242 matches
-
toată lumea" (ibid). În Cartea II din Retorica, în care se vorbește despre entimemă, adaugă: "Nu trebuie să concluzionăm aici, reluând argumentul de unde era, și nici să trecem prin toate etapele; primul din aceste procedee ar aduce cu sine efectul de ocultare printr-o mult prea mare întindere; celălalt ar fi redundant, pentru că ar enunța lucruri evidente" (1395b 22). La aceasta trebuie să adăugăm că enunțarea concluziei din (9) ar fi cu siguranță inutilă, deoarece orice cititor, aplicând legea descendenței (primul, termen
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
date obiective despre orice fenomen, fie el științific, moral, cultural sau economic. De aici rezultă și se propagă deformări și distorsiuni ale definiției acestuia; focalizarea este o procedură de accentuare a anumitor trăsături ale unui obiect de RS și de ocultare a altora, neadaptate sistemului de valori al actorilor sau subiecților. O viziune globală și completă asupra obiectului este, în acest caz, destul de puțin probabilă. Se observă, de exemplu, că în cadrul unei anchete cu referire la definiția sărăciei (Seca, 1999b) cea
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
la nivelul receptorului?; c) dimensiunea normativă asociată textului biblic nu este una epistemologică, ci una ontologică, în care motivarea limbajului (rezonanțele sale resimțite la nivel infralogic inclusiv) este singura în măsură să genereze efectele psiho-fizice scontate. Rezultă, în consecință, că ocultarea adevărului va fi mai ușor de realizat în cazul limbajului simbolic, conotativ, decît în situația celui convențional, denotativ. Iată de ce limbajul edenic prin excelență simbolic a fost "ales" drept cel mai adecvat instrument pentru a institui întîia oară minciuna în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ce-i drept a păcatului (și, de aici, a minciunii). Căci, fără a fi cu adevărat o falsificare, întrebarea poate fi o insinuare a ei. Un exercițiu de (socio)logică a minciunii se derulează în continuarea scenariului biblic. Puterea de ocultare a limbajului simbolic, dublată de "dialectica șireteniei" (reservatio mentalis), este utilizată de Satan pentru a ascunde: • semnificația adevăratei morți a omului moartea spirituală pe care ruperea de Dumnezeu o presupune, semnificație infirmată de șarpe printr-o "nevinovată" și aparent adevărată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cîte tipuri de discurs istoric și-a constituit omul de-a lungul timpului cu privire la lume și relația lui cu lumea. Astfel, vom putea deosebi: mitizarea, ca formă distorsiona(n)tă a discursului mitic, vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a discursului ocult, mistificarea sau dogmatizarea ca modalitate de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
semiotice ale persoanelor direct implicate: ale emitentului-receptorului, în primul rînd, respectiv ale observatorului, în calitate de "suprareceptor", în al doilea rînd; utilizarea limbajului pentru asumarea teoretică a "situației de comunicare mincinoasă" introduce implicit (prin natura "mistificatoare" a limbajului însuși) o doză de ocultare pe care cu nici un chip nu o putem evita; din acest punct de vedere, orice demers etnologic sau etnografic, hermeneutic sau semiotic este, în esență, o minciună, iar cel care își propune să o valorifice este un ficționar; căci, cum
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
întoarce pe dos priceperea citețului; [...] proza domnului Iorga e perfect privată de el. Nu-mi răspundeți că le style c'est l'homme căci tot domnia sa pierde". Fiind vorba de un text-replică, Arghezi amendează punctual, încă de la început, intenția de ocultare a adevărului și corectează eroarea voluntară a adversarului său. Dacă Eminescu desfășoară, cu pasiune, o amplă și eterogenă informație, în scopul de a-și cimenta demonstrația, Arghezi invocă prodomo însuși textul pe care-l semnase în urmă cu trei decenii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și doar atât. Producția lui Roșca în această privință poate fi considerată superficială și accentuat deformată ideologic. Vasile Pavelcu, personalitate a psihologiei ieșene, căruia i s-a încredințat conducerea catedrei de psihologie după plecarea lui Ralea la București, continuă această ocultare. Nu putem să credem că Vasile Pavelcu nu a știut de existența unui pionier al psihologiei experimentale românești numit Eduard Gruber. În lucrarea sa Elogiul Prostiei: Psihologie aplicată la viața cotidiană, spune foarte limpede că "Academicianul Constantin Rădulescu Motru este
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
asta încă dinainte de a se fi lansat în imprecațiile agresive la adresa clasei politice românești interbelice (p. 311). Savantul român s-a dovedit însă incapabil să se distanțeze de propriul trecut și să-l evalueze critic, optând pentru o strategie a ocultării acestui subiect, ambiguitate care a stârnit fluvii de cerneală acuzatoare (dar și favorabilă), dezbatere căreia probabil nu i se va pune niciodată punct final, cum se întâmplă în cazul oricărui mit veritabil. 381 Daniel Dubuisson, op. cit., p. 194. 382 Ibidem
