frici, iluzii, ficțiuni, fabulații. Pe linia de ochire se află mitologiile laice și religioase. Nici zei, nici maeștri, doar Venus... La Lucrețiu, poetul, filosoful și omul de știință se suprapun: a scrie mii de versuri în latină, a elabora noțiuni, a efectua trecerea de la greacă la această limbă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui, ci un liberal moderat, înclinat spre reforme menite să consolideze o democrație burgheză. Cu o informație de-a dreptul enciclopedică, nutrește o mare încredere în știință, sub înrâurirea pozitivismului lui Auguste Comte, dar împărtășește și convingeri deiste. În articolul Ochire asupra științelor, clasifică teologia ca fiind prima între științe. Recunoaște, totuși, în universul material, existența unor legi obiective, ca și în viața socială, guvernată de legi morale. A început să publice însemnări cu conținut științific încă din 1844, în „Propășirea
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
Știuca și motanul), printr-un articol despre mitropolitul Iacob Stamati scris de Mihail Kogălniceanu sau prin studiul social-istoric al acestuia, Sclăvie, vecinătate și boieresc, ca și prin multe dintre paginile lui V. Alecsandri (Un salon din Iași) și C. Negruzzi (Ochire retrospectivă și Istoria unei plăcinte). R.l. duce, de asemenea, înaintea Junimii, o adevărată campanie împotriva exagerărilor latiniste prin textele lui Alecu Russo (Cugetări), D. Ralet (Limba noastră), C. Negruzzi (Slavonisme) și Al. Papadopol-Calimah (Limba românească). Se marchează astfel una din
ROMANIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
scop subiectiv” și a afirmat ca aceasta este esența „minții”. La o jumătate de scol după Whitehead, Norbert Wiener a introdus un analog mecanic al filosofiei procesului prin conceptul de cibernetică. Wiener și colegii săi lucrau la Îmbunătățirea mecanismului de ochire și țintire al artileriei antiaeriene În cel de-al doilea război mondial. Ideile lui Wiener, despre maniera În care comunică mașinile și oamenii, au transformat filosofia procesului Într-un nou format tehnnologic, care, puțin după aceea, a dat naștere la
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lumea lui Spulberă-vânt, București, [1944]; Icoane vii, București, f.a. Repere bibliografice: V. A. Urechia, „Anecdote populare”, AAR, partea administrativă, t. XI, 1888-1889; Demetrescu, Profile, 59-62; V. A. Urechia, Alte anecdote populare, AAR, partea administrativă, t. XV, 1892-1893; M. Schwarzfeld, O ochire asupra anecdotelor populare române, „Șezătoarea”, 1892, 5; Titu Maiorescu, „Mama soacră”. „Popa cel de treabă”, AAR, partea administrativă, t. XVII, 1894-1895; A. D. Xenopol, „Anecdote afumate”, F, 1889, 49; Chendi, Scrieri, III, 116-123, IV, 52-55; Nicolae Ch. Quintescu, „Anecdote populare”, AAR
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
1984-1989; Proză populară din Stroești-Argeș, îngr. Mihail M. Robea, București, 1997; Simion Florea Marian, Basme populare românești, vol. IV: Snoave din Bucovina, îngr. Paul Leu, Suceava, 1998. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 149-176; Iorga, Pagini, I, 3-7; M. Schwarzfeld, O ochire asupra anecdotelor populare române, „Șezătoarea”, 1892, 5; Lazăr Șăineanu, Basmele române, București, 1895, 71-78, 911-944; Adamescu, Ist. lit., 48-52; Iorga, Ist. lit., I, 65-74; Ist. lit., I, 95-98; Sabina Cornelia Stroescu, Cu privire la sistemul de clasificare a snoavei populare românești, REF
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
