268 matches
-
Mai greu Îi era cu forța de muncă, formată din zilieri pe care-i plătea la bucata de tub bătut. Ăștia erau Îndeobște muncitori de la Granitul și apăreau după ora trei, nu mai mult de patru-cinci inși cu constituții de ocnași În cariere de piatră, iar după cum Îi țineau și pe ei curelele reușeau să-i ia lui moș Victor câte două-trei sute de lei până se Întuneca. Văzându-i cum Învârt lopata și cum zdupăie cu ciocanele În formele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mi se făcea plata pe loc și oricum n-aveam de făcut altceva mai bun dacă tot mă hotărâsem să le țin tovărășie lui Andrei și Laur. Adevărul e că-i destul de bine plătită salahoria asta și munca asta de ocnaș. După mărimea diametrului și după cât de gros e În carne, costul manoperei unui tub variază Între 19 și 100 de lei. În ziua de azi, poate doar În mină se câștigă ceva mai mult de o sută de lei pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
privește. Tot ce pot să vă spun e că acest concurs va decide cine va intra În antologie și ce romane vor fi publicate. Nu-i sunt deloc simpatic acestei femei, cu dovleacul meu de căpățână și mutra mea de ocnaș libidinos și insistent până dincolo de orice limită a bunei cuviințe. Te miri ce Papillon În mizerie, te miri ce gramofon jegos posedat de coșmarul gloriei literare, da’ nu-i cine știe ce nici de capu’ ei de vulpe, cocoțat pe statura asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zice Moldovanu. Iar Liviu Marian dezvăluie: „Cândva am avut peste 70 de kilograme; azi am aproape cu jumătate mai puțin: un pumn de oase și piele, uscate, veștede, dar grele, foarte grele, cât de grele! Ca niște uriașe obezi de ocnaș!” Profesorul de română și de limbile clasice de la liceul din Suceava și-a legat debutul ca prozator de înființarea „Junimii literare” în 1904, de o seamă de volume - „Suflete stinghere (1910),”Printre stropi” (1912), „Prozatorii noștri”, studii „B.P. Hașdeu și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
curând, în 1902, e încorporat. Anii serviciului militar, în garnizoana de la Târgu Ocna, îi inspiră paginile care vor alcătui volumul Amintirile căprarului Gheorghiță (1906), unde sunt înfățișate brutalitățile și umilințele îndurate de soldații țărani din partea gradaților, iar experiența contactului cu ocnașii care lucrau în saline și erau păziți de ostași hrănește povestirile Petrea străinul și Două firi. În 1904 i se propune să intre în redacția revistei „Sămănătorul”, unde N. Iorga remarcase numele prozatorului. S. acceptă și revine la București, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
român pentru a plăti datoria de război a României către Uniunea Sovietică. Se plătea 0,3 bani pe kg. de grâu și pentru mia de kg. se obțineau aprox. 40 de pâini (la cartelă, greu de obținut ă); muncă de ocnaș ! Se adaugă prigoana comunistă ă Nu e de mirare că puțini au reușit să plece la școli înalte, mai departe. Nu prea exista cultul cărții și doar creația folclorică era foarte vie, dar supravegheată. Despre elementele tradițiilor din ultimii 50
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
lipsei de aer și a înghesuielii, riscul iminent a fost acela al unui leșin în masă. Nu în ultimul rând, în diferite etape ale transportului, arestații au fost păziți de soldați cu pistoale-mitralieră, inculcându-li-se ideea că sunt viitori ocnași. Reeducareatc "Reeducarea" Deși „fenomenul Pitești” (1949-1952) era o relicvă punitivă a epocii Dej, Securitatea ceaușistă reținuse efectul pe care acesta îl avusese asupra deținuților politici de odinioară, precum și strategia reeducării. Ideea de reeducare fusese aplicată, de altfel, după „experimentul Pitești
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ca fiind o relație de dominantă (a se vedea pagina 40 în care se vorbește despre această noțiune) care leagă aici structura explicativă de structura narativă ? Poate fi aici vorba de o operație de inserare ? Textul 5.2. Balzac: Mersul ocnașului În partea a patra a romanului Strălucirea și suferințele curtezanelor, Balzac întrerupe un moment firul narativ pentru a explica despre ce vorbesc delincvenții care îl privesc pe J. Collin, alias Vautrin, alias Înșeală-Moartea, deținut care se află la poartă 31
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la poartă 31: (12) " Nu e popă, îi zise Firișor-de-Mătase lui La Pouraille, e edec vechi. Ia te uită cum trage la dreapta! Trebuie să explicăm aici, căci nu toți cititorii au avut ideea să viziteze o pușcărie, că fiecare ocnaș e legat cu altul (totdeauna unul bătrîn cu unul tînăr) cu un lanț. Greutatea lanțului acesta nituit de un inel deasupra gleznei, e așa de mare, încât într-un an de zile îl face pe ocnaș să capete pentru toată
