839 matches
-
abstract. Alternanța „să trec” (din primul plan liric) - „să treci” (din al doilea plan liric) devine translatare întru îngemănare: eu și tu. Un noi al cuplului triumfător (în planul poetic), un noi al iubitorilor de literatură, făclie arzândă, răscolitoare și ocrotitoare. Voința este impulsul binelui, al iubirii, al jertfei. Voința en noi. De-a pururi. În „aplauze”, în iubire sau ură, voința străpunge veșmântul ființei. Alternanța „vreau” - „nu vreau” se dorește răsfrângere decizională întru împlinirea unui ideal, vizualizat în planul oniricului
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
e oglindă unui basm fermecat. și că e suficient să ne așezăm, să privim și să ascultăm acum pentru a auzi povestea copilașului din noi, a cărui viața răsare cu fiecare nouă clipă pe orizontul galaxiei, sub privirea blândă și ocrotitoare a lui Venus și a lui Marte. E povestea mea, povestea ta, povestea voastră... povestea steluței de deasupra noastă! ȚARA ÎN GENUNCHI se duc cocorii iar din Țara mea, așa cum de vecii pleacă mereu. destinul lor le râde dintr-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
importantă. Și cheltuirea banilor depinde de președinți și de comitete. Filialele din țară au o experiență bogată în materie, dovadă numărul membrilor plătitori, care au avut drept de vot la alegeri, nu și cele bucureștene, care au stat sub umbrela ocrotitoare a fostei Asociații. Atenție: vin premiile. E un prim test pentru președinți. Conducerea USR îi va ajuta, în măsura posibilităților, ea neîncasând, cum se știe, cotizații. De asemenea, toate Filialele vor trebui să-și aibă în cel mai scurt timp
După alegeri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3084_a_4409]
-
mare ce roade țărmul nalt, necruțătoare. Și-mi spun că toate-acestea sînt. Tăgada îndreaptă-nchipuirea: doar tu ești aievea, soartă. Tu mă povestești. Vorbește un bust al lui Ianus Cînd treci de porțile despărțitoare, cinstește a lui Ianus amintire. Cuprind, ocrotitor, dintr-o privire uscatul sigur, marea-nșelătoare. Eu două fețe am și-ntrezăresc trecut și viitor. Dar vrăjmășia aceeași e, și ura, și mînia. Nu le-a schimbat cu har dumnezeiesc și nu le va schimba Acel ce poate să
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
să spună ce flori se pun: trandafiri, hortensii, iasomie, tufănele. Asta ca să nu mai vorbesc de primăvăraticile narcise, brîndușe și lalele. Pe urmă mai era nucul, cu hamacul de sub el ; în vipia verii toată familia se cuibărea la umbra lui ocrotitoare. Și mai era ceva. În casa asta nu s-a lenevit niciodată. E adevărat că și aici Manole dădea tonul. Cînd ne-am căsătorit ( în 1985) era pensionar ; asta nu-l împiedica să-și aibă și să facă și celor
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
Vest. Tomul legat în piele, cu armătură metalică la colțuri, să dăinuiască etern și cu paginile ornate, este piesa dăruită de un dascăl bănățean la vârsta senectuții. Omul voia să închidă ochii știindu-și cartea de cult încredințată unor mâini ocrotitoare. Și așa s-a și întâmplat. Lui Brădeanu i-a devenit în toți anii săi de pasionat colecționar de carte cu slovă de înțelepciune, îndrumar întru credință. O carte de onoare e dovada grăitoare că omul, colecționarul, intelectualul nu a
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
-se după gândul că hoțul nedovedit e negustor cinstit și se despărți de prefăcuții prieteni. Seara, cu inima înnegurată de lipsa flamurii, Povestitorul abia se-atinse de bucatele puse pe masă de bunică. Înainte de culcare, îngenuncheat, supuse o lacrimă icoanei ocrotitoare și pecetlui rugăciunea cu un oftat ce-l tulbură parcă și pe dulăul curții, pornit să dea chemare spre stelele înghețate ale nopții... * Povestitorul ridică pleoapele cutremurat de zgomote. Pământul se rupea în bucăți, bătut de tunete și fulgere fără
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
după consum nepotrivit de alcool ori se profila vreo demență, Doamne ferește?! -Ce spui tu? se-arătă vag preocupat de astă dată Gabi. -Băi Anghele, te-ai cam... interveni și Sandu. Ar fi zis că s-a tâmpit, dar o lașitate ocrotitoare, plină de precauție îi cenzurase exteriorizarea. C-ești copil? Ei, nu, zău?! Spoveditul ieși din starea nefirească în care se băgase din proprie inițiativă și făcu haz de necaz, schimonosindu-se către fiecare ca un veritabil Charlot. Semăna cu acela
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
