597 matches
-
Sau, pur și simplu, limbajul lui Arghezi, adevărată răscruce lingvistică indo-europeană, este un spectacol lexical care deseori ocultează și complică sensul, punînd deja la acest nivel dificultăți insurmontabile de traducere? Probabil toate acestea împreună, dar și mediocritatea traducerilor precedente, au ocultat adevărata originalitate argheziană. Las că și puținele antologii din lirica românească, chiar cea din 1968 de la Ed. Seuil, erau puternic marcate de un aer proletcultist și de inconsistență (toți tovarășii realismului socialist se voiau prezenți, ca să uimească Franța!). Iar traducătorii
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
Răzvan Voncu Radu Stanca - Dăltuiri, ediție îngrijită de Anca Sîrghie și Marin Diaconu, București, Academia Română/ Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2012, 330 pag. Ocultat în timpul perioadei comuniste, Cercul Literar de la Sibiu a revenit în atenție în ultimele două decenii, atât prin dezvăluirile legate de traseele politice ale membrilor săi, cât și prin literatura lor inedită. Dar accentul s-a mutat acum dinspre Ioanichie Olteanu
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
desuetă, a făcut figura unui paladin gata să apere o sumă de valori în care începem a nu mai crede. Valori în absența cărora marele Blaga ar fi greu inteligibil. La fel precum un întreg capitol esențial al culturii românești, ocultat de concepte și interese extraculturale. Am acum în față o carte a lui Alexandru Surdu, pe care o pot socoti un suport al discursului pe care l-a rostit la Lancrăm, de un tradiționalism, mărturisesc, surprinzător prin formulările răspicate de
Despre tradiție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3597_a_4922]
-
a autorului."8 Este adevărat, dar în cazul lui Panait Istrati și naționalitatea a jucat un rol important. Deși a locuit sporadic în țara tatălui biologic, grecii i-au sărbătorit cu fast Centenarul. La noi, o parte a operei era ocultată și interzisă ("Spovedanie pentru învinși" și "Cruciada mea sau a noastră"). Fiecare popor dă prioritate fie paternității, fie maternității, când este vorba de identitatea națională a unui ins, dacă nu ambelor elemente genealogice. Grecii cred mai ales în paternitate și
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
esențiale pentru catolicii de rit oriental. Înclin să cred că tocmai acestea din urmă, ca și poziția sa fermă în chestiunea națională, în anii premergători Marii Uniri, i-au determinat pe ideologii comuniști să-i interzică opera și să-i oculteze personalitatea. Una dintre cărțile care s-au văzut scoase din circuitul firesc este Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751). Prima monografie a ilustrului întemeietor al Blajului și precursor al Școlii Ardelene, apărută în 1900 - cu ocazia bicentenarului Bisericii
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
ultimii ani ai secolului al XIX-lea, Gherea începuse să-și concentreze energia pentru atenuarea, revizuirea și amendarea aserțiunilor apodictice din primele sale articole. Se vede că marxistul ajunsese "revizionist"! Acestei treptate reconversiuni i se adăuga un fapt imposibil de ocultat: literatura de inspirație socialistă, pe a cărei apariție în România mizase Gherea, lipsise de la întîlnire; revista "Contemporanul", de apariție relativ îndelungată, ca și publicațiile din orbita ei, nu reușiseră să producă decît o literatură submediocră, de a cărei calitate criticul
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
lăsa amprenta afectivă asupra unei scene vechi de câteva decenii, modificându-i acesteia, dacă nu chiar datele factuale, măcar aura. Sunt puțini autorii care, în orgoliul lor, sunt dispuși s-o admită. Și sunt și mai puțini cei care o ocultează cu bună știință. Majoritatea nici măcar nu-și dau seama de situația complicată în care se află atunci când devin propriii lor biografi. Și pentru că are, cultural, o cu totul altă formație decât alți intelectuali de la noi (eurocentrici de filieră franceză, germană
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
Actele de conștiință, revelațiile foiletării și alte asemenea evenimente intime nu se încadrează în domeniul său de interes. Evident, conceptul devine imediat unul factotum. Stanley Fish explică și detaliază prin resorturi ale adversității pe care, de cele mai multe ori, critica le ocultează: de ce, de pildă, există în interpretare poziții atât de ferm opuse încât interzic posibilitatea dialogului; de ce, alteori, gânditori de mare calibru se comportă contradictoriu într-un interval restrâns; de ce cea mai mare parte a publicului activ e de fapt modelat
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
recepție dacă-l cunoaște pe Saul Bellow, acesta i-ar fi răspuns: „Dacă-l cunosc? Păi, cum să nu-l cunosc, dacă îi regulez nevasta?” Recentele amintiri ale fiului mai mare al lui Bellow, Gregory, născut din prima căsătorie, nu ocultează „episodul Sondra”. În momentul petrecerii dramei, Greg era suficient de mare pentru a percepe lucrurile în justa lor lumină. De altfel, Saul Bellow’s Heart. A Son’s Memoir (Bloomsbury, 2013) consacră suficiente rânduri acestui episod pentru a-i sublinia
O dramă amoroasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3108_a_4433]
-
Nu am votat cu partidul lui Băsescu și cu partidul lui Ponta. Pentru că aceste partide au făcut campanie personală, atât dl. Ponta, cât și dna. Udrea, care este prepusa, pupila, domnului Băsescu. Candidații acestor partide au fost pur și simplu ocultați de aceste campanii personale, făcute cu gândul la prezidențiale. Ceilalți, PNL și PDL, nu se poate spune că și-au făcut campanie personală", a spus CTP.
