241 matches
-
și doar atât. Producția lui Roșca în această privință poate fi considerată superficială și accentuat deformată ideologic. Vasile Pavelcu, personalitate a psihologiei ieșene, căruia i s-a încredințat conducerea catedrei de psihologie după plecarea lui Ralea la București, continuă această ocultare. Nu putem să credem că Vasile Pavelcu nu a știut de existența unui pionier al psihologiei experimentale românești numit Eduard Gruber. În lucrarea sa Elogiul Prostiei: Psihologie aplicată la viața cotidiană, spune foarte limpede că "Academicianul Constantin Rădulescu Motru este
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
mediu reușește să mențină și să consolideze valorile și conduitele convenționale, prin amploarea audienței sale reușește să cuprindă aproape toți membrii societății, prin realismul artificial de care beneficiază și care îi conferă o credibilitate mare și o capacitate neobișnuită de ocultare a realității, iar prin centralizarea producției și difuzării programelor facilitează standardizarea și uniformizarea reprezentărilor publicului (Drăgan, 1996). Aceste efecte observate de Grebner se pot extinde și chiar pot fi mai mari în cazul copiilor a căror capacitate de distingere a
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
cu fericite unificări concluzive sau cu ample descoperiri de natură filosofică. Orizontul cunoașterii poate deci crește și fără contribuția altminteri legitim înnoitoare a exteriorității fenomenale. Încheiere Separația care stă la baza tripartiției fundamentale a tipurilor de conștiință a condus la ocultarea rolului foarte important pe care reflexivitatea îl joacă în economia proceselor cognitive. Numai o privire izvorâtă din exigența ultimă a unei cunoașteri totale și nepărtinitoare poate degaja "topica" alcătuirii psiho-spirituale omenești de sub presiunea unor pretenții de primordialitate pe care, din
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
luminile înnoptează-n depărtare,/ Întunecimea aripează alb, valuri amare". Se creionează un peisaj răsfrânt în propria arătare de sine, cufundat sub linia de orizont a vizibilului. Distanța creată - a sunetului, a luminii - pune în depărtare, în suspensia oricărei determinări prezente. Ocultare a lumii date percepției imediate care nu numai o scoate din vedere, dar o destituie din spunerea însăși în care ea s-ar putea refugia. Lume străină, neexperiată și nevăzută, care nu mai e lumea noastră cea de-aproape, a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mușuroaie, - toate/ priveliștile se făceau mai mici/ și dispăreau, apoi, decolorate". Nu numai lucrurile se cufundă în nevăzutul de dinaintea accesului lor la cuvânt, dar și imaginile cu care ele se înfățișează în lumea poemului. Dispariția nu e aici actul unei ocultări ori al unei suspendări; dacă ar fi așa, lucrurile și-ar păstra fenomenalitatea, deși ignorată, destituită de intenționalitatea vederii. Câmpul vizibilului însă nu se restrânge, nu e redus la manifestarea unui conținut inteligibil; pur și simplu el nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
într-un vast câmp, în care nu peste mult se vor înălța blocurile. Dacă o vor cruța marile imobile uniforme, fără niciun caracter, o vor împrejmui desigur în așa fel încât să o sufoce. Nu știu dacă se va reuși ocultarea ei, precum a Bisericii Olari, mutată astfel încât blocurile de la colțul nou, al Căii Moșilor cu Bulevardul Republicii, să o ascundă bine privirilor. Soarele apusese când urcam dealul Patriarhiei. De sus se putea vedea întinderea dezolantă a demolărilor în vederea noului Centru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la interpretările secretului inițiatic. Prestigiul său unic a sfârșit prin a face din Eleusis un simbol al religiozității păgâne. Incendiul sanctuarului și suprimarea Misterelor marchează sfârșitul "oficial" al păgânismului 12. Acest lucru, însă, nu implică deloc dispariția păgânismului, ci numai ocultarea sa. Cât despre "secretul" de la Eleusis, el continuă să obsedeze imaginația cercetătorilor. 11 Cf., de exemplu, Galien, De usu partium, VII, 14; Plotin, Enneade, VI, 9. 11 etc. 12 Vezi partea a Il-a a lucrării. Capitolul XIII ZARATHUSTRA și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
încă multă vreme. 40 Cf. M. Eliade, Le mythe de l'eternei retour, pp. 122 sq. Cu privire la "salvarea" timpului la "valorizarea" sa în cadrul istoriei sfinte israeliene, vezi ibid., pp. 124 sq. Capitolul XIV DIONYSOS SAU BEATITUDINILE REGĂSITE 122. Epifanii și ocultări ale unui zeu "de-două-ori-născut" După mai mult de un secol de cercetări, Dionysos rămâne încă o enigmă. Prin originea sa, prin modul său de a fi, prin tipul de experiență religioasă pe care îl inaugurează, el se desparte de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