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o pușcărie, că fiecare ocnaș e legat cu altul (totdeauna unul bătrîn cu unul tînăr) cu un lanț. Greutatea lanțului acesta nituit de un inel deasupra gleznei, e așa de mare, încât într-un an de zile îl face pe ocnaș să capete pentru toată viața un defect de mers. Silit să pună într-un picior mai multă forță decât în celălalt ca să-ți treacă brățara, așa cum i se spune la ocnă acestei bucăți de fier, condamnatul capătă, fără să se
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de fier, condamnatul capătă, fără să se poată dezbăra de ea, obișnuința acestei sforțări. Mai tîrziu, cînd nu-și mai trage lanțul, se întîmplă cu această cătușă ca și cu picioarele tăiate care-l dor și mai departe pe amputat, ocnașul își simte mereu veriga, nu mai poate scăpa niciodată de acest tic al mersului. În limbajul poliției, trage la dreapta. Semnul acesta cunoscut de ocnași între ei, ca și de agenții de poliție, dacă nu ajută la recunoașterea unui ocnaș
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
această cătușă ca și cu picioarele tăiate care-l dor și mai departe pe amputat, ocnașul își simte mereu veriga, nu mai poate scăpa niciodată de acest tic al mersului. În limbajul poliției, trage la dreapta. Semnul acesta cunoscut de ocnași între ei, ca și de agenții de poliție, dacă nu ajută la recunoașterea unui ocnaș, cel puțin o întregește. La Înșeală-Moartea, evadat de opt ani, mișcarea aceasta slăbise mult; dar, în urma cugetării care-l absorbea, umbla cu pași atât de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ocnașul își simte mereu veriga, nu mai poate scăpa niciodată de acest tic al mersului. În limbajul poliției, trage la dreapta. Semnul acesta cunoscut de ocnași între ei, ca și de agenții de poliție, dacă nu ajută la recunoașterea unui ocnaș, cel puțin o întregește. La Înșeală-Moartea, evadat de opt ani, mișcarea aceasta slăbise mult; dar, în urma cugetării care-l absorbea, umbla cu pași atât de înceți și de solemni, încât oricât de slab îi era viciul de mers, trebuia să
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
-l absorbea, umbla cu pași atât de înceți și de solemni, încât oricât de slab îi era viciul de mers, trebuia să izbească un ochi atât de ager ca al lui La Pouraille. De altminteri, e ușor de înțeles că ocnașii, necontenit împreună la ocnă și neavînd de observat decât pe ei înșiși, și-au studiat în așa măsură chipurile, încât cunosc anumite obișnuințe care scapă dușmanilor lor sistematici: spionii, jandarmii și comisarii de poliție. Balzac, Splendeurs et misères des courtisanes
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
explicativă elementară. Pendulând între fenomenul de inserare și caracterul de dominantă, povestirea se află, în orice caz, încadrată de explicație. Putem considera această formă de încadrare elementară ca avînd caracteristicile acestui gen unic de povestire. Textul 5.2.: Balzac, mersul ocnașului După ce am discutat mai sus despre pauzele descriptive, în continuare propun să ne îndreptăm atenția către pauzele explicative, la fel de strict marcate: deschisă prin verbul explicit ("este necesar să explicăm aici") și închisă prin întoarcerea la contextul narațiunii (punctul de vedere
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
-ți dă drumul decât la patru dimineața 219. "Bursucul trăiește în vizuini adânci și întortocheate". Ăsta da, ăsta-i de-al nostru! Bravo, bursucule, păi, ce altceva-ți mai rămâne? Și mutra o are în dungi, ca o saltea, adevărat ocnaș 220. Cronotopul stepei, concentrat în aulul Uș-Terek, apare în capitolul " Amintirea despre ceva minunat". Un capitol ulterior, "Râul ce se varsă în nisipuri" completează această imagine, prin scrisoarea lui Kostoglotov adresată Kadminilor. În raport cu lumea crâncenă a lagărului, deportarea în stepă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
anume deținuții de drept comun ("borfașii"), cei care erau folosiți adesea de către conducerea lagărului împotriva deținuților politici: Înscrie-te și tu, pana mea firavă, în corul ce preamărește acest trib! Au fost proslăviți ca pirați, ca flibustieri, ca vagabonzi, ca ocnași evadați. Au fost proslăviți ca nobili briganzi de la Robin Hood până la bandiții de operetă -, am fost asigurați că au inimi simțitoare, că îi fură pe cei bogați, împărțind cu cei săraci. O, sublimi ortaci ai lui Karl Moor! O, Celkaș
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