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de violență, dincolo de cea privată și de clan: violența de clasă, raționalizată de marxism și de utopiile aferente; violența între națiunile Europei și violența colonială, globalizantă. Fiecare a conceptualizat un anume tip de antropocentrism deviant de la antropocentrismul dialogic creștin, ca ocultare a libertății după fire a omului. Numele celor trei forme deviante în ideologii au fost: proletcentrism (care a dus la revoluțiile proletare), etnocentrism (generator de războaie devastatoare între marile națiuni europene) și occidentalocentrism cu tendințe spre globalocentrism. Primul centrism a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este o faptă similară cu decizia învingătorului de a hotărî de unul singur "adevărul" istoriei. Ba, după bănuiala mea, între unidimensionalitatea istoriei dictate de învingător și haosmosul complicat de multiplicitatea povestirilor despre istorie există o stranie complicitate, care constă în ocultarea adevărului, ocultare începută chiar cu ocultarea lui Dumnezeu și a diavolului. Când Vattimo și comilitonii echivalează fundamentul din metafizicile tradiționale cu Dumnezeu, ei comit cea mai mare diversiune din istoria gândirii umane. Asta înseamnă, în primul rând, să provoci echivocul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
faptă similară cu decizia învingătorului de a hotărî de unul singur "adevărul" istoriei. Ba, după bănuiala mea, între unidimensionalitatea istoriei dictate de învingător și haosmosul complicat de multiplicitatea povestirilor despre istorie există o stranie complicitate, care constă în ocultarea adevărului, ocultare începută chiar cu ocultarea lui Dumnezeu și a diavolului. Când Vattimo și comilitonii echivalează fundamentul din metafizicile tradiționale cu Dumnezeu, ei comit cea mai mare diversiune din istoria gândirii umane. Asta înseamnă, în primul rând, să provoci echivocul asupra adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
învingătorului de a hotărî de unul singur "adevărul" istoriei. Ba, după bănuiala mea, între unidimensionalitatea istoriei dictate de învingător și haosmosul complicat de multiplicitatea povestirilor despre istorie există o stranie complicitate, care constă în ocultarea adevărului, ocultare începută chiar cu ocultarea lui Dumnezeu și a diavolului. Când Vattimo și comilitonii echivalează fundamentul din metafizicile tradiționale cu Dumnezeu, ei comit cea mai mare diversiune din istoria gândirii umane. Asta înseamnă, în primul rând, să provoci echivocul asupra adevărului, adică să transferi libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că Nietzsche este un postmodernist avant la lettre, pe când Eminescu un transmodern avant la lettre. Diferența dintre un postmodernist și un transmodernist e că, deși ambii gândesc postmetafizic, primul are nevoie de ipoteza morții lui Dumnezeu, falsificând cântarul adevărului prin ocultarea adevărului, pe când transmodernul nu are nevoie de sofistica morții lui Dumnezeu, căci e prea realist ca să se complice cu o imposibilitate ontologică. O asemenea trăsnaie nu i-ar fi putut da prin minte lui Kant. Să încercăm a confrunta epigonismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
morții lui Dumnezeu de către Nietzsche. Când postmodernismul modern s-a văzut silit să se confrunte cu sacrul, s-a crezut că e posibilă o nouă religie (New Age) în contra creștinismului iisusiac Treimic. Dar neognosticii nu și-au dat seama că ocultarea dogmei Sfintei Treimi înseamnă menținerea în logica bivalentă a modernității de sorginte chiar neotroțkistă. În asemenea conjunctură, postmodernismul modern este bine ilustrat de transpunerea cinematografică după Kazantzakis realizată de Martin Scorsese, The Last Temptation. Reacția premodernă a venit cu filmul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
învins chiar de el prin marea revelație a eternei reîntoarceri, sintagmă desfigurată de filosofia postmodernistă, fiindcă ea, completă, este eterna reîntoarcere a Identicului. Mesagerul ei va deveni Zarathustra 257. Or, comentatorii contemporani ai lui Nietzsche vorbesc, în realitate, de eterna ocultare a Identicului, ceea ce devine contrariul filosofiei lui Nietzsche. Pentru gânditorul german, nihilismul nu e negarea divinității, cum se crede, ci demascarea faptului că în istorie toate forțele sunt puse de către cei slabi pentru anihilarea celor puternici în ființa lor spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