79). El dispare aruncându-se în fundul Lernei, sau în mare, și reapare - ca la sărbătoarea Anthesteriilor - într-o barcă pe valuri. Aluziile la "trezirea" sa în leagănul de plante (ibid., pp. 82 sq.) indică aceeași temă mitică. Aceste epifanii și ocultări periodice îl situează pe Dionysos printre zeii vegetației 5, într-adevăr, el manifestă o anume solidaritate cu viața plantelor; iedera, pinul au devenit aproape atributele sale, și sărbătorile cele mai populare se înscriu în calendarul agricol. Dar Dionysos este în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dar Dionysos este în legătură cu totalitatea vieții, cum o arată raporturile sale cu apa și semințele, sângele sau sperma, și excesele de vitalitate ilustrate de epifaniile sale animale (taur, leu, țap)6. Manifestările și disparițiile sale neașteptate reflectă întrucâtva apariția și ocultarea vieții, adică alternanța dintre viață și moarte și, în cele din urmă, unitatea lor. Dar nu e vorba deloc de o observație "subiectivă" a acestui fenomen cosmic, a cărui banalitate nu putea să trezească nici o idee religioasă, nici să producă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și moarte și, în cele din urmă, unitatea lor. Dar nu e vorba deloc de o observație "subiectivă" a acestui fenomen cosmic, a cărui banalitate nu putea să trezească nici o idee religioasă, nici să producă vreun mit. Prin epifaniile și ocultările sale, Dionysos revelă misterul, sacralitatea, conjugarea dintre viață și moarte. Revelație de natură religioasă, deoarece ea este efectuată prin prezența însăși a zeului. Căci aceste apariții și dispariții nu sunt întotdeauna în relație cu anotimpurile. Dionysos se arată în timpul iernii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sau al viței de vie și s-a interpretat mitul sfâșierii sale ca ilustrând "pătimirea" cerealelor sau prepararea vinului; deja mitografii citați de Diodor, III, 62. 6 Cf. Textele și referințele discutate de W. Otto, op. Cit, pp. 162-164. "Dispariție", "ocultare" sunt expresii mitologice ale coborârii în Infern, deci ale "morții", într-adevăr, era arătat la Delfi mormântul lui Dionysos; se vorbea, de asemenea, de moartea sa la Argos. De altfel, atunci când Dionysos era invocat din adâncul mării (Plutarh, De Iside
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
existe, din moment ce semnificațiile ezoterice ale riturilor secrete și inițiatice sunt atestate în întreaga lume, la toate nivelurile de cultură). În plus, nu trebuie să limităm morfologia speranței eshatologice la expresiile cu care ne-au familiarizat orfismul ori misterele epocii elenistice. Ocultarea și epifania lui Dionysos, coborârile sale în Infern (comparabile cu o moarte urmată de o resurecție) și, mai ales, cultul lui Dionysos-copil19, cu rituri celebrând "trezirea" sa - lăsând deoparte tema mitico-rituală a lui Dionysos-Zagreus, asupra căruia vom insista îndată - indică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
devorate de flăcările unui rug; sufletele noastre însă vor avea o soartă diferită. Dezlipite din locul de origine, ele vor trăi veșnic în alte locuințe, în care vor fi primite ca în propria lor casă.” O problemă individuală Herodot narează ocultarea zeului get și epifania care i-a urmat după patru ani. Eu nu caut nici un fel de epifanii: am nevoie numai de a dobândi seninătatea înainte de a muri. Moartea - așa cum o predică doctrina zalmoxiană - nu e decât o problemă individuală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în spațiile trasate de mâna unui arhitect invizibil. Tocmai modul lor riguros de a se structura m-a frapat și, în vis, am avut un soi de revelație, de parcă obiectul căutării trebuia să aibă o importanță extremă, dat fiind că ocultarea lui isca asemenea mișcări cosmice la care participau forțe demonice în stare să miște munții din loc. Părea că acolo, în adâncurile acelea, se deschidea o bulboană, în care se amestecau și se topeau toate entitățile materiei. Ceea ce m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
întemeia pe prieteniile existente sau poate da naștere altora care să subziste ulterior. Dar prietenia nu poate fi clandestină : ca act de libertate, ea trebuie să fie pe față, uneori chiar sfidătoare : clandestinitatea e contrariul libertății. (E adevărat însă că „ocultarea”, „conjurația”, „ilegalismul” sunt, în anumite perioade și împrejurări, singura subzistență a libertății, dar scopul nu poate fi altul decât ieșirea la lumină.) Aristotel arată că regimul politic cel mai favorabil prieteniei e democrația, în vreme ce sub tiranie prietenia devine extrem de rară
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
încerca mușamalizarea implicării organelor de stat în acțiunea lor. Raportând acțiunea întreprinsă de el și de ceilalți deținuți din Târgu Ocna la ce se întâmplase la Pitești, Pătrășcanu concluzionează că 1. Dacă datarea lui Pătrășcanu este corectă, înseamnă că hotărârea ocultării acțiunii de la Pitești, inclusiv prin eliminarea lui Țurcanu și a celorlalți agresori, era luată deja din vara-toamna lui 1951, când ei acționau încă la Gherla. acțiunea de la Tg. Ocna nu este decât o continuare a acesteia, cu forme de manifestare