adus aminte că nu mai are călău. A trimis vornicei cu darabana prin toate colțurile țării, dar nu s-a arătat nici un doritor să ocupe o asemenea funcție. Atunci marele armaș a mers în închisoare și a întrebat pe toți ocnașii dacă vrea vreunul să fie călău, în schimbul capului și al libertății. Dintre toți, doar Gavril Buzatu a răspuns „da”. Primul căruia a avut cinstea să-i pună ștreangul a fost chiar căpitanul său, Ion Chetrariu. După cum spune N.A.Bogdan, Gavril
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și, nu în ultimul rînd, prea romantice sînt preferințele de lectură ale celui care se autodesemnează „visător“. Din comentariile la una din edițiile rusești, aflăm că „lista de lecturi“ a eroului a fost adăugată de‑abia în 1860, cînd fostul ocnaș găsește cu cale și să elimine o frază: „Se zice că apropierea pedepsei produce în sufletul criminalului o adevărată căință și, uneori, dă naștere remușcărilor în inima lui împietrită. Se zice că aceasta este acțiunea spaimei“2. Crima care are
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
a disperat faptul că am fost târâtă în urma carului triumfal și, cu ajutorul Stanei, prin Universitate, am reușit să mă strecor pe strada Universității, de unde m-am întors, târându-mi picioarele de parcă ar fi fost țintuite la pământ cu obezi de ocnaș. Ieri am bătut la toate ușile ca să fac propagandă pentru alegeri și pentru Constituție, mâine trebuie să continui propaganda la conferința de la liceu; nu mai pot da lecții particulare, ceea ce îmi pricinuiește grave prejudicii. Scumpa mea, încearcă să vorbești cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
romîn, se găsește aci mai mult decît o dată. Cum, pe de altă parte, anumite influențe din Dostoievski, începînd cu viziunea sa tenebroasă, se întîlnesc la Céline. De pildă, singura ființă demnă de respect în această cloacă generală compusă din vicioși, ocnași, nebuni e Molly, o prostituată. Superficială, prefața lui Cezar Ivănescu a fost, pe drept, „înjurată”. Mă întreb, totuși, dacă aceia ce au criticat-o nu intenționau să lovească mai sus? *Alain despre Jean Schlumberger (text reprodus de acesta din urmă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sovietică un Soljenițîn care va descoperi întregii lumi neîncrezătoare existența Gulagului, provocând primul 89 șoc ale cărui unde aveau să ducă la căderea sistemului comunist din Est. A fost nevoie de timp și de tributul omenesc în vieți sacrificate - prizonieri, ocnași, morți, Budapesta, Varșovia, Praga și o nouă generație de disidenți, de intelectuali, de purtători de cuvânt - pentru ca, încetișor, în deceniile ’70-’80, soarta oamenilor din Est, de sub regimul comunist, să înceapă să fie înțeleasă în Occident. În 1959 eram încă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Acul de cap, București, f.a.; Herbert Eulenberg, Taina femeilor, București, f.a.; Leonhard Franck, Deasupra prăpastiei, București, f.a.; Maxim Gorki, Cerșetorii, București, f.a.; Franz Herczeg, Când femeile se plictisesc, București, f.a.; Ejnar Mikkelsen, Demonul ghețarilor polari, București, f.a.; V. I. Nemirovici-Dancenko, Ocnașul, București, f.a.; Gabriele Reuter, Femeia cu picioare de capră, București, f.a.; Ferdinand von Saar, Sălbateca, București, f.a.; Charlot Strasser, Corabia ciumată, pref. trad., București, f.a.; Paul Verlaine, Închisorile mele, București, f.a.; Charles de Coster, Legenda și întâmplările vitejești, vesele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
avocat și profesor de filosofie la Focșani, iar în 1906, voind să aprofundeze criminologia, acceptă postul de director al penitenciarului de la Ocnele Mari. Își reluase și activitatea publicistică, dând ziarului „Adevărul” câteva recenzii și un fel de reportaj din viața ocnașilor. În 1907 trimitea manuscrisul romanului Cântec barbar mai întâi lui G. Ibrăileanu, apoi lui C. Rădulescu-Motru și lui C. Mille, ultimul aratându-se dispus să i-l publice. Deconsiliat de tatăl său, abandonează, iscălind, în schimb, în periodice de specialitate, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
mai termina dac-am vrea să desprindem și să prezentăm curioasele acuarele: scena înmormântării care se încheie cu dansuri vesele pe muzica fluierului lui Bujor, scenele sălbatice din pădure, trecerea vadului, care pare inspirată dintr-un tablou de Grigorescu, fuga ocnașilor prin porumbul înalt și viața hoților de cai: câte motive, toate tratate sobru și cu vigoare. Priviți-o din nou pe Floarea, tânăra "crenguță înflorită", care dansează: "... cu ochii ațintiți și brațele lipite de trup, începu să se învârtă, încet
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]