putea vărsa în mare uleiurile și vinurile prețioase: confortul meu este că tot ce a fost este etern: Marea îl readuce din nou". Acesta e tâlcul eternei reîntoarceri a identicului (așa cum, altminteri, a interpretat-o și Mircea Eliade), iar nu ocultarea și îndepărtarea de identic prin diferențe care se pierd definitiv de Identic, cum credea, la un moment dat, și Don Juan-ul postmodern Tomas. În ultimul vis al Terezei, Tomas se transformă în iepure. Este acel Tomas al întoacerii după nenumărate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fost percepute ca niște montaje de situații - e cazul prozei În război un pogon cu flori (1972), considerată pseudomicroroman - și s-a vorbit chiar de o „tehnică muzicală” (Eugen Simion). Formula e, întrucâtva, cea a unui behaviorism selectiv, întemeiată pe ocultarea antecedentelor explicative și focalizarea deliberată pe bizarerie. Paradoxal, aceasta e un nou avatar, mai rafinat, al tipicului (al „exponențialului”, după Gabriel Dimisianu), în ultimă analiză recuperabil, între limitele firescului, printr-o explicație subiacentă de o mare finețe sociologică și psihologică
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
categoriile de lemn.” (Thom, 1993:81). Astfel, acest limbaj are drept scop să sfărâme coerența gândirii și lumii reale pentru a le substitui “coerența” ficțiunii ideologice. În fața “încăpățânării faptelor” și gândirii, discursul de lemn se bazează pe mai multe tactici: ocultarea ca selecție artificială operată între fapte, evenimente; transformarea anumitor evenimente în ilustrări; diversiunea care permite explicarea tuturor relelor prin trimiterea lor în tabăra adversă; minciuna, aceasta devenind o “industrie a minciunii. Prin faptul de “a resorbi elementele îndărătnice din real
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
vastă cultură umanistă. După o perioadă în care îndeplinește diverse funcții, se dedică cosmologiei. Studiază la Academia de Științe a Institutului din Bologna, sub conducerea cunoscutului astronom Domenico Maria Novara da Ferrara, căruia îi devine asistent. Citește observațiile lui despre ocultarea stelei Aldebaran din constelația Taurului și devorează cărțile de astronomie existente în vremea lui (Pitagora, Cleomedes, Cicero, Pliniu cel Bătrân, Plutarh, Filolaus, Heraclit, Ecfantos și Platon). Astfel sesizează contradicțiile dintre teoriile lor și părțile cele mai slabe ale concepțiilor cosmologice
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
În volumul Despre Preda și alte eseuri neconvenționale (2003) V. investighează teme esențiale ale operei acestuia - Moromeții și „tema prozatorului”, „Noua gnoză”, o mistică a ființei - și comentează incitant diferite aspecte ale receptării ei după 1989, identificând trei direcții de „ocultare” a prozatorului: negarea integrală a valorii (similară tendințelor din anii dogmatismului stalinist), minimalizarea binevoitoare (prin reducerea unor texte la dimensiunea politică) și minimalizarea răuvoitoare (prin acceptarea în spațiul reușitelor estetice a numai două opere, Întâlnirea din pământuri și primul volum
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
distingem perioade de mișcări de populații și de metisaj, urmate de perioade de stabilitate demografică. În general, rasismul atribuie diferențelor reale sau imaginare, fizice sau mentale, o importanță ce rezultă din modul privilegiat de a vedea anumite trăsături și din ocultarea tuturor celorlalte. Constantîn atitudinea rasistă este faptul că asociază acestor diferențe, prezentate ca fiind semnificative, judecăți de valoare care corespund Întotdeauna menținerii situațiilor sociale și politice de inegalitate. Perceperea diversității poate să difere de la o comunitate sau de la o epocă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
conștiință perceptivă și mai puțin în atitudini contrapunctice față de preopinenți. În plus, cartea este tulburătoare, chiar gravă, prin substanța și fondul ei constitutiv, întrucât răsfrânge perioada celor șase ani apocaliptici, ultimii din viața lui Eminescu, marcați deopotrivă de obscuritate și ocultare.. De fapt, ce s-a petrecut cu poetul între 28 iunie 1883 și 15 iunie 1889? Biletul transmis lui Maiorescu de soția lui Slavici indica, într-adevăr, începuturile unei întunecări a minții poetului sau numai punerea în mișcare a cabalei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din ascundere. De aici și înțelesul profund arheic al sporului; "provocarea valorilor", trecerea lor prin grila criticii ontologice țintește reconfirmarea, sprijinul și augmentarea eminescianismului de fond al culturii și spiritualității române, dar și identificarea și condamnarea fenomenelor de substituție, de ocultare a identicului în favoarea simulacrelor și erzațurilor parazitare. Neabătut în convingerile unui naționalism "în marginile adevărului" de sorginte eminesciană, fără însă patetismele și vehemențele de limbaj ale unor emuli de circumstanță, atent la nuanțe, cu răbdare și cu o minuție de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Romani, 4,18). Nu speri fiindcă ai de ce, ci fiindcă nu ai de ce, în ciuda faptului că nu ai de ce. Speranța nu e replica veselă pe care o dăm unei promisiuni. E mai curând felul omului credincios de a reacționa la ocultarea promisiunii: e o adecvare la rău. De aceea, speranța fără fisură e o virtute rară. Căci răul absolut, fără fisură, e și el rar. Există însă, uneori, o evidență a răului, o carnalitate a lui, care îi conferă o oarecare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]