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
canalizată înspre rău. Premeditarea crimei cu funcție rituală așază actul distructiv în urma celor trei zile pregătitoare, și nu în cea de-a treia, semn că evenimentul are o încărcătură negativă. Repetiția de trei ori în text a straiului cu funcție de ocultare subliniază natura infernală a soțului dedublat, adică exact acea energie capabilă să revigoreze întreg planul uman. Puternic marcată de imaginea feminității materne, inițierea croiește drum neofitului afară din lume prin distrugerea imaginii securizante a mamei, care, brusc, nu mai provoacă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
biciul ce încorporează minimal domeniul mitic constituie mobilul declanșator al greșelii rituale și asigură statutul de călător neofitului. O interdicție comportamentală încălcată întotdeauna de neofit, și nu de cea care l-a adus în lumea albă o constituie odaia secretă, ocultarea fiind valabilă doar anterior procesului ontologic: „camera constituie un secret numai pentru neofit și numai înainte de inițierea lui, încetând să mai fie o taină dincolo de momentul inițierii”. Cămara interzisă este însă localizată cu precizie pentru neofit, coerciția acționând în același
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Romani, 4,18). Nu speri fiindcă ai de ce, ci fiindcă nu ai de ce, în ciuda faptului că nu ai de ce. Speranța nu e replica veselă pe care o dăm unei promisiuni. E mai curând felul omului credincios de a reacționa la ocultarea promisiunii: e o adecvare la rău. De aceea, speranța fără fisură e o virtute rară. Căci răul absolut, fără fisură, e și el rar. Există însă, uneori, o evidență a răului, o carnalitate a lui, care îi conferă o oarecare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
zvonistică în detrimentul informației verificate s-ar putea explica în mai multe feluri: avem de-a face cu o presă superficială și politicieni provinciali, pierduți în subiecte minore și nerelevante; avem de-a face cu o acțiune deliberată de minimalizare și ocultare a unui succes înregistrat de administrația Băsescu; avem de-a face cu un antiamericanism latent, bine camuflat sub masca unui discurs aparent prooccidental. Întrebările legate de costuri și detalii tehnice sunt perfect legitime. Ele sunt obligatorii, dar nu acum. În
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Nu pot avea Încredere În el. Ar trebui să scap de această relație cât mai pot și să găsesc pe cineva În care să am Încredere.) Du-te, dacă vrei. Găsesc eu pe cineva care să stea cu mine. Această ocultare este un eșec. 7 Exemplul anterior ne-a introdus Într-un tip de situație - una amoroasă - care mă interesează În mod deosebit. Teoretic, ar trebui ca Într-un asemenea caz comunicarea să fie mai ușoară, Însă, În realitate, această circumstanță
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
structuri ce trimit spre timp: timpul - negru; atemporalul - alb; întuneric - lumină; psihic: slăbiciune, forță, somn, veghe, conflicte; cu structuri ce trimit spre relații: - culori contrarii - alb-negru - forțe nocturne, negative, involutive - negru; - forțe diurne, pozitive și evolutive - alb; - origini, începuturi, impregnări, ocultări - negru, - apoi urmează strălucirea - albul. Albul este culoarea pentru cântăreții cerului (Sfântul Duh este un porumbel alb). În alchimie (albedo) urmează după înnegrire, nigredo. În latină, candidus, demonstrează că oficierea în alb a arbitrilor sumerieni, egipteni, druizi cere puritate. Din
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
structuri ce trimit spre timp: -timpul - negru; -atemporalul - alb; -întuneric - lumină; -psihic: slăbiciune, forță, somn, veghe, conflicte; cu structuri ce trimit spre relații: -culori contrarii - alb-negru -forțe nocturne, negative, involutive - negru; -forțe diurne, pozitive și evolutive - alb; -origini, începuturi, impregnări, ocultări - negru, -apoi urmează strălucirea - albul. Albul este culoarea pentru cântăreții cerului (Sfântul Duh este un porumbel alb). În alchimie (albedo) urmează după înnegrire, nigredo. În latină, candidus, demonstrează că oficierea în alb a arbitrilor sumerieni, egipteni, druizi cere puritate. Toate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
din anumite puncte de vedere, dar vom deveni identici... din alte puncte de vedere. Dialectica identitate-alteritate își va găsi o expresie inedită în noile circumstanțe. Raportul particularizare-uniformizare se va reechilibra necontenit (dacă ne vom da concursul), fără riscul dispariției sau ocultării unuia dintre aspectele acestei ecuații. Formarea de tip e-learning se manifestă divers, cunoscând mai multe combinatorici dintre tehnic și uman, preluare pasivă și activare critică, auditiv și video, sincron și asincron etc. Se pot decela mai multe ipostaze de insinuare
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]