Cristian Tudor Popescu spune cu cine NU a votat și de ce by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29218_a_30543]
-
furtună, ediție îngrijită și cuvânt înainte de Liana Biriș și Voichița Ionescu, note și comentarii de Liana Biriș, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2013, 199 pag. Am urmărit constant, în ultimii ani, ini- țiativele de recuperare a operei scriitorilor interziși sau ocultați în timpul perioadei comuniste. O consider un imperativ al istoriei noastre literare, dar și o necesară reparație morală. Ba chiar și o lecție de spirit civic: regimurile totalitare pot anihila ființa fizică a scriitorului, îi pot interzice manifestările publice, dar nu
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
sub o fațadă mondenă, preocuparea comună pentru ocultism i-a reunit pe cei trei prieteni, plus contele Bertrand de Salignac-Fénelon, descendent al autorului Aventurilor lui Télémaque. Purtată după toate regulile unei fraternități oculte, „confreria” celor patru tineri își codifica și oculta limbajul după moda ideografiilor și anagramelor Marii Arte - neologismul anagrama fiind, se știe, anagrama llullienei Ars magna. Așa ajunge Anton Bibescu să fie numit de ceilalți Téléphas, erudită trimitere la fiul lui Hercules cel frumos și „cu părul negru ca
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
renascentistă, raționalismul cartezian și empirismul englez dau „lovituri fatale” gândirii vrăjite, facultății imaginative și fanteziei utopice. „Obiectele” acestei gândiri, practic spațiile proiectate de ea ca locuri ideale posibile pe harta lumii noastre devin „neverosimile”, „centrii” magici ai mapamondului sunt progresiv „ocultați”, până când „transcendenț a” acestor locuri devine „vidă”, în contra-utopiile de secol XVIII sau XIX. Este fascinant de urmărit, în analizele pe text, cum naratorii unor texte utopice sau anti-utopice se plasează față de lumile parcurse și față de mesajul acestora. Dacă la
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
imaginație, poetul se înfățișează umanității ca un Ales, chemat să aducă la lumina conștiinței, din magma obscură a inconștientului, proiecții fantasmatice ale "unității cosmice originare" sau ale "sufletului universal". Riscul inevitabil presupus de un asemenea demers, într-o modernitate ce ocultează sistematic Invizibilul, Necunoscutul - în pofida alibiurilor numite psihanaliză, pop art etc. - constă în multitudinea de concepte conotate negativ și care însoțesc, invariabil, evaluarea operelor în cauză: incoerență, arbitrariu, evazionism. Acestui risc principial i se atașează, augmentativ, pentru poezia heliadescă, limitele implacabile
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
maiestuoaselor inutilități cu puteri de noctambul, puterile vieții ce le-a amprentat. Și recunoști, în adăpostul lui, atmosfera simbolistă, din ulița nemților cu coadă, unde galantare de vechituri se destramă sub desuete aduceri aminte, îmbogățită cu floare de sulf din ,oculta" suprarealiștilor. Ritualuri de vînătoare, implorări de ploaie, prostul satului, și el un strîngător de alte ciurucuri. Un hoț de icoane, pescar, pe gîrlă, de sfinți trimiși în procesiune, să facă să-nceteze seceta. Planete de papagal: ,Bătrînul intrase după o
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
și a muzicii contemporane. Or, măcar această din urmă solitudine ar trebui abolită și reîntregită marea familie care este muzica de pretutindeni și dintotdeauna. Altfel, riscăm să devenim corifei ai sfîrșitului de ciclu. Un sfîrșit ce se cade a fi ocultat sau numai edulcorat. Iar primul pas este ieșirea din rezervație, sfărîmarea ghetoului și dezafectarea cazărmii în care muzica românească și-a îngropat propria-i istorie recentă, dar care, ca în orice tip de recluziune, și-a exersat și un anume
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
în umbră. Decretate ca fiind păgîne și păcătoase, toate aceste învățături au supraviețuit prin adaptare: s-au retras din fața autorității și, trăind într-o formă clandestină, au ajuns să fie oculte într-un dublu sens: mai întîi, ,oculte" întrucît erau ocultate, adică ascunse și, în al doilea rînd, ,oculte" întrucît erau ezoterice, adică împărtășite de un număr restrîns de adepți sau inițiați. Rezultatul a fost o țesătură întinsă de doctrine păgîne ce au dăinuit de-a lungul întregii perioade de dominare
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