cineva sau supravegheată, uneori își spunea că Dumnezeu e cel care o urmărea să nu greșească ceva, da, așa îi spusese în copilărie bunica aceea care mergea des la biserică, bunica Mărită, deasupra capului tău, îi spusese, e o mană ocrotitoare a lui Dumnezeu, ea o simțea fizic, tot așa a simțit aproape fizic prezenta mamei ei în locurile unde trăise, o prezență caldă și blândă, ocrotitoare post mortema¦că și în viață.. Era o zi torida de vară, în parc
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
mergea des la biserică, bunica Mărită, deasupra capului tău, îi spusese, e o mană ocrotitoare a lui Dumnezeu, ea o simțea fizic, tot așa a simțit aproape fizic prezenta mamei ei în locurile unde trăise, o prezență caldă și blândă, ocrotitoare post mortema¦că și în viață.. Era o zi torida de vară, în parc ciripeau mii de pasarele, porumbeii coborau pe ălei așteptând să li se dea că în fiecare zi firimituri de pâine și arpacaș, ea își imagina că
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
am pătat cărțile și caietele, o, cât de mult m-a durut! Bunica m-a învățat să merg pe alt drum pe unde , spunea ea, ca să nu mă tem de câini, să spun tot timpul rugăciunea și să simt mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu deasupra capului meu. -Pot să te întreb ceva? zise Ana. Îți mai amintești numele educatoarei sau al învățătoarei tale? -E cam greu ce imi cereți, al educatoarei nu, e mult de atunci, a, ba da, era un
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
apropiindu-se în iureș din fruntea steiurilor. Degeaba copilul cu ai săi îi strigaseră să intre degrabă la adăpost, omul se făcuse zid în fața zăpezii ce-nainta! Îndemnul rămas fără urmare, pățiții anilor trecuți se-ascunseră în loc ferit, făcând cruci ocrotitoare înspre tânărul ce-și punea șuieratul împotriva tunetului rece. Mai apucaseră a vedea numai cum prima limbă de zăpadă îl înconjurase pe îndârjit, transformându-se pe clipă într-un cal alb. Neînfricatul îl și încălecase pornind în iureș la vale
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
frumos că și ea, Nora.'' Cu acel ''păi'' en tete phrase, familiar, tata descătușa de toate energiile și de tot dramatismul momentul acela! Înțelesesem marea prietenie, dincolo de Timp și de Moarte! Îmi bătu palmă și mă roți pe sub brațul sau ocrotitor, în piruete ample, așa cum îi plăcea lui. Doar eram la Școala de dans. Piruete pe sub cerul înalt, împânzit cu dantelării și broderii de nori albi, înfiorați de un vânt domol, ca într-un vortex ce deschide porțile energetice ale Universului
BRODERII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383489_a_384818]
-
ierte; ochii mamei privesc numai cu dragoste. Copilul meu, ascultă povești adevărate: ...cum înveleam cu grijă, în timpul somnului, trupul mic, descoperit, cum vegheam, uneori, nopți întregi asupră-ți, cum trezeam îngerii din somn și-i rugam să-ntindă aripile lor ocrotitoare... Copilul meu, bucură-te că mă ai, că-ți sunt încă mamă! Și lasă-mă obrajii să-ți mângâi, și fruntea s-o sărut - a binecuvântare. Citește mai mult Bucură-te că mă ai, că-ți sunt încă mamă!Bucură
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
și să ierte;ochii mamei privesc numai cu dragoste.Copilul meu, ascultă povești adevărate:...cum înveleam cu grijă, în timpul somnului,trupul mic, descoperit,cum vegheam, uneori, nopți întregi asupră-ți,cum trezeam îngerii din somnși-i rugam să-ntindă aripile lor ocrotitoare...Copilul meu, bucură-te că mă ai,că-ți sunt încă mamă! Și lasă-mă obrajii să-ți mângâi,și fruntea s-o sărut - a binecuvântare.... III. ABJECȚIE ȘI MAHALAGISM, de Vavila Popovici , publicat în Ediția nr. 2342 din 30
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
înțelepciune care depășește orice închipuire ,orice imaginație , încât Dumnezeu prin Exechiel ne spune : ” ajunsesei la cea mai înaltă desăvârșire , erai plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe .” Ezechiel 28:12 Deci , desăvârșit în frumusețe , frumusețe însăși . Însă pentru că acest ”heruvim ocrotitor cu aripile întinse”, s-a voit la același rang cu Dumnezeu , mândria i-a acoperit ochii , Dumnezeu l-a aruncat în locuința morților , și heruvimul ocrotitor cu aripile întinse a devenit însuși Satan . Era desăvârșit în frumusețe , însă Cel Prea
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
frumusețe .” Ezechiel 28:12 Deci , desăvârșit în frumusețe , frumusețe însăși . Însă pentru că acest ”heruvim ocrotitor cu aripile întinse”, s-a voit la același rang cu Dumnezeu , mândria i-a acoperit ochii , Dumnezeu l-a aruncat în locuința morților , și heruvimul ocrotitor cu aripile întinse a devenit însuși Satan . Era desăvârșit în frumusețe , însă Cel Prea Înalt voiește mai mult ascultare și sinceritate , decât frumusețe . Și astfel , Domnul Isus a rămas singurul ce deține frumusețea , încă frumusețea Dumnezeiască ce nu poate fi
CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383603_a_384932]
-
a munci și de-a rămâne. Dreptul de-a avea o țară Și de-a-i spune ROMÂNIA... Ei, eroii, ni-l lăsară Înfrățindu-se cu glia. George Coșbuc - Scut și armă Domnul sfânt să ne iubească, Și-al său Duh ocrotitor Plin de pace să plutească Peste Țara Românească Și-al românilor popor! Noi prin vremi ce ne-ncercară Altă armă n-am avut Numai dragostea de țară Ce strămoșii ne-o lăsară, Și pe Sfântul Domn de scut. Dar ne-
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
tare-acum în noi. Și de cine ne-o fi teamă? Mult a fost, să vă răbdăm, Nebăgați de voi în seamă - Astăzi știți voi cum ne cheamă, Dacă nu, să vă-nvățăm! Numai Domnul ne iubească Și-al său Duh ocrotitor Plin de pace să plutească Peste Țara Românească Și-al românilor popor! Ioan Nenițescu - Pui de lei Eroi au fost, eroi sunt încă, Și-or fi, în neamul românesc, Căci rupți sunt ca din tare stâncă Românii orișiunde cresc. E
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
se vorbește tot mai mult că suntem interconectați - prin urmare ea (grșeala) se răsfrânge asupra tuturor. Pasivitatea, neimplicarea este condamnabila aproape tot atât de mult ca o faptă rea. Hai să dovedim că merităm încrederea acordată de Creator de a fi stăpânii ocrotitori și mângâietori așa cum ne place și nouă să fim ocrotiți de proria divină, cerească. Închei cu poemul : Pământul nostru vrea iubire Dumnezeu ne-a lăsat moștenire aleasă Pământul cu plaiuri însorite, pădure deasa Apele ce izvorăsc din munți, apoi coboară
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
i-au lpsit „golanul manipulat de dolari”, „golanul încremenit în proiect”, „golanul serios care meditează feseniști gratuit”. Piața în mișcare 2017 nu-l mai conține pe acel Mitică născut din mantaua lui Nenea Iancu, trecător prin istorie, senin, bonom, îngăduitor, ocrotitor, jemanfișist, „emblema neantului valah”. Pentru un Mitică obișnuit, păstrarea aparenței era mai importantă decât spunerea adevărului. Adevărul care ar putea contrazice prejudecățile comune devenite norme. „Cu timpul, viziunea crudă a cîștigat. Hidoșenia alienantă a prezentului a funcționat letal pentru Mitică
Ion Luca Caragiale – n. 1/13 februarie 1852, Haimanale, jud. Prahova, Ţara Românească [Corola-blog/BlogPost/92435_a_93727]
-
iubit, pe care și l-au ales drept partener de viață, prin ocrotire și dragoste maternă față de copiii cărora le-au dat viață. O astfel de FEMEIE CELEBRĂ este și Doamna Ionela van REES-ZOTA - juristă de profesie, soție credincioasă, mamă ocrotitoare a celor trei copii, cărora le-a dat viață - și care, cu toate că a ales să trăiască în Germania - unde a învățat și limba germană și s-a integrat perfect noului stil de viață - nu a uitat niciodată că este româncă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92506_a_93798]
-
de invitația Maicii Starețe de a adăsta la masa de prânz, împreună cu Părintele Vasile Prescure. Timp de circa o oră, cât a durat masa, colocviul nostru creștinesc a fost învăluit, parcă, de o străvezie hlamidă, dincolo de care palpita, învăluitor și ocrotitor, spiritul lui Arsenie Boca. În precipitarea noastră, dinspre final, nici nu prinsesem de veste că Soarele își văzuse de drum și trecuse de miezul zilei. ...De atunci, am tot tânjit să mai dăm o fugă până la Prislop, însă nu am
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
ierte; ochii mamei privesc numai cu dragoste. Copilul meu, ascultă povești adevărate: ...cum înveleam cu grijă, în timpul somnului, trupul mic, descoperit, cum vegheam, uneori, nopți întregi asupră-ți, cum trezeam îngerii din somn și-i rugam să-ntindă aripile lor ocrotitoare... Copilul meu, bucură-te că mă ai, că-ți sunt încă mamă! Și lasă-mă obrajii să-ți mângâi, și fruntea s-o sărut - a binecuvântare. Referință Bibliografică: Dragoste de mamă / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2343
DRAGOSTE DE MAMĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383309_a_384638]
-
că ar fi trebuit să se Întoarcă și să adune câțiva soldați, Înainte să se apropie de inchizitor. Însă acesta Îl zărise și se mișcă cu repeziciune prin spațiul pustiu al claustrului, parcă nerăbdător să ajungă din nou sub umbra ocrotitoare a porticului. — Mă bucur să te Întâlnesc În sediul oficiului dumitale, frate, Îi zise, Întinzându-i ostentativ crucea pe care o purta la gât. Dante mișcă Încet din cap, ignorând gestul. Celălalt Își retrase crucea cu iuțeală, fără să remarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]