semnala În 1884 că În Transilvania și, mai important, În mediul românesc sătesc se cunoșteau unele fragmente din Pañcatantra 1. Alte articole pot să nu-i aparțină, cum sunt cele referitoare la Persia, căci există unele traduceri din 18402, o Ochire asupra Persiei e semnată În 1846 - În aceeași Icoană a lumei- de Teodor Codrescu 3, iar Radu Ionescu scria la 1861 despre „Teatrul În Persia”4. Pagini orientale ritmice traversează publicații ca Icoana lumei și Albina românească: cele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de portret (G.Ibrăileanu, „marele senzitiv”, P. P. Carp, un „caracter de bronz”, V. Pogor, „un tip de faun”, C. Stere, „de ortodoxă și apostolică înfățișare”, „chipul de sfânt bizantin al lui Bacovia”). E mai în largul lui în asemenea ochiri decât în teoretizările, nu lipsite de bun-simț, pe care, din unghiul artei pentru artă, le încercase în junețe (definiția artei, a frumosului, despre naturalism, despre simbolism, sancționat, rigid, ca o „fantezie deșartă”, „în căutarea neînțelesului”, despre „pornografia în artă”, despre
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
Cuza-Vodă, Craiova, 1884.Traduceri: Leopold Kompert, Christu și Leea, București, 1892; Max Nordau, Starea socială și economică a evreilor, București, 1910. Repere bibliografice: Gion [G. I. Ionnescu-Gion], „Poeziile populare colecția Alecsandri”, „Românul”, 1889, 5 aprilie; A. Cozma, Schwarzfeld și Alecsandri. Ochire critică, CL, 1889, 2; D. Wertenstein, Moses Schwarzfeld (1857-1943), pref. A. Axelrad, București, 1944; L. Fink, M. Schwarzfeld, RCM, 1962, 86; Savin Solomon, O colecție de proverbe idiș culese de Moses Schwarzfeld, RCM, 1965, 113; Chițimia, Folcloriști, 24-33; Dicț. lit.
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
genere, studiile cu caracter teoretic, precum și încercările de interpretare a unor genuri sau specii, altfel bogat reprezentate. Cele câteva articole care apar totuși, semnate nu numai de români, ci și de străini, au un caracter preponderent descriptiv: M. Schwarzfeld, O ochire asupra anecdotelor populare române, Artur Gorovei, Despre descântece, Elementul popular în literatura cultă și Legenda arborilor îmbrățișați, N. I. Apostolescu, Frunză verde, Th. D. Speranția, Frunză verde în poezia populară ș.a. Notabile sunt lucrările Verbul plastic în creațiunile poporane de B.
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
trăiește, răzbunător și perfid, sadic până la monstruozitate în „dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenești”. Despotul e însă și om politic dibaci, clarvăzător, decis să îngrădească ambițiile boierimii în folosul unei domnii centralizate. Ivirea lui, crede scriitorul în Ochire retrospectivă, a fost, de aceea, providențială, greșeala Lăpușneanului fiind că nu s-a sprijinit pe norod. Adevărul este că autorul se lasă fascinat de demonismul personajului, trăsătură ce denotă o fire maladivă. Nuvela are o tensiune crescândă, putând fi asemănată
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Zamfirescu și, poate, pe Liviu Rebreanu. Cu Negru pe alb - Scrisori la un prieten, N. inaugurează un gen nou în literatura română, genul epistolar. Un mozaic de aspecte se configurează aici, de la cele lingvistice (Critică) până la cele de natură istorico-socială (Ochire retrospectivă). Moralist de esență clasică, prozatorul se exersează în crearea de „fiziologii”. Fiziologia provințialului, Un poet necunoscut, Lumânărică sunt încercări de caracterologie, în timp ce Istoria unei plăcinte tinde spre pictura de moravuri. Deplângând risipirea acelor urme ce atestă originea străveche a
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
comunismului, un adolescent în aparență semicretin. Numai că profesorul va trebui să descopere că retardatul, școlit în secret chiar de fostul său profesor, un bătrân în cărucior, a învățat să gândească mai liber decât el și să deosebească dintr-o ochire un text elaborat pentru a ilustra o teză de un text autentic. Concluzie nu există: „Tu cu ce crezi că semeni?” își întreabă profesorul elevul. „Cu un pește”, își răspunde tot el, în gând. Dar adolescentul rostește: „Cu nimic.” Și
KENERES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287707_a_289036]