complementară între Christos și Antichrist. Principiul operativ al integrării permitea însă anihilarea forței active a râului prin asimilare, adică prin cunoașterea conținuturilor inconștiente ale sinelui de către eul conștient, care pe această cale evita să mai fie acaparat de "umbră" negativității ocultate 20. Este adevărat, rațiunea științifică își lărgea semnificația epistemică, ieșea din cadrele înguste ale scientismului și asimilă posibilitatea altor tipuri de cunoaștere în care se regăsea problematică psihologică universală (religie, alchi-mie), dar se păstra în coordonatele raționalității deliberative, bazată pe
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
credeți despre grupurile literare? Mizantropica apoftegmă a lui Michaux, dacă-mi aduc aminte bine, ne duce cu gîndul la fetișul colectivului totalitar. A cînta în cor era sloganul fățarnicei ,arte angajate", deopotrivă comuniste, fasciste sau naziste, în intenția de-a oculta acapararea puterii de către un grup ce se erija abuziv în reprezentant al categoriei majoritare, de clasă ori etnice. În vîrful piramidei se instala, ca o impudică sfidare a doctrinei colectiviste, cîrmaciul, genialul conducător suprem. Să ne înțelegem. Creația are nevoie
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
Exodului). În Egipt, Iosif devine interpretul acreditat al viselor faraonului, transformîndu-și astfel ghinionul în noroc și aducînd pe scena gîndirii chestiunea foarte contemporană (nouă) a contingenței, dar și pe cea a străinului singur capabil să descifreze ceea ce, devenind familiar, e ocultat: Iosif, un străin, descifrează semnele care egiptenilor le sînt invizibile. Toată această primă etapă a poveștii lui Sloterdijk se leagă de două momente esențiale ale gîndirii lui Derrida: „inventarea” diferanței, acel decalaj dintre semnificantul și semnificatul aflați mereu în mers
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
spiritul”, „arborescența stilistică”, „măiestria combinativă”, „inteligența cristalină”, „plăcerea de a nara” și alte asemenea însușiri pentru care nu mai am ghilimele suficiente. Toate fiind reale, desigur, dar nici una dintre ele nefiind la obiect. De altminteri, nici Ioana Pârvulescu nu le ocultase. „Impresia pe care ți-o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă numai pentru ca la colecția de obiecte stranii din cele 12 casete să se mai adauge unul, cel mai ciudat: cartea însăși. Straniu este tocmai universul
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
nevoia ei de „adevăr” - cu totul altul decât cel al atâtor poncife sau semiponcife, mai mult sau mai puțin elaborate. E riscul ei. Un risc pe deplin asumat. Suntem alături de ea, când, așa cum ne așteptăm, „încercarea”, eseul ei va fi ocultat sau răstălmăcit în atâtea și atâtea moduri, mai mult sau mai puțin viclene, cu care ne-a obișnuit publicistica literară. În afară de riscul unei alte interpretări a structurii și mecanismelor celor două personaje dostoievskiene, Raskolnikov și prințul Mîșkin, se adaugă ceea ce
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
sus, care se ocupă de misterul farmecului straniu, de misterul „idioțeniei” lui Mîșkin, îi putem aplica, fără ezitare, epitetul de capodoperă. Prin îndrăzneala de a ataca altfel o problemă, cea a unui personaj faimos și criptic, ultracomentat, nu rareori uitat, ocultat de mai noile generații de literați, români sau europeni, ca și prin asociațiile inedite, suprinzătoare nu rareori, provocând nu de puține ori o cu totul altă așezare față de atâtea și atâtea docte concluzii profesorale. Prin curajul și calmul febril al
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
deloc ingenuă. Tot astfel, „text adaptat” stătea scris și în dreptul imnului de stat al României de pe atunci. (În care, se știe, intervenise chiar Secretarul General al Partidului). Faptele acestea țin de detaliile istoriei literare recente și, desigur, nu pot fi ocultate. Dar sunt ele la fel de semnificative dacă limităm discuția asupra istoriei criticii literare, asupra, adică, scriitorului Caragiale? Doar într-un anume sens. Din punctul meu de vedere, autorul Scrisorii pierdute a avut parte, începând cu siniștrii ani optzeci, de o continuă
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
lui Rushdie - deși, sibilinic, lucrurile sunt menționate - e faptul că autorul Versetelor satanice nu era tocmai inocent în raport cu mișcările extremiste. Într-o recenzie publicată în The New Republic („Who Are the Real Blasphemers?”), Paul Berman aduce în discuție un episod ocultat din biografia intelectuală a lui Rushdie. El poate fi legat de întrebarea voit încuietoare pe care romancierul i-o adresase, în 1986, la Congresul PEN ținut la New York lui Saul Bellow. Rushdie simțise nevoia să se ralieze atacurilor ultrastângiste, vehement
Final amânat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4030_a_5355]